Deosebiri privind tratamentul sanctionator

Deosebiri privind tratamentul sanctionator

1. Sporul de pedeapsa genereaza atat asemanari, cat si deosebiri, intre faptele concurente si cele continuate. Deosebirile sunt date, pe de o parte, de faptul ca, in cazul infractiunii continuate, nu se aplica alineatul final al art. 34 C. pen., potrivit caruia pedeapsa rezultanta nu poate depasi suma pedepselor individuale stabilite pentru fiecare fapta concurenta, iar, pe de alta parte, de aplicarea sporului intr-un singur timp pentru infractiunea continuata, fata de aplicarea lui in doi timpi pentru concursul de infractiuni. Dar aceste reguli au fost expuse deja mai inainte (Sectiunea I, §5, punctul 5.2.).

Pedeapsa infractiunii simple nu ridica nici o problema deosebita: se aplica pedeapsa prevazuta pentru fiecare infractiune in partea speciala a Codului penal sau in alte norme speciale cu caracter penal. In cazul unitatii naturale colective situatia este aceeasi. Multiplicitatea actelor care alcatuiesc actiunea constitutiva nu au independenta infractionala, deci nu pot primi o pedeapsa individuala si nici un spor de pedeapsa, ci vor primi o pedeapsa unica in raport de actiunea sau inactiunea unica. Aceasta multiplicitate va putea fi avuta in vedere, dupa caz, in conexiune cu celelalte imprejurari concrete, in operatia de individualizare judiciara a pedepsei.[1]

2. Aplicarea actelor de clementa. Actele de clementa sunt gratierea si amnistia[2].

Unitatea legala de infractiune, fiind alcatuita din mai multe fapte materiale, lasa impresia unei pluralitati infractionale. In realitate, toate faptele se integreaza intr-un singur continut delictuos, ce se epuizeaza la momentul in care se comite ultima fapta continuata. In raport de acest moment se vor aplica actele de clementa, iar nu in functie de fiecare actiune sau inactiune ce alcatuieste structura infractiunii continuate. Din aceste motive, daca parte din actiunile ce se integreaza in continutul sau se comit dupa aparitia actelor de clementa, intreaga activitate fiind considerata savarsita la data comiterii ultimei actiuni-inactiuni, fapta nu va putea beneficia de amnistia sau gratierea acordata de stat. Daca, dimpotriva, se va constata ca actiunile reprezinta infractiuni independente – cazul concursului de infractiuni –, cele savarsite inaintea aparitiei amnistiei sau gratierii vor beneficia de clementa, iar cele de dupa actul de clementa nu vor beneficia de efectele lui.[3] Fireste ca, daca dupa aplicarea actului de clementa ramane o singura fapta pedepsibila, nu se mai poate retine un concurs de infractiuni.

In alta ordine de idei, atunci cand aplicarea actului de clementa depinde de valoarea prejudiciului produs prin savarsirea infractiunii, se va avea in vedere prejudiciul cauzat de fiecare fapta concurenta, privita in mod autonom, iar pentru infractiunea continuata se va lua in considerare prejudiciul global produs prin insumarea faptelor continuate si a prejudiciilor individuale cauzate de acestea.[4]

Pentru infractiunea simpla regulile sunt cele ale concursului de infractiuni. Fapta fiind unica, singulara, daca a fost savarsita inaintea aparitiei actului de clementa va beneficia de efectele sale, iar daca s-a realizat dupa acest moment nu va mai profita de un asemenea beneficiu. Situatia este identica si pentru unitatea naturala colectiva, intrucat actele componente nu au individualitate infractionala, ci se integreaza in chip natural intr-un singur continut delictuos, generand un rezultat unic, in raport de care se va si stabili incidenta amnistiei sau gratierii.

3. Individualizarea executarii pedepsei. Pedeapsa inchisorii individualizata de instanta de judecata, ca mod de executare, se poate realiza prin: suspendare conditionata, suspendare sub supraveghere, executare la locul de munca, executare in regim de detentie si executare intr-o inchisoare militara. Pentru lucrarea de fata prezinta interes doar primele trei forme de executare a pedepsei[5].

Un prim aspect al problemei il reprezinta posibilitatea stabilirii acestor forme de executare a pedepsei pentru fiecare dintre faptele care alcatuiesc o infractiune continuata sau un concurs de infractiuni. Din exprimarea textuala a Codului penal rezulta ca ceea ce se suspenda sau se executa la locul de munca este pedeapsa stabilita de instanta care urmeaza sa fie executata, or, pentru concursul de infractiuni, pedeapsa executabila este cea rezultanta, iar nu pedepsele fiecarei fapte penale ce il alcatuiesc. Rezulta, asadar, ca nu se poate acorda suspendarea pedepsei sau executarea acesteia la locul de munca decat pentru pedeapsa rezultanta. De altfel, suspendarea executarii pedepsei sau executarea ei la locul de munca doar a uneia dintre pedepsele concurente ar face ca aceste institutii sa fie lipsite de eficienta practica, realizarea finalitatii prevazute de lege fiind anihilata prin executarea sau executarea in regim de detentie a celeilalte pedepse.[6]

Pe de alta parte, o conditie a acordarii acestor masri este aceea ca instanta sa aprecieze ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, ori prin executarea ei la locul de munca (art. 81 alin. 1 lit. c; art. 86¹ alin. 1 lit. c si art. 86⁷ alin. 1). Deci, instanta trebuie sa aprecieze ca infractorul va avea pe viitor o conduita buna, chiar daca nu va suporta un regim privativ de libertate.[7] Dar conduita faptuitorului este unica, de aceea nu s-ar putea ajunge la concluzia ca, pentru o anumita infractiune, inculpatul se poate reeduca fara a suporta un regim privativ de libertate, iar pentru o alta reeducarea nu este posibila decat prin executarea pedepsei in regim de detentie.[8] De altfel, o parere similara a fost sustinuta in doctrina cu privire la inlocuirea raspunderii penale.[9]

Daca aceste afirmatii sunt valabile pentru faptele concurente, cu atat mai mult ele sunt valabile pentru infractiunea continuata, ale carei actiuni-inactiuni componente nu capata individualitate juridica. In consecinta, problema analizata pana acum constituie un element de asemanare intre cele doua entitati de drept penal, iar nu unul care le deosebeste.

Totusi, individualizarea executarii pedepsei cunoaste si un aspect de diferentiere intre faptele concurente, continuate si cele unice.. Este vorba despre conditiile de acordare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei si a executarii pedepsei la locul de munca. Aceste conditii sunt mai restrictive in cazul concursului de infractiuni fata de infractiunea continuata sau cea simpla. Astfel, in vreme ce, in cazul unei infractiuni unice, cele trei masuri mentionate anterior pot fi dispuse daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3, 4 si respectiv 5 ani, pentru concursul de infractiuni pedeapsa aplicata trebuie sa indeplineasca limite maxime mai reduse, respectiv 2 si 3 ani (art. 81 alin 1 lit. a si alin. 2; art. 86¹ alin. 1 lit. a si alin. 2; art. 86⁷ alin. 1 lit. a si alin. 2 C. pen.).[10] Limitele maxime vizeaza pedeapsa rezultanta, globala, cu tot cu sporul de pedeapsa (de pana la 5 ani), atunci cand instanta a aplicat un astfel de spor.[11]

Deosebiri procesuale

a) In ipoteza concursului de infractiuni ar putea opera retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor cu privire la unele infractiuni, iar pentru altele nu, deoarece faptele concurente sunt independente intre ele, ceea ce nu este posibil atunci cand vine vorba de o infractiune continuata.[12]

b) Termenul de introducere a plangerii prealabile[13] este doua luni, calculat din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Termenul incepe sa curga de la data comiterii fiecarei infractiuni, pentru faptele concurente. Rezulta, asadar, ca exista atatea termene cate infractiuni alcatuiesc concursul. Pentru infractiunea continuata termenul incepe sa curga de la momentul epuizarii ei. Prin urmare, in cazul acestei infractiuni, unitatea infractionala nu permite sa se considere ca ar incepe sa curga tot atatea termene cate actiuni-inactiuni intra in compunerea ei si ca, daca s-a facut o singura plangere prealabila dupa incheierea activitatii infractionale, toate faptele fata de care aceasta plangere ar fi tardiva nu s-ar mai ingloba in continutul infractiunii.

Totusi, daca persoana vatamata a introdus plangerea mai inainte ca infractiunea sa se fi epuizat, este posibila tragerea la raspundere penala a faptuitorului pentru intreaga activitate infractionala desfasurata pana la momentul pronuntarii hotararii de catre prima instanta. Pentru aceasta este necesar, insa, sa se procedeze la extinderea actiunii penale potrivit art. 355 C. proc. pen. De asemenea, si in cazul concursului de infractiuni se poate introduce plangere prealabila inainte de realizarea lui, dar se va urmari si judeca doar o infractiune simpla.

c) In literatura juridica s-a pus problema daca pentru infractiunea continuata poate incepe urmarirea penala si judecata mai inainte de incetarea activitatii infractionale. In principiu, atata timp cat in activitatea unei persoane se gasesc elementele constitutive ale unei fapte penale pedepsibile, acea persoana poate fi urmarita penal, judecata si pedepsita, caci singura cerinta pentru aplicarea unei pedepse penale este ca fapta sa prezinte continutul unei infractiuni. Si in cazul infractiunii continuate aceste etape procesuale se pot declansa inca dupa comiterea primei fapte, caz in care, insa, nu se va urmari o infractiune continuata, ci una simpla. Pentru a se putea retine o infractiune continuata trebuie ca actele procedurale mai sus amintite sa fie incepute dupa al doilea fapt care indeplineste conditiile unei astfel de infractiuni.[14] Pentru concurs actele procedurale pot fi incepute in orice moment, intrucat faptele concurente sunt autonome. Daca actele vor fi incidente doar unei infractiuni, nu se va putea retine un concurs, la fel ca in situatia precedenta.

d) In practica este posibil ca, dupa pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare, faptuitorul sa fie din nou condamnat, fara ca instanta sa stie despre primul proces, pentru alte actiuni-inactiuni componente ale unui concurs de infractiuni sau ale unei infractiuni continuate. Atunci cand se constata o asemenea situatie trebuie sa se procedeze la modificarea pedepsei pronuntate si sa se stabileasca o pedeapsa corespunzatoare intregului fenomen infractional (art. 449 C. proc. pen.). Pentru concurs se va realiza o contopire a pedepselor conform dispozitiilor Codului penal. Pentru infractiunea continuata, insa, nu se va realiza o contopire dupa regulile concursului de infractiuni – caci cele doua condamnari nu privesc infractiuni autonome aflate in concurs, ci parti componente ale unei infractiuni unice – ci se va stabili o singura pedeapsa corespunzatoare intregii activitati infractionale.[15]