Forme . Modalitati. Sanctiuni - Pruncucidere

Forme . Modalitati. Sanctiuni - Pruncucirede

1. Formele infractiunii de pruncucidere

Pruncuciderea fiind, ca si omorul, o infractiune materiala care are ca urmare imediata producerea unui rezultat, este susceptibila de desfasurare in timp si deci, de efectuarea unor forme imperfecte, acte premergatoare (preparatorii) si tentativa. Cele doua forme nu sunt pedepsite in cazul infractiunii de pruncucidere. Aceste acte pot capata insa relevanta penala in situatia in care fapta a fost savarsita si s-a produs uciderea copilului, ele fiind in acest caz, absorbite in continutul infractiunii de pruncucidere.

Infractiunea de pruncucidere se consuma in momentul in care actiunea de ucidere a produs moartea copilului. Daca nu se produce rezultatul, violentele exercitate se vor putea incadra in unul din textele care incrimineaza loviturile sau vatamarile corporale (art. 180-182, Cod penal).[1]

2. Modalitati

Pruncuciderea poate prezenta diferite modalitati faptice, determinate de imprejurarile in care s-au comis actele ce au condus la suprimarea vieții copilului nou-nascut.. De aceste modalitati se va tine seama la stabilirea pedepsei, in masura in care ele s-au rasfrant asupra starii de tulburare.[2]

2.1. Pruncuciderea prin comisiune

Moartea violenta comisiva se poate realiza prin mai multe mijloace, in aceste cazuri putand interveni:

asfixia mecanica;

lovirea capului;

agenti fizici sau chimici

a) Asfixia mecanica:

Sufocarea: se poate produce prin astuparea orificiilor respiratorii externe, prin obturarea faringelui, ingroparea in pamant, compresiune toraco-abdominala, inchiderea intr-un spatiu lipsit de aer.

Astuparea orificiilor respiratorii externe se face cu corpuri care lasa urme, cum ar fi: mana, perna, tesaturi sau corpuri moi.

Obturarea faringelui se face cu corpi straini (hartii, carpe, vata); ingroparea nou-nascutului in pamant sau in alt mediu.

Strangularea (cu mana sau latul) lasa urme evidente si caracteristice la nivelul gatului sub forme de echimoze si zgarieturi.

Înnecarea se poate face prin aruncarea nou-nascutului in apa sau introducerea lui intr-un recipient cu apa.

b) Lovirea

Lovirea corpului nou-nascutului cu sau de corpuri contondente. Traumatismul cranio-cerebral, fracturi ale membrelor, rupturi de organe interne pot fi produse prin lovirea directa cu un corp dur, lovirea de un corp dur (perete, mobila) sau aruncare de la inaltime.

Plagile prin instrumente ascutite se gasesc in special la nivelul gatului si al capului.

c) Agentii fizici si cei chimici sunt rar intalniti in cazul pruncuciderii

În vederea diagnosticului corect al leziunilor de violenta exercitate asupra unui nou-nascut, medicul va trebui sa elimine unele stari patologice peri-natale sau neo-natale ce se interfereaza cu moartea violenta.

În diagnosticul diferentiat al pruncuciderii trebuie avute in vedere si unele situatii accidentale sau alteori intentionate ce pot sugera o moarte violenta perinatala:

- nasterea precipitata reprezinta 1% din totalitatea nasterilor si se produce consecutiv unei contractii tetaniforme a uterului urmata de expulzie rapida;

- nasterea in W.C.-uri este de asemenea mai frecvent invocata de primipare, fiind pusa pe seama confuziei defecatiei cu durerile nasterii ori cu travaliul precipitat, dar va putea fi admisa numai in unele conditii (lipsa leziunilor circumferentiale de impingere a capului in W.C., lipsa aspiratelor intrapulmonare din aceste medii, prezenta unui cordon rupt si netaiat sau desistat, etc.);

- caderea accidentala a nou-nascutului din mana unei terte persoane ce asista la nastere, mai ales in conditii de asistenta empirica, este favorizata de existenta lui vernix caseosa si se soldeaza cu leziuni cranio-cerebrale unipolare datorita caderii nou-nascutului cu capul in jos;

- asfixia prin circulare de cordon si strangulare consecutiva va fi admisa in conditiile unor cordoane lungi, cu circulare stranse, apte a comprima carotidele, precum si in prezenta unui sant discret de strangulare vizibil in jurul gatului si spre ombilic, cu venele ombilicale dilatate spre placenta si totul in prezenta unui pulmon nerespirat;

- producerea unor leziuni prin autoasistanta se soldeaza cu delabrari comisuro-bucale, consecutiv introducerii mainii in gura fatului in efortul de degajare a capului, sau mai frecvent prin excoriatii si echimoze submandibulare, orientate cu concavitatea in sus si consecutive aceluiasi efort.

2.2. Pruncuciderea prin omisiune se caracterizeaza prin faptul ca mama pruncucigasa nu acorda ingrijirile necesare nou-nascutului, rezultatul imediat fiind moartea acestuia.

Astfel, s-a decis ca mama care, dupa nasterea unui copil viu, l-a dus intr-o curte straina unde l-a abandonat in frig dezbracat si, din aceasta cauza, copilul a incetat din viata, a comis infractiunea de pruncucidere si nu pe aceea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, deoarece aceasta din urma presupune numai intentia autorului de a se sustrage de la indatoririle de paza si ingrijire fara intentia de provocare a mortii victimei.

3. Sanctiunea pentru infractiunea de pruncucidere

3.1. Pedeapsa principala

Infractiunea de pruncucidere se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. În caz de recidiva, pedeapsa se majoreaza, iar in caz retinerii unor circumstante atenuante se reduce la minimul special, dupa regulile comune.[4]

Infractiunea de pruncucidere nu se asimileaza cu omorul,in ceea ce priveste aplicarea unor agravante speciale; daca o inculpata care a savarsit o infractiune de pruncucidere, savarseste un omor, nu se face pentru acest omor aplicarea agravantei privind pluralitatea de crime[5], adica nu va exista omor deosebit de grav comis de o persoana care a mai comis un omor; in cazul decretelor de gratiere care excepteaza de la gratiere pe infractorii vinovati de omor, nu se extinde exceptia la pruncucidere.

Toate acestea dovedesc ca legiuitorul a avut in vedere starea neuropsihica specifica si contributia ei la savarsirea faptei.

Asadar, se considera ca acest tratament penal poate fi si mai mult imbunatatit prin axarea lui, nu pe un regim de privare de libertate ci pe un regim semideschis de executare a pedepsei, care sa permita condamnatei sa pastreze legaturile de grup social in timpul executarii pedepsei si sa-si formeze un alt orizont asupra demnitatii ei de femeie si a indatoririlor pe care le are in societate.[6]

3.2. Considerente privind circumstantele agravante si circumstantele atenuante-legaturi cu alte infractiuni

Infractiunea de pruncucidere se aseamana cu infractiunea din grupa omuciderii prin obiectul juridic si material, cat si prin activitatea tipica, dar se deosebeste de fiecare dintre aceste infractiuni prin calitatea subiectului activ (numai mama nou-nascutului poate fi autoarea in cazul infractiunii de pruncucidere) calitatea subiectului pasiv (victima trebuie sa fie nou-nascut), conditia speciala ceruta la nastere si conditia speciala ceruta pentru latura subiectiva privind "starea de tulburare" a autoarei.

Fata de omorul descendentului, prevazut de art. 175 alin. c), Cod penal, pruncuciderea se deosebeste prin conditia "starii de tulburare" pricinuita de nastere, sub aspectul laturii subiective si prin conditia "imediat dupa nastere" sub aspectul laturii obiective.

Organul de urmarire penala, date fiind dificultatile de determinare a acestor conditii, efectueaza uneori trimiterea in judecata pentru infractiunea cea mai grava, adica omorul calificat, considerand ca revine apararii sarcina de a dovedi elementele caracteristice infractiunii juridice. Un asemenea procedeu este gresit.

Organul de urmarire penala are obligatia sa examineze fiecare element al infractiunii pe care o retine, insistand asupra particularitatilor si a tuturor imprejurarilor care servesc la incadrarea juridica corespunzatoare.

Pruncuciderea mai trebuie diferentiata de infractiunea prevazuta de art. 314 Cod penal. Aceasta infractiune este privitoare la punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, daca nu se comite cu intentia de a ucide copilul aflat fara ajutor imediat dupa nastere iar fapte nu este indreptata impotriva vietii acestuia, prin savarsirea acesteia incalcandu-se doar indatoririle legate de ingrijirea copilului de catre acela care-l are sub paza.

Daca abandonarea, de catre mama sa, a copilului nou-nascut, s-a facut cu intentia de a-l ucide, va exista infractiunea de pruncucidere si nu aceea prevazuta de art. 314 din Codul penal. Este discutabil daca in cazul de mai sus exista un concurs real intre cele doua infractiuni (infractiunea prevazuta de art. 314 fiind socotita ca un mijloc pentru savarsirea celeilalte infractiuni). Consideram ca nu se poate sustine existenta concurs unui de infractiuni intrucat infractiunea de pruncucidere absoarbe in chip natural toate actiunile (inactiunile) prin care se ajunge la suprimarea vietii victimei.

Astfel, s-a decis ca mama care, dupa nasterea unui copil viu, l-a dus intr-o curte straina unde l-a lasat in frig dezbracat ( din aceasta cauza copilul incetand din viata) a comis infractiunea de pruncucidere si nu pe aceea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, deoarece aceasta din urma presupune numai incalcarea obligatiei legale, de paza si ingrijire, fara intentia de provocare a mortii victimei.[8] Într-un alt caz, Tribunalul Suprem prin sentinta nr. 407/1999 a retinut in sarcina inculpatei infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 174-175 lit. "c" si "d" Cod penal si nu cea de pruncucidere, constatandu-se in fapt ca inculpata si-a abandonat fiul in varsta de 3 saptamani intr-un vagon CFR, copilul decedand datorita expunerii prelungite la frig si neacordarii ingrijirilor specifice. Cerandu-se in apel schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor calificat, in cea de pruncucidere, acesta a fost respins ca fiind nefondat, pentru ca, din nici o proba a dosarului nu a rezultat ca inculpata s-ar fi aflat intr-o puternica stare de tulburare pricinuita de nasterea copilului; dimpotriva ea a cautat o persoana careia sa-l incredinteze spre crestere, dar negasind-o si nefiind primita acasa de catre parinti, s-a hotarat sa-l abandoneze in vagonul de tren, fapta sa constituind omor calificat savarsit cu intentie indirecta .

Pe de alta parte insa, fapta invinuitei de a lasa (abandona) copilul nou-nascut, in casa scarii unui bloc locuit, in apropierea usilor apartamentelor, nu constituie:

- nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 Cod penal, intrucat asupra nou-nascutului nu s-au exercitat acte de violenta si nici alte manevre de curmare a vietii, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata;

- nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 174 combinat cu art. 175 lit. c) si d) cod penal, intrucat invinuita nu a exercitat acte de violenta asupra victimei;

- nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art. 314 Cod penal, deoarece nu s-a realizat latura obiectiva a acestei infractiuni, care cuprinde actiunea-inactiunea sub forma manifestarii alternative - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, precum si punerea in pericol iminent a vietii, sanatatii sau integritatii corporale".

Prin rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj nr.811/P/24.02.1997 se arata astfel ca, in ziua de 17 decembrie 1996, invinuita a dat nastere unui copil fara sa fie asistata medical. Imediat dupa nastere, a infasurat copilul nou-nascut intr-un pulovar de lana si a mers in apropiere, la un bloc locuit, lasand copilul in casa scarii, in imediata apropiere a apartamentelor, cu intentia vadita ca acesta sa fie gasit de indata de locatari, ceea ce s-a si intamplat, copilul fiind internat in spital.

La scurta vreme a fost identificata si invinuita, care a fost si ea internata in acelasi spital, reluandu-si obligatiile materne.

Din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, rezulta ca fapta de abandon a copilului nou-nascut a fost comisa de invinuita pe fondul unei puternice tulburari pricinuite de nastere, datorita unei reactii depresiv-anxioase, cu fenomene de deconcentrare mintala. Comportamentul invinuitei a fost determinat de reactii de scurt-circuit de intensitate psihotica care i-au alterat discernamantul.

Fapta sus-mentionata a invinuitei nu constituie: nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 Cod penal, intrucat asupra nou-nascutului nu s-au exercitat acte de violenta si nici alte manevre de curmare a vietii, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata; nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 174 combinat cu art. 175, lit. c) si d) Cod penal, intrucat invinuita nu a exercitat acte de violenta asupra victimei; nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art. 314 Cod penal, deoarece nu s-a realizat latura obiectiva a acestei infractiuni, care cuprinde actiunea-inactiunea sub forma manifestarii alternative - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, precum si punerea in pericol iminent a vietii, sanatatii sau integritatii corporale.

Fata de cele expuse mai sus, urmeaza a se dispune incetarea urmaririi penale.

În legatura cu speta anterioara se impune un scurt comentariu si anume:

1. Solutia de incetare a urmariri penale adoptata de procuror in speta redata mai sus, se intemeiaza pe o tripla negatie si anume: nu exista nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 Cod penal; nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art, 174 combinat cu art. 175, lit c) si d) Cod penal; nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art. 314 Cod penal.

Aceasta examinare exhaustiva a tuturor posibilitatilor de incadrare juridica a faptei comise de invinuita prezinta interes pentru practicieni si de aceea, in cele ce urmeaza voi proceda la o adancire a argumentarii in drept din rezolutia adoptata in cauza.

În ceea ce priveste infractiunea de pruncucidere, prevazuta de art. 177 Cod penal, trebuie facuta sublinierea ca, in mod gresit in cauza s-a dispus incetarea urmaririi penale pentru aceasta infractiune, din moment ce abandonarea copilului nou-nascut imediat dupa nastere nu a avut ca urmare moartea acestuia, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata; solutia corecta ar fi fost scoaterea de sub urmarirea penala.

În literatura juridica, s-a sustinut si in practica judiciara s-a decis ca ne aflam in prezenta infractiunii de pruncucidere numai atunci cand fapta este determinata de starea psiho-fiziologica anormala ce se poate produce in timpul nasterii. Situatiile conflictuale premergatoare si exterioare nasterii (teama de reactia parintilor, oprobiul celor din jur) sunt motivatii ale actului de ucidere (mobilul savarsirii faptei) constituind circumstante personale ce pot fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.

Aceste consideratii nu au insa nici o semnificatie in cauza, deoarece copilul nou-nascut abandonat nu a decedat, lipsind astfel, unul dintre elementele constitutive ale acestei infractiuni (rezultatul letal), iar tentativa la aceasta infractiune nefiind incriminata.

2. Pentru cazul cand uciderea de catre mama a copilul nou-nascut nu intruneste trasaturile caracteristice prevazute de art. 177 Cod penal, fapta urmeaza a fi incadrata in infractiunea de omor, iar in acest caz tentativa se pedepseste.

În speta, in sarcina invinuitei nu a putut fi retinuta nici tentativa la infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art. 175 lit. c) si d) Cod penal.

Din starea de fapt, rezulta ca mama a avut totusi grija de copil, invelindu-l intr-un pulover de lana si neexercitand asupra lui nici un fel de actiune susceptibila sa-i suprime viata. Însasi abandonarea sa a fost facuta intr-un loc situat in apropierea apartamentelor, cu intentia vadita de a fi gasit de indata de locatari sau alte persoane, ceea ce s-a intamplat in aproximativ 5 minute dupa aceea.

Prin actiunea (comisiunea), cat si prin inactiunea (omisiunea) subsecventa constand in neacordarea ingrijirilor necesare nu fost cauzate vatamari ale integritatii corporale sau a sanatatii copilului nou-nascut si nici nu i s-a pus in "pericol iminent" viata, sanatatea sau integritatea corporala.

În literatura juridica s-a aratat ca intentia (directa sau indirecta) de a comite infractiunea de omor, se deduce din materialitatea faptelor, fiind necesara verificarea atenta a elementului material al infractiunii.

Elementul material poate consta in actiuni (lovituri, impuscare, injunghiere, otravire) sau in inactiuni, cand faptuitorul omite sa indeplineasca un act la care este obligat (abandonarea unui copil sau abandonarea unui batran aflat in neputinta de a se ingriji singur, lipsa de alimentatie sau de ingrijire a unei astfel de persoane, nealaptarea copilului de catre mama, neadministrarea medicamentului prescris unui bolnav aflat in stare grava, etc).

Se impune sa fie demonstrata gravitatea actiunii sau inactiunii pornindu-se de la existenta unor elemente (criterii) obiective din care sa se deduca intentia de a comite infractiunea de omor.

În cazul tentativei la infractiunea de omor, cand a aparut un factor extern salvator sau o imprejurare ce a oprit procesul evolutiv care conduce in mod cert la rezultatul letal (interventia medicului sau altei persoane), cu atat mai mult trebuie demonstrata gravitatea actului comisiv sau omis

Problema se complica atunci cand trebuie dovedita intentia indirecta in cazul tentativei la infractiunea de omor, situatie in care faptuitorul nu urmareste dar accepta posibilitatea producerii rezultatului.

Instanta suprema a decis ca organele de urmarire penala si instantele de judecata au obligatia sa stabileasca in mod cert, neindoielnic, in fiecare caz in parte, ce anume rezultate ale actiunii sau inactiunii a prevazut faptuitorul si daca acesta, subiectiv a urmarit (intentie directa) sau a acceptat (intentie indirecta) producerea lor. Numai facand o analiza nuantata a pozitiei subiective a faptuitorului, dedusa din elemente (criterii) obiective, organele judiciare pot sa incadreze corect fapta savarsita.

Pe langa elementele obiective, trebuie avute in vedere imprejurarile concrete in care s-a comis fapta: daca exista relatii de dusmanie intre autor si victima; daca abandonarea victimei a avut loc in conditii de agravare vadita a sanatatii (noaptea, iarna, pe camp sau in prapastie, expusa frigului si animalelor salbatice, etc); perseverenta cu care au fost aplicate lovituri victimei; daca autorul a intreprins actiuni de salvare a victimei, etc.

În practica judiciara, s-a decis ca constituie tentativa la infractiunea de omor calificat, comisa cu intentia indirecta, fapta inculpatei care la o ora tarzie a serii si-a abandonat copilul in varsta de 3 luni, imbracat sumar, pe terasa unui bloc locuit, de 10 etaje, deci intr-un loc unde nu se circula in mod obisnuit, expus curentilor reci de aer, copilul fiind descoperit intamplator de o locatara, dupa o ora si jumatate.

S-a motivat in drept aceasta solutie, aratandu-se ca inculpata a acceptat moartea copilului, acesta fiind salvat datorita intamplarii.

În speta pe care o examinam, situatia este cu totul alta, faptuitoarea lasand copilul infasat intr-un pulover de lana, in imediata apropiere a apartamentelor locuite, intr-un loc ferit de intemperii.

Deci, din materialitatea faptelor nu se poate deduce, in mod neechivoc, intentia indirecta a faptuitoarei de ucidere a copilului nou-nascut, ceea ce ar fi atras incadrarea faptei in tentativa la infractiunea de omor, ci, dimpotriva rezulta ca aceasta a nutrit speranta ca copilul va fi gasit in scurt timp, ea neacceptand un rezultat letal, lipsind latura subiectiva a acestei infractiuni.

3. În ceea ce priveste infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art. 314 Cod penal, trebuie mai intai sa punem in evidenta faptul ca se deosebeste de infractiunea de abandon de familie in varianta prevazuta de art. 305 alin. (1), lit. a) Cod penal (parasirea, alungarea, lasarea fara ajutor), desi elementul material al laturii obiective este identic.

Aceste doua infractiuni (cea prevazuta de art. 314 Cod penal si cea prevazuta de art. 305 alin.(1), lit. a) Cod penal) se deosebesc prin: obiectul juridic special, calitatea subiectului activ (determinata de existenta unei indatoriri de paza sau de ingrijire si, respectiv, a unei obligatii legale de intretinere); calitatea subiectului pasiv (copil sau persoana care nu are putinta de a se ingriji singur, respectiv persoana indreptatita la intretinere potrivit Codului familiei); relatia dintre subiectul pasiv si activ; urmarea imediata a faptei (pericol iminent si, respectiv, expunerea la suferinte fizice sau morale) si gradul de pericol social.

De asemenea, si pedepsele prevazute pentru cele doua infractiuni sunt diferite, sanctiunea pentru infractiunea prevazuta de art. 314 Cod penal fiind de la 3 luni la 3 ani, pe cand cea referitoare la infractiunea prevazuta de art. 305 alin.(1), lit. a), Cod penal fiind de la 3 luni la 2 ani, sau amenda.

O diferentiere se constata si sub aspectul procesual, in cazul infractiunii prevazute de art. 314 Cod penal, actiunea penala punandu-se in miscare din oficiu, iar in cazul infractiunii prevazute de art. 305 alin. (1), lit. a) Cod penal, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

În literatura juridica s-a aratat ca termenii prin care este desemnat elementul material al infractiunii prevazute de art. 314 Cod penal sunt identici cu cei care desemneaza elementul material al infractiunii prevazute de art. 305 alin.(1), lit. a), Cod penal.

În speta examinata, invinuita a realizat elementul material al infractiunii prevazute de art. 314 Cod penal, in modalitatea alternativa a "parasirii" (abandonarii) copilului nou-nascut, insa faptei ii lipseste "urmarea imediata" (cerinta esentiala) si anume "pericolul iminent" pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a acestuia.

Pericolul se considera "iminent" atunci cand viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei (subiectului pasiv) sunt expuse vatamarii imediat, intr-un timp foarte scurt dupa savarsirea faptei, starea de pericol fiind reala, efectiva, pe punctul de a se declansa, iar nu o simpla posibilitate ce poate sa apara in scurgerea timpului.

În cauza, invinuita a luat masuri de precautie pentru evitarea producerii unor urmari grave, de unde rezulta ca cerinta esentiala (urmarea imediata) privitoare la "pericolul iminent" nu este indeplinita, astfel ca, in mod justificat, s-a retinut inexistenta laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 314 Cod penal.

În ceea ce priveste infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 Cod penal, subiectul pasiv poate fi orice persoana, deci si nou-nascutul, iar subiectul activ poate fi si mama care-si ucide copilul nou-nascut din culpa.

3.3. Masurile de siguranta

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se iau de catre instanta judecatoreasca impotriva persoanelor care au savarsit fapte prevazute de legea penala pentru a inlatura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevazute de legea penala.

Dupa cum se stie, masurile de siguranta se pot imparti in:

- masuri cu caracter medical (obligarea la tratament medical si internarea medicala);

- masuri restrictive de drepturi (interzicerea unei functii sau profesii, interzicerea de a se afla in anumite localitati si expulzarea);

- masuri privative de bunuri (confiscarea speciala).

În cazul infractiunii de pruncucidere se poate pune problema aplicarii masurilor de siguranta cu caracter medical.

Masura obligarii la tratament medical impune respectarea urmatoarelor conditii:

● aceasta se ia numai impotriva faptuitorului, indiferent daca fapta este sau nu infractiune;

● faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli (schizofreniile maniaco-depresive la unele femei insarcinate ori aflate in perioada post-partum sau o boala, o infirmitate ori chiar surditate, pe baza carora se pot dezvolta diferite sindroame si mai ales tablouri paranoide speciale, etc);

● instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament medical, starea anormala a acestuia va inceta si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala.

Într-o speta Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta penala nr. 24 din 19 martie 1992, a dispus, in baza art. 3 din Decretul nr. 218/1977, trimiterea inculpatei I.L. intr-o scoala speciala de munca si reeducare pe o perioada de 3 ani, pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere prevazuta de art. 177 din Codul penal.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 4 iunie 1991, inculpata a dat nastere, in internatul liceului unde era eleva, la un copil viu si, aflandu-se intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, l-a ucis prin sugrumare.

Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, prin decizia nr. 2139 din 15 octombrie 1992, a admis recursul declarat de inculpata si a dispus, in baza art. 101 lit. "b" din Codul penal, internarea acesteia intr-un institut medical-educat

Pentru a decide astfel, instanta de recurs a motivat ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si vinovatia inculpatei; cum, insa, ulterior judecarii, prin Legea nr. 104 din 22 septembrie 1992, Decretul nr. 218/1977 a fost abrogat, se va lua fata de recurenta masura internarii intr-un institut medical educativ prevazuta de art. 101 lit.d) din Codul penal, dispozitie favorabila inculpatei in raport si cu starea sanatatii acesteia.

Toate aceste boli, aflate la granita dintre starea de suferinta fizica si aspectul psihic in care ea poate degenera, impun, cu respectarea tuturor conditiilor art. 113 Cod penal, luarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical.

Se impune obligarea la tratament medical, potrivit art. 113 Cod penal si in cazul faptuitorilor minori, care indeplinesc conditiile legale pentru a raspunde penal, si care, din cauza unor tulburari de comportament, au comis unele fapte prevazute de legea penala, existand pericolul ca ei sa repete aceste activitati ilicite.

Masura internarii medicale va fi pronuntata pentru cazuri mult mai grave, cand de exemplu autoarea infractiunii este "bolnava mintal" si nu-si poate determina si dirija in mod normal vointa, in raport cu propriile sale actiuni sau inactiuni.

Cu toate ca aceste doua masuri de siguranta sunt apropiate prin natura cauzelor care genereaza "starea de pericol", totusi ele sunt diferite in ceea ce priveste intensitatea acestor cauze, a gradului diferit de anormalitate psihofizica.

Astfel, sunt supuse internarii faptuitoarele bolnave mintal, a caror boala se incadreaza in grupa psihozelor delirant halucinatorii cronice, epilepsiile cu tulburari psihice, alcoolismul cronic cu tulburari psihice si degradarea personalitatii, psihopatiile grave, oligofreniile dizarmonice, multe dintre acestea aflate intr-un stadiu deosebit de grav care pe plan juridic se va materializa in declararea iresponsabilitatii penale a faptuitoarei.