Hotarari care pot fi atacate cu apel

Hotarari care pot fi atacate cu apel

Analiza obiectului apelului presupune doua etape : delimitarea categoriilor de hotarari care se pot ataca cu apel si delimitarea partilor din hotararile apelabile care pot justifica declararea apelului.

Textul de lege de la care trebuie sa porneasca orice analiza este acela al articolului 282 alineatul 1 Cod procedura civila : " Hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel."Aceasta constituie regula.Potrivit articolului 255 Cod procedura civila, in prima instanta se pot pronunta sentinte ( hotarari prin care se rezolva fondul cauzei ) si incheieri ( toate celalalte hotarari pronuntate in cursul judecatii in prima instanta). Asadar se pot apela - ca regula generala - toate sentintele si incheierile pronuntate in prima instanta.

Dar nu toate sentintele si incheierile sunt supuse apelului. Unele dintre ele sunt susceptibile numai de recurs, iar altele nu pot fi supuse nici unei cai de atac.
De la regula potrivit careia hotararile primei instante pot fi atacate cu apel exista unele derogari.

Astfel incat aceste exceptii sunt evidentiate in cazurile in care:

a) potrivit legii, hotararea primei instante " se da fara drept de apel ". De exemplu, in cazul renuntarii reclamantului la dreptul pretins ( articolul 247 Cod procedura civila ) ;

b) legea prevede ca hotararile primei instante " nu sunt supuse apelului ". De exemplu,  " cererile introduse pe cale principala privind : pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei ( RON ) inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege " ( articolul 282 indice 1, alineat 1 din Codul de procedura civila );

c) de asemenea, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti prin care se solutioneaza plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitatea jurisdictionala si alte altor organe cu astfel de activitate daca legea nu prevede altfel  ( articolul 282 indice 1, alineat 2 din Codul de procedura civila );

d) legea prevede ca hotararea judecatoreasca poate fi atacata cu recurs. De exemplu, in materie de contraventii (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.2/2001) ;

e) legea prevede numai calea de atac a recursului ( Legea nr. 554/ 2004 ) sau foloseste sintagma in sensul ca hotararea poate fii atacata " numai cu recurs ". De exemplu, articolul 62, alineat 3 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale care prevede ca hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa " numai recursului ".

Un regim distinct au incheierile pronuntate de prima instanta.Desi ele pot fi atacate cu apel, apelul nu poate fi declarat separat.Potrivit articolului 282 alineatele 2 din Codul de procedura civila, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul.Desigur, daca hotararea finala nu este susceptibila de apel, nici incheierile premergatoare nu vor putea fi apelate, functionand pe deplin principiul " accesorium sequitur principali ".

Primul cod de procedura civila roman permitea apelul separat impotriva incheierilor interlocutorii. Sesizandu-se incovenientele majore pe care le creeaza aceasta reglementare solutionarii cauzei intr-un termen scurt, modificarile din anul 1900 au rezolvat radical problema : articolul 323 a dispus expres ca impotriva incheierilor premergatoare se poate face apel numai odata cu fondul si a facut ca distinctia intre incheierile preparatorii si cele interlocutorii sa ramana fara utilitate.Solutia a fost mentinuta deoarece, asa cum s-a exprimat si doctrina recenta, " Intr-un sistem procesual eficient, atacarea fiecarui act procedural sau a fiecarei incheieri in mod distinct de hotararea finala este de neconceput.O atare solutie ar constitui sursa unor complicatii inutile si ar conduce la o tergiversare nejustificata a procesului."[6]

Pentru a nu lasa exclusiv la aprecierea judecatorului primei instante dreptul de a suspenda sau intrerupe judecata, legiuitorul din 1993 a instituit exceptia potrivit careia incheierile premergatoare prin care s-a suspendat sau s-a intrerupt cursul judecatii pot fi atacate separat de apel ( articolul 282 alineat 2 Cod procedura civila ).O anumita distinctie exista intre suspendarea judecatii si intreruperea judecatii sau procesului, prima fiind totdeauna o intrerupere al carui punct terminus este stabilit prin lege, iar a doua fiind o intrerupere al carui punct final nu poate fi determinat ab initio.De altfel, distinctia este facuta chiar in cuprinsul articolului 282 alineat 2 din Codul de procedura civila.

In cadrul incheierilor premergatoare, un regim oarecum diferit il au incheierile date in procedura asigurarii dovezilor.Articolul 238 din Codul de procedura civila face distinctie intre incheierile privind asigurarea dovezilor date inainte de inceperea judecatii pe fondul cauzei, care pot fi atacate cu recurs separat, si incheierile date in timpul judecatii pe fond, care pot fi atacate doar odata cu fondul ( intre acestea din urma fiind si cele pronuntate la primirea cererii de chemare in judecata, in temeiul articolului 114, alineat 6 din Codul de procedura civila ).

Incheierile de indreptare a erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul precum si a oricaror alte erori materiale din sentinte apelabile, pronuntate in temeiul articolului 281 Cod procedura civila, pot fi atacate separat cu apel, in conformitate cu prevederile articolului de mai sus.

Daca sentinta a carei lamurire ori completare se cere este apelabila si incheierea este apelabila. Incheierea fiind data dupa darea sentintei, apelul impotriva sa va fi declarat separat.Se considera totusi ca apelul poate fi declarat si - corespunzator - judecat si deodata cu apelul impotriva sentintei.