Notiune , natura juridica si importanta contractului colectiv de munca

Notiune , natura juridica si importanta contractului colectiv de munca.

1.Notiune.

1.1.Definitii doctrinare ale contractului colectiv de munca.In literatura juridica de specialitate , de-a lungul timpului , s-au dat mai multe definitii contractului colectiv de munca  ; s-a considerat ca el este :

- "un regulament care stabileste intre doua grupuri sociale un fel de lege in conformitate cu care vor trebui sa incheie pe viitor contracte individuale de munca" ;

- "un fel de reglementare a muncii convenita intre cei doi factori ai productiei: capitalul , reprezentat prin patroni si munca , reprezentata prin lucratori" ;

- "acordul prealabil intervenit intre o colectivitate de lucratori si patron sau o colectivitate de patroni privitoare la conditiile de munca si salarizare" ;

- "un contract incheiat intre partile imputernicite sa realizeze acordul colectiv destinat sa reglementeze drepturile si obligatiile partilor sis a stabileasca normele legale ,in special care privesc incheierea , continutul si incetarea contractelor individuale de munca" ;

- "acordul scris si in prealabil negociat , incheiat intre partenerii sociali ,la diferite niveluri , care urmareste crearea unui cadru general si unitary de desfasurare a relatiilor de munca si care se refera la conditiile de munca , precum si la orice alte aspecte convenite de parti in legatura directa sau indirecta cu reltia de munca" ;

In literatura juridica recenta se considera ca definitia legala , cea data de Codul muncii in art.236 alin.1: "contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala , pe de o parte, si salariati , reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege , de cealalta parte , prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca , salarizarea , precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca" si de Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca .

1.2.Definitii legale ale contractului colectiv de munca.Recomandarea Organizatiei Internationale a Munciinr.91 din anul 1951 defineste conventia colectiva ca orice accord scris referitor la conditiile de munca , incheiata intre un angajator , un grup de angajatori sau o asociatie patronala , pe de o parte , si una sau mai multe organizatii reprezentative ale salariatilor , pe de alta parte , reprezentantii salaritilor fiind alesi sau mandatati de catre cei pe care-I reprezinta , conform dispozitiilor din fiecare legislatie nationala[pct.2 alin .(1)].

Actele normative care l-au reglementat in tara noastra au definit contractul colectiv de munca astfel:

"conventia scrisa privitoare la conditiile de munca si salarizare incheiata , pe de o parte , de unul sau mai multi intreprinzatori , de grupari sau asociatii ale acestora si pe de alta parte , de asociatiile profesionale sau gruparile de salariati"[8]

"o conventie care se incheie intre Comitetul Sindical din inteprindere sau institutie , ca reprezentant al muncitorilor si functionarilor , pe de o parte si cei care angajeaza , pe de alta parte" ;

"conventia dintre patroni si salariati prin care se stabilesc , in limitele prevazute de lege , clause privind conditiile de munca , salarizarea si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca"[10];

"conventia incheiata in forma scrisa intre patron si organizatia patronala , pe de o parte , si salariati , reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege , de cealalta parte , prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca , salarizarea si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca"[11];

2.Terminologia contractului colectiv de munca.Atat in legislatia noastra actuala , cat si reglementarile anterioare , utilizeaza (au utilizat) " termenul de contract colectiv de munca"[12].Aceasta opinie a fost considerata improprie spunandu-se ca corecta este notiunea de "conventie" , pentru ca numai aceasta poate avea forta si efectele unui act normativ.Contractul , se stie, prin esenta lui , este un act individual si in consecinta , creeaza situatii juridice individuale .El stabileste o stare juridica concreta , particulara , care nu intereseaza decat partile contractante.Se sublineaza in continuare ca "nu putem avea si contract si colectiv" .

Astfel , in legislatia noastra s-a impus sintagma contract colectiv de munca (vechiul Cod al muncii din 1972 folosea acelasi termen), dar in legislatiile din alte state se utilizeaza termenul de conventie colectiva de munca.De exemplu , art.L 131-1 din Codul muncii francez stabileste ca o conventie colectiva are vocatia de a trata ansamblul materiilor referitoare la conditiile de munca si la garantiile sociale , pe cand acordul colectiv se refera doar la unul sau la anumite subiecte determinate din acest ansamblu.

In Belgia , art.5 din Legea adoptata la 5 decembrie 1964 defineste conventia colectivade munca drept un acord incheiat intre una sau mai multe organizatii ale lucratorilor si una sau mai multe organizatii ale angajatorilor sau unul ori mai multi angajatori care determina relatiile individuale si collective intre angajatori si lucratori in cadrul inteprinderii sau in cadrul unei ramuri de activitate si care stabileste drepturile si obligatiile partilor contractante.

In Elvetia , potrivit art.356 paragraful 1 din Codul obligatiilor , conventia colectiva de munca este acordul incheiat intre , pe de o parte , unul sau mai multi angajatori ori una sau mai multe asociatii ale angajatorilor si , de cealalta parte , una sau mai multe asociatii ale lucratorilor , pentru a stabili impreuna clazele referitoare la incheierea , obiectul si scopul contractelor individuale de munca intre angajatori si lucratorii interesati.

Din punct de vedere al legislatiei noastre insa , termenul de "contract"este echivalent , sinonim , cu acela de "conventie".Aceasta concluzie rezulta atat din dispozitiile art.942 din Codul civil , potrivit carora "contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic", cat si din cele ale art.1 din Legea nr.130/1996 citate mai sus , conform carora contractul colectiv de munca este o "conventie".In acelasi sens , trebuie subliniat ca art.942 se gaseste in Titlul III al Codului civil , intitulat " Despre tratate si conventii".

Termenul folosit de legiuitor credem ca se justifica si din ratiuni de ordin istoric , si de continuitate ; atat in Codul muncii din 1950 , si cel din 1972 , cat si prima lege a contractelor de munca din 1929 , precum si cele doua proiecte de acte normative din 1909 si 1920 in materie (neadoptate) au utilizat ,asa cum am mentionat , notiunea de " contract colectiv de munca".

Contractul pe care-l analizam este "colectiv" , datorita , in primul rand ,sferei de persoane asupra careia isi produce efectele .Se cunoaste , regula este ca orice act juridic nu poate nici sa vatame si nici sa profite altor persoane decat celor care l-au incheiat .Cu toate acestea , efecte contractului colectiv de munca se extind asupra tuturor salariatilor (inclusive asupra acelora angajati ulterior incheierii lui) si angajatorilor la care se refera , nu numai asupra celor care au participat la incheierea sa .Acesta extindere reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului .

El este "de munca" pentru ca prin intermediul sau sunt reglementate conditiile de munca , relatiile dintre angajatori si salariati.

3.Natura juridica a contractului colectiv de munca

In ceea ce priveste natura juridica , contractul colectiv de munca este concomitent :

a)      act juridic bilateral , un contract din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor ;

b)      izvor de drept care se incadreaza in categoria de exceptie a noemelor juridice negociate;

Contractul colectiv de munca este un act juridic bilateral de drept privat , cele doua parti care-l incheie avand personalitate juridica de drept privat.Contractul colectiv de munca stabileste drepturi si obligatii pentru partile care-l incheie , dar el contine si obligatii cu caracter general , care se aplica ansamblului de salariati , astfel , ca aceste dispozitii au caracter normativ .[16] Rezulta ca un contract colectiv de munca are natura juridica a unui contract de drept privat ,dar clauzele lui produc efecte de drept public :

contractul colectiv de munca cuprinde atat norme aplicabile raporturilor juridice de munca , cat si norme care vizeaza raporturile dintre patron (organizatie patronala) si sindicat (organizatie sindicala);

contractul colectiv este izvor de drept in acceptiune normativa , fara a  fi si izvor al raporturilor juridice de munca;izvorul acestora din urma il constituie intodeauna contractele individuale de munca;

instantele judecatoresti trebuie sa considere ca normele (clauzele) cuprinse in contractele colective de munca au calitatea de reguli de drept aplicabile cu acelasi titlu ca si normele cuprinse in actele normative.

Contractul colectiv de munca este izvor de drept specific al dreptului muncii pentru urmatoarele argumente :

In perioada interbelica s-a considerat contractul colectiv de munca ca fiind o regula generala de drept , careia trebuie sa i se supuna toti aceia care lucreaza in inteprinderile vizate.

Aceasta calificare a contractului colectiv de munca ne indreptateste sa-l consideram un act normativ , intrucat intruneste trasaturile caracteristice acestuia , respectiv:

a)are caracter general (vizeaza raporturile de munca pentru colectivul de salariati si nu pentru un salariat determinat); din coroborarea dospozitiilor legale (din Legea nr.130/1996 cu cele din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca ) rezulta ca in contractul colectiv de munca pot fi cuprinse si clauze care sa se refere la un anumit grup de angajati - iar nu la toti salaritii unitatii in cauza.Dar, in nici un caz, clauzele respective nu vizeaza niciodata un salariat singur , individual determinat.

b)este permanent , ceea ce inseamna ca se aplica de un numar nedefinit de ori pe perioada valabilitatii sale);

c)este obligatoriu erga omnes , in conditiile art.241 din Codul muncii coroborat cu art.11 din Legea nr.130/1996 , incalcarea sa sanctionandu-se potrivit legii.

Valoarea normativa si implicit recunoasterea contractului colectiv de munca ca izvor de drept provine si din continutul clauzelor cuprinse in acest act juridic intrucat el stabileste drepturi si obligatii pentru partenerii sociali sub cele doua aspecte ale negocierii:

in cadrul negocierii si apoi cuprinderii in contractul colectiv de munca a clauzelor ce stabilesc drepturi peste nivelul minim stabilit in actele normative;

stabilesc drepturi si obligatii ce nu sunt prevazute in legislatie dar nu contravin ordinii de drept , regulilor de comportare sociala si legii

Datorita acestei parti negociate prin acordul partenerilor sociali , contractul colectiv de munca reprezinta legea partilor , cadrul juridic in care se desfasoara relatia de munca dintr-o unitate , opereza ca o lege proprie unitatii , creand obligatii intre grupurile semnatare.

Contractul colectiv de munca produce efecte immediate asupra contractului individual de munca , fara sa fie necesar un termen de punere in aplicare sau un preaviz , ori o perioada de incercare.In schimb , prevederile contractului colectiv de munca nu au efect retroactiv si nu pot fi aplicate pentru situatii anterioare intrarii lui in vigoare.

Prevederile contractului colectiv de munca au , de regula , caracter imperativ, astfel incat partile nu pot deroga de la ele , decat daca se aplica dispozitii mai favorabile .

Scopul pentru care se incheie contractul colectiv de munca , conform art.2 din Legea nr.130/1996 , consta in promovarea unor relatii de munca echitabile , de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor , prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca ori evitarea declansarii grevelor.

4.Caracterele juridice ale contractului colectiv de munca.

Din punct de vedere al caracterelor sale , contractul colectiv de munca se aseamana cu contractele civile , precum si cu cele individuale de munca.

a)Contractul colectiv de munca este un contract sinalagmatic deoarece el presupune o reciprocitate de prestatii.Atat angajatorul , cat si salariatii au drepturi si obligatii proprii ;ele corespund celor avute de catre fiecare in parte;

b)Este un contract cu titlu oneros si comutativ , deoarece partile realizeaza reciproc anumite prestatii in schimbul acelora pe care s-au obligat sa le efectueze in favoarea celeilalte ; aceste prestatii fiind cunoscute ab initio , la incheierea contractului , iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert.

c)Acest contract este unul care presupune prestatii succesive ,in timp , pe intreaga durata a existentei sale .

d)Este un contract numit , tinand sema de faptul ca el corespunde unor operatiuni juridice determinate si ca este reglementat amanuntit prin Legea nr.130/1996.

e)Este un contract solemn , forma scrisa fiind impusa de esenta sa , precum si de lege.

f)Reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului , ceea ce il deosebeste de contractul civil , in general , precum si de contractul individual de munca.

g)Caracterul intuitu personae in sensul ca la incheierea acestuia se are in vedere si calitatile proprii (ex.caracterul reprezentativ la diferite niveluri ale aceluiasi contractant, incetarea existentei unui partener social duce in principiu la incetarea automata a contractului colectiv de munca) ale angajatorilor si angajatilor reprezentati sau nu de sindicate.

Conform art.973 din Codul civil, "conventiile n-au efect decat intre partile contractante".Aceasta inseamna ca efectele obligatorii ale contractului privesc numai partile intre care s-a incheiat si ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane.

Cu toate acestea, contractul colectiv fiind exeptia de la regula ,isi produce efectele nu numai fata de cei care l-au incheiat , ci fata de toti salaritii si angajatorii la care se refera.

5.Importanta contractului colectiv de munca .Prin incheierea contractului colectiv de munca , dreptul muncii devine un drept negociat , de origine conventionala , creat de patroni si salariati , in functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele celor doua parti.In conceptia legiuitorului , contractul colectiv de munca reprezinta forma de exprimare concreta a normelor juridice de munca.Autoritatea publica prin intermediul dreptului , orienteaza doar actiunile si initiativele celor doua parti in procesul muncii , stabilind anumite limite-masura de protectie generala a salariatilor .In concret , raporturile dintre parti , conditiile de munca sunt stabilite de ele in urma negocierii , prin intermediul contractului colectiv de munca.Desi exista o legislatie unitara , aceeasi pe intreg cuprinsul tarii , aplicarea acesteia datorita contractului colectiv , dar si a celui individual , comporta un specific , se creeaza diferentieri de la o ramura de activitate la alta , de la un grup de angajatori la altul , de la un angajator la altul , si uneori in aceeasi unitate de la o perioada la alta , in functie de situatia sa economica.

Clauzele fiecarui contract colectiv au valoare normativa ; ele alcatuiesc un drept al muncii propriu al celor care-l incheie.

Practic si in tara noastra dreptul muncii se prezinta sub forma a trei cercuri concentrice : legea , contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.Legea este cea care stabileste cadrul general al raporturilor de munca , contractul colectiv la anumite niveluri concretizeaza si dezvolta dispozitiile legale intr-un grad mai mare sau mai mic de generalitate , iar contractul individual , concretizeaza prevederile contractului colectiv de la nivelul angajatorului pentru fiecare salariat in parte.

Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective , iar acestea , la randul lor , nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele incheiate la nivel superior.Clauzele tuturor contractelor colective de munca vor fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de lege.

Prin intermediul contractului colectiv de munca se realizeaza nu numai reglementarea drepturilor si obligatiilor partilor , ci si armonizarea unor interese ale salariatilor si angajatorilor , promovarea unor relatii de munca echitabile de natura sa asigure protectia sociala a salaritilor , prevenirea sau eliminarea conflictelor de munca , ori evitarea declansarii grevelor.