Reglementarea pruncuciderii in legislatia penala romana

Reglementarea pruncuciderii in legislatia penala romana

1. Pruncuciderea in Codul penal de la 1864

Codul penal de la 1864 denumea "pruncuciderea" drept "omorul copilului sau nascut de curand" de catre mama sa (art. 230) si se pedepsea conform art. 232, alin. (1) cu munca silnica pe viata.

Pruncuciderea era sanctionata cu o pedeapsa mai usoara - recluziunea - (in loc de munca silnica pe viata), cand era savarsita de catre mama asupra unui copil nelegitim [(art. 232, alin. (2)].

Codul penal din Transilvania, in art. 284, pedepsea de asemenea, cu recluziune pana la 5 ani, pe mama care, cu intentie isi va ucide copilul natural in timpul nasterii sau imediat dupa nastere. De observat este faptul ca inca de atunci exista un text de lege foarte clar care nu dadea nastere la controverse asa cum se intampla in prezent

2. Pruncuciderea in Codul penal de la 1936

Prevazuta in art. 465 aceasta infractiune avea urmatorul continut: "Mama care isi ucide copilul natural inainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficiul starii civile, ea comite crima de pruncucidere si se pedepseste cu temnita grea de la 3 la 5 ani".[1]

Codul penal din 1936, fata de imprecizia expresiilor " nascut de curand" sau "imediat dupa nastere", a dat o formulare mai clara dispozitiei de incriminare a pruncuciderii, prevazand in art. 465 ca "savarseste aceasta infractiune mama care isi ucide copilul natural inainte de a fi expirat termenul legal de declarare la Oficiul starii civile".

Atat in Codul penal de la 1864 cat si in Codul penal de la 1936 era incriminata pruncuciderea numai in cazul cand copilul nou-nascut era nelegitim, iar fapta era savarsita de mama naturala.

Faptul ca, in trecut, se sanctiona mai bland mama care-si ucidea copilul natural inainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficiul starii civile (15 zile), era justificat de starea de tulburare a mamei care a dat nastere unui copil in afara casatoriei, de rusinea pe care o incearca mama aflata in aceasta situatie, teama de dezonoarea si de oprobiul general, sentimente care pe fondul slabiciunii fizice si psihice pricinuite de nastere, puteau sa determine mama sa-si ucida copilul. [2]

În antichitate era pedepsita ca si orice alta forma de omor. La fel, legile medievale nu distingeau intre infanticid si orice alta omucidere. Unele legi prevedeau chiar o pedeapsa mai grava (arderea pe rug) pentru aceasta fapta.

Cesare Beccaria, combatand cu vehementa legiuirile feudale, a fost promotorul ideii ca mama naturala trebuie pedepsita mai bland. El avea in vedere mai ales pe mama care, in urma unui viol sau a altor imprejurari deosebite, dadea nastere unui copil si care se vedea in alternative: dezonoarea ori uciderea copilului.[3] În prezent toate situatiile descrise anterior pot fi avute in vedere de catre instanta ca circumstante atenuante judiciare, nefiind posibila inlaturarea caracterului penal al faptei daca spre exemplu, se ucide un copil conceput in urma unui viol.

Mai tarziu, atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificata, pornindu-se de la ideea ca mama naturala se gasea dupa nastere, intr-o situatie deosebit de grea, datorita atmosferei generale de condamnare a femeii care a dat nastere unui copil in afara casatoriei.

Pe de alta parte, situatia mamei era agravata de lipsurile economice in care se zbatea, fiind lipsita de sprijinul tatalui copilului si de ajutorul colectivitatii.

Tinand cont de aceste circumstante, toate legislatiile moderne au prevazut un regim juridic mai bland pentru fapta mamei naturale care isi ucide copilul imediat dupa nastere.Aceasta conceptie s-a oglindit in codurile penale ale majoritatii tarilor.

Inspirandu-se din Codul penal francez, Codul penal roman din 1864 are o prevedere similara [(art. 232, alin. (2)], tot astfel si Codul penal din 1937. [4]

3. Pruncuciderea in Codul penal de la 1968

Infractiunea de pruncucidere prevazuta in art. 177 Cod penal, este definita ca fiind "Uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere".

Codul penalde la 1968 oglindeste o alta conceptie asupra pruncuciderii, in raport de noile realitati , in care nasterea unui copil in afara casatoriei nu mai pune in fata mamei acea alternativa dramatica care sa-i inspire ganduri criminale.

În trecut, sentimentul disperarii pe care il incerca mama naturala era provocat mai ales de primejdia lipsurilor materiale care o amenintau stiind ca ii va fi refuzat orice ajutor din partea parintilor, a rudelor, prietenilor, ca si din partea societatii, ca va avea greutati in vederea stabilirii paternitatii copilului, s.a. .

Sanctionarea mai blanda a pruncuciderii nu inseamna decat recunoasterea realitatii acestor situatii care puteau duce la disperare pe mama naturala.[5]

Se afirma insa intr-o opinie ca, acest concept al infractiunii de pruncucidere reprezinta rezultatul gandirii juridice fundamentata pe noile conditii economice. Asadar, daca altadata se pornea de la situatia deosebit de grea in care mama naturala se gasea dupa nastere, situatie ce justifica intrucatva actul ei, astazi in tara noastra, cand intreaga legislatie acorda o ocrotire speciala (atat material cat si moral) mamei si copilului (indiferent ca este "copil din flori" sau din timpul casatoriei) termenul atenuant al pruncuciderii nu-si mai gaseste justificarea de mai sus.[6]

În alta opinie, se sustine ideea potrivit careia, fenomenul de marginalizare si stigmatizare a mamei care naste un copil din afara casatoriei, nu poate fi ignorat nici chiar in zilele noastre, mai ales din punctul de vedere al repercursiunilor asupra starii psihice a femeii insarcinate.

În opinia acestora, se impune o revedere a dispozitiei de incriminare a faptei de pruncucidere, in sensul ca, legea penala sa-si indrepte atentia indeosebi asupra situatiei grele a mamei naturale supuse unor puternice presiuni psihice si economice care o imping spre gestul disperat de a-si ucide copilul imediat dupa nastere.[7]

De asemenea, legea trebuie sa ofere organelor judiciare o mai mare diversitate de elemente carora sa li se poata conferi valoare cauzala in procesul determinarii starii de tulburare in care se afla mama imediat dupa nastere, iar instanta ar trebui sa aiba posibilitatea sa aprecieze, in raport cu probele administrate (inclusiv expertiza medico-legala) daca intr-un caz concret sunt sau nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.

Se arata, in aceeasi opinie ca este discutabila solutia legiuitorului de a sterge deosebirea dintre victima infractiunii, copil nascut in afara casatoriei si copilul nascut in cadrul casatoriei, desi cele doua situatii sunt profund deosebite, ca si presiunea psihologica sub care actioneaza mama in aceste situatii.

Astfel, noul cod penal incriminand pruncuciderea, a tinut seama de datele oferite in special de stiinta medicala, potrivit carora exista situatii cand, din cauza nasterii si imediat dupa aceasta, femeia poate avea anumite stari ce-i pot provoca o tulburare fizica si psihica de natura sa o impinga la uciderea propriului copil.

Dar, in aceasta situatie se poate gasi nu numai mama care a dat nastere unui copil in afara casatoriei, dar si mama casatorita, procesele fiziologice ale nasterii nefiind conditionate de existenta sau inexistenta casatoriei.[8]

A fost deci firesc ca, in reglementarea Codului penal in vigoare, continutul infractiunii de pruncucidere sa corespunda noii conceptii cu privire la cauza care justifica atribuirea unui grad redus de pericol social generic acestei infractiuni.

4. Pruncuciderea in Proiectul Codului penal

Daca in Codul penal in vigoare infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii sunt cuprinse intr-un singur capitol, Capitolul I din Titlul II, in proiectul Codului penal aceste infractiuni au fost sistematizate pe trei capitole din structura Titlului I.

Astfel, Capitolul I este consacrat infractiunilor contra vietii in care se includ: omorul, omorul calificat, uciderea la cererea victmei, determinarea sau inlesnirea sinuciderii si uciderea din culpa; Capitolul II este rezervat descrierii continutului legal al infractiunilor contra integritatii corporale sau sanatatii din care fac parte: lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile corporale cauzatoare de moarte, vatamarea corporala din culpa, relele tratamente aplicabile minorului si incaierarea; Capitolul III este destinat infractiunilor savarsite asupra unui membru de familie in care sunt prevazute doua infractiuni cu denumirea marginala "violenta in familie" (art.197) si "uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama" (art.198).

Potrivit art.197 din proiectul Codului penal, faptele de omor, omor calificat, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte sunt sanctionate mai grav atunci cand sunt savarsite asupra unui membru de familie [9].

În art. 198 din proiectul Codului penal sunt incriminate doua fapte, pe de o parte, uciderea noului nascut savarsita de catre mama, iar pe de alta parte, vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama.

Conform art.198 alin (1), uciderea nou-nascutului imediat dupa nastere dar nu mai tarziu de 24 de ore, savarsita de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in art.186, ale carei limite se reduc la jumatate [10].

În temeiul art.198 alin.(2), daca faptele de lovire sau alte violente, vatamarea corporala si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte prevazute in art.191-193 sunt savarsite asupra copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Reglementarea distincta a infractiunilor intentionate sau praeterintentionate contra vietii, integritatii corporale sau savarsite asupra unui membru de familie, s-a impus in vederea eliminarii lacunelor si incoerentelor cauzate de modificarile succesive ale Codului penal in vigoare.

Astfel, savarsirea unei infractiuni prin violenta asupra unui membru de familie apare in Codul penal in vigoare ca o agravanta la infractiunile de lovire sau alte violente si vatamare corporala, se regaseste intr-o forma apropiata la omor, dar nu exista cazul vatamarii corporale grave si a vatamarilor cauzatoare de moarte. De aceea, potrivit proiectului, comiterea infractiunii prin violenta asupra unui membru de familie atrage o agravare in cazul tuturor infractiunilor pentru care acestea se justifica.

La randul sau, starea de tulburare pricinuita de nastere este valorificata in Codul penal in vigoare doar in continutul infractiunii de pruncucidere, nu si in cazul altor infractiuni de violenta ce s-ar putea comite de mama aflata intr-o asemenea stare asupra copilului (spre exemplu, vatamarea corporala grava).

În concluzie, asa cum rezulta din cele ce au precedat, pruncuciderea, in proiectul Codului penal, nu mai apare ca o incriminare distincta, ca in legea penala in vigoare, ci ca o varianta atenuata a infractiunii de omor.