TRASATURILE RAPORTURILOR JURIDICE DE MUNCA

Trasaturile raporturilor juridice de munca

Raporturile juridice individuale de munca sunt caracterizate de anumite trasaturi care le delimiteaza si individualizeaza de alte raporturi juridice.

a. Raportul juridic de munca ia nastere, ca regula, prin incheierea unui contract individual de munca.

Pe baza acestui contract isi desfasoara activitatea marea majoritate a personalului si anume, cel incadrat in societati comerciale (cu capital integral sau majoritar de stat ori privat), regii autonome, companii si societati nationale, unitati bugetare, alte persoane juridice sau fizice.

Nu se intemeiaza pe un contract individual de munca, ci are un caracter extracontractual, munca prestata de:

q      persoanele care indeplinesc serviciul militar in termen, sunt concentrate sau mobilizate, potrivit Legii nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare;

q      cei care presteaza servicii in temeiul dispozitiilor legale privind rechizitiile (Legea nr. 132/1997);

q      persoanele care contribuie prin munca la efectuarea unor lucrari de interes public, in conformitate cu prevederile legii;

q      elevii si studentii in timpul instruirii practice;

q      cei sanctionati cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii potrivit Ordonantei Guvernului nr. 55/2002;

q      persoanele care executa prin munca pedeapsa aplicata pentru unele fapte prevazute de legea penala, in conformitate cu prevederile art. 86 si urmatoarele din Codul penal, precum si cei condamnati la pedeapsa inchisorii, aflati in detentie.

b. Raportul juridic individual de munca are un caracter bilateral, iar persoana care presteaza munca este, intotdeauna, o persoana fizica. Acest raport se poate stabili intre o persoana fizica si o persoana juridica, sau intre doua persoane fizice (angajat-angajator), dar niciodata intre persoane juridice.

c. Raportul juridic de munca are caracter personal (intuitu personae). Munca este prestata de persoana fizica, in considerarea pregatirii, aptitudinilor si calitatilor proprii ale sale; reprezentarea - care este posibila in raporturile juridice civile-este inadmisibila in raporturile de munca.

Raportul in discutie are un caracter personal si in ceea ce priveste angajatorul. Devenind subiect al raportului de munca, persoana fizica dobandeste calitatea de membru al colectivului dintr-o anumita unitate. Specificul activitatii acesteia, coeziunea, capacitatea si prestigiul colectivului ei sunt elemente de o deosebita insemnatate, care determina persoana fizica sa devina angajat.

d. Raportul juridic de munca se caracterizeaza printr-un mod specific de subordonare a persoanei fizice fata de celalalt subiect in folosul caruia presteaza munca. Este adevarat ca si in cadrul unor raporturi juridice civile, mandatarul este obligat sa actioneze in limitele insarcinarilor primite de la mandant, dupa cum persoana care are calitatea de prepus isi desfasoara activitatea, in functia incredintata, sub conducerea si potrivit indicatiilor comitentului. Dar, subordonarea caracteristica pentru raportul juridic de munca, implica incadrarea in colectivul de munca al unui angajator determinat, intr-o anumita structura organizatorica si intr-o anumita ierarhie functionala. In acest cadru organizatoric prestabilit are loc prestarea muncii, spre deosebire de contractele civile in baza carora cel care se obliga sa desfasoare activitatea in folosul altuia isi organizeaza singur munca, fara a se incadra intr-un colectiv si fara a se subordona celui cu care a contractat.

Subordonarea implica obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii, aceasta obligatie avand ca o componenta esentiala respectarea programului de lucru; desfasurarea muncii are un caracter de continuitate, in cadrul unui numar minim de ore pe zi, intr-o perioada determinata. Fara elementul de subordonare nu ar fi cu putinta unitatea de actiune a colectivului si eficienta activitatii sale.

e. Munca trebuie sa fie remunerata Salariul reprezinta contraprestatia cuvenita angajatului. Deci, o munca gratuita nu poate constitui obiect al unui raport juridic de munca.

f. Asigurarea, prin prevederile legii si ale contractului, a unei protectii multilaterale pentru angajati, atat cu privire la conditiile de desfasurare a  procesului muncii, cat si in ceea ce priveste drepturile ce decurg din incheierea contractului, reprezinta o alta trasatura a raportului juridic de munca. Toate normele juridice indeplinesc o functie de protectie a unor interese legitime, pentru ca apararea ordinii de drept constituie ratiunea insasi a legii. Dar, aplicarea acestui principiu general dobandeste in raportul juridic de munca un accent specific intrucat legea acorda o atentie deosebita protectiei angajatului.