Dreptul de cetatenie si egalitatea cetatenilor

Dreptul de cetatenie si egalitatea cetatenilor

Cetatenii constituie statul iar daca statul e o asociatie a cetatenilor, atunci cetatenia inseamna, in principal, drepturi fata de stat si in primul rand, dreptul cetatenilor de a participa, in conditii de egalitate, la exercitarea puterii de stat in folosul comun, exercitare care uneori e susceptibila de a avea loc concomitant sau prin rotatie, alteori, si in cazul statelor mai mici, majoritatea celor de azi, prin delegatia ei, cu alte cuvinte dreptul de a allege si de a fi candida la constituirea organului supreme al puterii de stat.

Aceasta participare implica o serie de alte drepturi: de a locui pe teritotiul statului ai caror cetateni sunt (dreptul de a nu fi extradat si de a nu fi exilat), dreptul de exprimare a opiniei etc.

Ca beneficiari ai ordinii de drept pe care au creat-o, cetatenii au dreptul de a-si reclama drepturile legale - active prin dreptul de petitionare, inclusive cel de actionare in justitie,pasiv prin dreptul de aparare - ceea ce, pentru cetatenii aflati in strainatate, corespunde cu dreptul de a cere protectia statuli ai caror cetateni sunt si de a refuza cetatenia ori resortinenta altui stat.

Cetatenia este pentru persoana fizica, insusi dreptul sau fundamental, caci daca de el depinde dreptul de a alege si capacitatea juridica de a fi ales, adica drepturile politice (drepturile cetatenesti in sens propriu), ca si drepturile propriu-zise (numite fundamentale cele consemnate de constitutii), inseamna ca valoarea tuturor acesotr drepturi e in functie de valoarea dreptului de cetatenie, de masura in care o persoana fizica dobandeste sau pierde cetatenia respectiva.Numai cadrul constitutional al dobandirii si pierderii cetateniei va da valoare constitutionala drepturilor cetatenilor prescrise de constitutie, numai implicarea caracteruluiconstitutional al dreptului de cetatenie poate explica faptul ca, de cele mai multe ori, el nu e nici definit, nici macar amintit de constitutii. De aceea se impune cerinta ca textele care precizeaza acest drept sa fie certe si cel putin de aceeasi valoare ca acelea care stabilesc drepturile cetatenesti numite fundamentale, cerinta de a se reduce la minim situatiile de cetatenie nesigura: cele care nu pot fi aprobate, cele de cetatenie aparenta.

Cetatenii, ca membrii ai aceleiasi cetati, sunt egali nu numai in drepturi electorale ci si in fata legii si a justitiei: "oamenii care depend de aceeasi suveranitate, fara a fi supusi aceleiasi legi, sunt cu necessitate straini unii de altii" (Portalis, 1804). Institutia cetateniei e afectata daca exista diferentieri de regim juridic nejustificate: in sensul privilegiilor unor familii (titlurile de noblete), ale unor teritorii (capitala fata de provincie, orasul fata de state, etc.), al celor avando anumita religie a bisericii de stat, ori al celor neavand vreuna,al celor ce formuleza o anumita optiune politica (cea a partidului totalitar). Pentru a inlatura posibilitatea lor, constitutiile consemneaza egalitatea in drepturi a cetatenilor, lipsa de discriminare in materie de origine etnica, nationalitate, limba, credinta, opinie politica, sex, conditie materiala ori sociala, domiciliu.

Egalitatea in fata legii sau in fata justitiei nu inseamna insa indrituire egala: capacitatea, forta de munca, rezultatele lor,valorile morale si fizice difera de la individ la individ si genereaza diferentieri legitime,creatoare,recunoscute si chiar stimulate - compensare a prestatiilor voluntare aduse societatii si statului. In acelasi timp, insa, statul e preocupat si de o actiune de egalizare (care nu mai e egalitate in fata legii, ci inversul ei), merita a asigura o conditie minima de existenta, expresie pe de o parte a generozitatii celor ce pot mai mult, pe de altao necessitate pentru asigurarea pacii sociale, tendinte echilibrate prin lozinca vechii Revolutii Franceze: liberté, egalité, fraternité (cand nu este inteleasa unilateral).Nici valoarea egalitatii cetatenesti, in drepturile electorale nu trebuie absolutizata.Un cetatean izolat e lipsit de putere: de drept, in limitele in care statul se exprima prin legi impersonale, si in fapt, in care statul concretizeaza executia lor. Chiar si in cea mai perfecta democratie, puterea nu apartine direct cetateanului, hotararea nu o ia acesta, ci adunarea din care face parte sau in care sunt reprezentati majoritatea cetatenilor. Cetatenia nu inseamna guvernare, in care nu e posibila o participare concomitenta a tuturor si nici macar, in cadrul aceleiasi generatii, o participare pe rand, ci numai in limita unanimitatii de vedere, numai in masura in care votul cetateanului, ca alegator sau deputat, e votul majoritatii.Daca, pe de o parte , categoria cetatnesca atribuie titularilor ei o conditie de pair ( egal ), pe de alta nu poate exista identitatea legala, intr cetatean si guvernantul colectiv, la modul absolute, decat teoretic, in sistemul in care s-ar considera valabile numai hotararile luate cu unanimitatea voturilor cetatenilor sau ale alesilor lor,ceea ce practice ar insemna dependenta de unul sigur, imposibilitate de schimbare,deci si de progres,deci regres.Faptul ca unul sau altul dintre cetateni e investit cu o functie componenta a puterii de stat, administrative ori judecatoreasca, devenind un primus inter pares, creand intr-un fel sau altul, deosebiri intre conditiile cetatenilor.Pe de alta parte, cetatenia implica egale posibilitati legale de manifestare, pe de alta, aceasta nu inseamna la modul absolut, egale posibilitati in conditii concrete, egalitate ce ar nega statul: intr-o democratie bine oranduita, "nu esti egal decat ca cetatean, pe cand in cealalta oranduiala esti egal si ca dregator, ca senator,ca tata, ca sot, ca stapan"(Montesquieu).In aceasta perspectiva cetatenia reprezinta un minim comun de drepturi dar care sa-i permita individului sa atinga cele mai inalte trepte in activitatea de stat.

Cetatenia nu inseamna drept de guvernare eo ipso.

Exista o legatura a conditiei cetatenesti cu forma de guvernamant,cu intregul sistem politic al societatii.Termenul de cetatean e cel mai intrebuintat in democratie, pe deplin in formatia politica derivata din conceptia "contractului social" , el e circumscris intr-o formatie politica bazata pe un pact intre guvernanti si guvernati, precum intr-o monarhie constitutionala si nu e deloc adecvat intr-o monarhie absoluta sau o dictatura, chiar daca autoritatea ar fi insotita de liber-arbitru sau de gandire, chiar daca stapanul ar fi generos.

Egalitatea juridica poate fi inegalitatea reala, in primul rand, de cea economica ; apare distinctia intre cetateanul liber de drep si cel liber de fapt, caz in care statul apare, pentru cei pusi legal intr-o pozitie inferioara si chiar ca un mijloc de constrangere, ca opunandu-se conditiei de cetatean; o asemenea conditie, cand depaseste o anumita limita, anume cand puterea official legitima incepe a diferi de puterea reala apare un ferment de revolutir, in ultima iinstanta o noua ordine de drept chemata sa restabileasca conditia de cetatean.

Principiul universalitatii conditiei de cetatean dainuie in Romania inca de la sfarsitul primului razboi mondial si ca e punctul de a se generalize in lume , de aceeea folosim in continuare termenul de cetatean in intelesul sau larg de "resortisant" ori de cate ori nu da nastere la confuzii.