Trasaturile si elementele analitice ale contraventiei

Trasaturile si elementele analitice ale contraventiei

Potrivit definitiei legale, trasaturile contraventiei sunt urmatoarele:

- fapta de un anumit pericol social, care determina atat consacrarea, cat si sanctionarea sa juridica;

- fapta savarsita cu vinovatie;

- fapta prevazuta (stabilita) si sanctionata ca atare prin legi si hotarari de guvern, ale consiliilor locale si judetene.

Elementele analitice ale contraventiei sunt obiectul juridic, subiectul, latura obiectiva si latura subiectiva.

a. Obiectul juridic al unei contraventii este reprezentat de grupul de relatii sociale aparat prin reglementarea juridica si constituit in jurul unor valori sociale neocrotite de legea penala (de exemplu, ordinea publica)[1], obiect care poate avea si o natura materiala (de exemplu, portul fara drept, al armelor albe) , iar incalcarea sau transgresarea acestor relatii constituite abatere juridica sanctionata administrativ.

b. Latura obiectiva ne indica faptul ca ilicitul administrativ poate consta dintr-o actiune (de exemplu, organizarea jocurilor de noroc fara autorizare legale[3], dintr-o inactiune (de exemplu, neluarea masurilor corespunzatoare de catre posesorii de terenuri pentru evitarea afectarii terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite in activitatea de productie) sau din fapte comisiv - omisive (de exemplu, emiterea incompleta a certificatelor de calitate a produselor) .

Urmarile unei fapte contraventionale pot fi:

- de ordin material, ca in cazurile precitate, constand din consecinte prejudiciante, uneori chiar evaluabile pecuniar (ca in materia poluarii terenurilor);

- de ordin nematerial (de exemplu, in cazul savarsirii in public de fapte, acte sau gesturi obscene impotriva persoanelor sau bunurilor acestora de natura sa tulbure ordinea si linistea publica[6].

Evident intre fapta ilicita si rezultatul vatamator trebuie sa existe un raport de cauzalitate, deci o legatura de la cauza la efect, altfel nu opereaza raspunderea juridica, daca, de exemplu, fapta nu a generat rezultatul (de pilda, n-a tulburat ordinea si linistea publica) sau, dimpotriva, rezultatul nu este efectul unei fapte intentionate a omului (de exemplu, tulburarea ordinii si linistii publice s-a datorat unui accident auto rutier) ori este consecinta unui eveniment natural (producerea unui cutremur). In materie contraventionala nu se sanctioneaza actele pregatitoare sau tentativa decat daca sunt expres prevazute ca abateri proprii si distincte de faptele consumate.

Alte elemente care pot interveni in cazul savarsirii unei contraventii si care au fost luate in considerare de lege mai pot fi, de exemplu, urmatoarele:

1. locul comiterii faptei, ca, de exemplu, provocarea sau participarea la scandal in localuri publice (art. 2 alin. 20 din Legea nr. 61/1991);

2. timpul savarsirii faptei, ca, de exemplu, refuzul consumatorului de a parasi localul public dupa ora de inchidere (art. 2 alin. 20);

3. mijloace folosite si modul de savarsire a faptei ca, de exemplu, alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice prin darea semnalelor fara motiv intemeiat (art. 2 alin. 13 din aceeasi lege).

c. Latura subiectiva a contraventiei consta in vinovatia faptuitorului, adica in atitudinea sa constienta fata de fapta si de rezultatele ei de pericol social, previzibile pentru autor.

Fapta prevazuta ca fiind contraventie se sanctioneaza atat in cazul intentiei, cat si a culpei, afara de cazul in care prin reglementare se dispune altfel, fiind vizata doar o forma a vinovatiei (de exemplu, intentia, ca in cazul indemnului, sub orice forma a minorilor la savarsirea de contraventii (art. 2 alin. 35 din Legea nr. 61/1991).

Mobilul si scopul contraventiei constituie in mod cu totul exceptional componente ale laturii subiective avute in vedere de legiuitor.

Alteori, lipsa motivului intemeiat constituie o componenta esentiala a contraventiei (ca, de exemplu, in cazul alarmarii fara motiv intemeiat a autoritatilor de interventie).

d. Subiectul raspunderii contraventionale[7] poate fi o persoana fizica sau juridica.

Persoana fizica

trebuie sa aiba varsta de cel putin 14 ani impliniti intrucat sub aceasta limita nu se raspunde contraventional (art. 14 alin. 2 din Ordonanta nr. 2/2001).

intre 14 - 18 ani minorul poate fi sanctionat, dar minimul si maximul amenzii stabilite prin actul normativ pentru fapta savarsita se reduc la jumatate[8] (art. 14 alin. 3).

minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat la prestarea unei activitati in folosul comunitatii (art.11 alin. 4).

persoana fizica trebuie sa fie autorul direct sau nemijlocit al abaterii nu un simplu participant de genul complicelui, ori tainuitor sau favorizator ori instigator, exceptand cazurile expres reglementate (de exemplu, indemnul, sub orice forma a minorilor, la savarsirea de contraventii - art. 2 alin. 35 din Legea nr.61/1991).

persoanei fizice nu i se pretinde o anumita calitate pentru a raspunde administrativ, de aceea nu are relevanta faptul cetateniei romane sau calitatea de strain (cu sau fara alta cetatenie, cu dubla sau tripla cetatenie) si nici faptul ca are domiciliul sau resedinta in tara ori in strainatate.

Persoana juridica

raspunde contraventional in cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii (art. 3 alin. 2).

raspunderea persoanei juridice opereaza in mod exceptional si derogator, comparativ cu raspunderea persoanelor fizice, numai daca exista o prevedere legala expresa, ceea ce nu se cere in cazul subiectelor individuale de drept pentru reglementarile care le sunt aplicabile, subintelegandu-se aplicabilitatea prevederilor normative pentru persoanele fizice.