Africa

Africa

Africa, al doilea continent ca marime din lume, ocupa o suprafata de 30 300 000 km² (11 600 000 mile patrate). Este separata de Europa prin Marea Mediterana si de Asia prin Marea Rosie si Canalul Suez. Este marginita de Oceanul Atlantic in vest si de Oceanul Indian in est.

Pornind de la criteriul cultural si, intr-o anumita masura, climatic, continentul african poate fi impartit, in linii mari, in doua: Africa de Nord si Africa de la sud de Sahara. Tinutul arid al Africii de Nord include Marocul, Sahara de Vest, Algeria, Tunisia, Libia si Egiptul, toate inrudite din punct de vedere cultural cu Orientul Mijlociu.

La sudul acestor regiuni se intinde o zona semiarida care cuprinde Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Sudan, Etiopia si Somalia. Africa tropicala umeda include Guineea, Guineea-Bissau, Sierra Leone, Liberia, Coasta de Fildes, Ghana, Togo, Benin, Nigeria, Camerun, Republica Centrafricana, Gabon, Congo, Republica Democratica Congo (fosta Zair), Uganda, Kenya, Tanzania, Angola, Zambia, Malawi, Zimbabwe si Mozambic. Africa de Sud cuprinde suprafete extinse de sol uscat si semiuscat. Namibia este in mare parte un desert, iar in Botswana si Africa de Sud exista zone secetoase intinse.

Caracteristici fizice

Africa este formata dintr-un numar de platouri, traversate in est de Valea Riftului. De-a lungul acestui rift gasim eruptii vulcanice, lacuri intinse si vai. Muntii Atlas din nord-estul continentului reprezinta singura unitate muntoasa recenta din punct de vedere geologic din Africa.

Africa are mai multe fluvii mari. Nilul, cu o lungime de aproape 6 693 km. (4 160 mile) izvoraste din tinuturile inalte ale Kenyiei, curge spre nord si se varsa in Marea Mediterana. Bazinele fluviilor Congo, lung de aproximativ 4 630 km. (2 880 mile), Zambeze, lung de aproape 2 735 km. (1 700 mile), si Niger, cu o lungime de aproximativ 4 100 km. (2 150 mile), strabat regiuni intinse.

Clima si vegetatia

Africa este un continent de contraste climatice. In tinutul arid al Africii de Nord se situeaza Sahara, cel mai fierbinte desert din lume. Aici se gasesc tufarisuri si ierburi rezistente la seceta si la foc. La nordul desertului se intind fasii inguste de-a lungul coastei  Mediteranei, cu ierni blande si ploioase si veri calde si uscate.

Sahara este marginita la sud de Sahel, o zona acoperita de paduri spinoase si pasuni presarate ici-colo cu arbori. Ploile sunt in general putine si variabile. Regiunea este predispusa la secete, precum cea din anii 1980 din Etiopia si cea din anii 1990 din Somalia. Pasunatul irational si cultivarea granelor au contribuit la desertificare.

In Africa Centrala si de Vest, predomina conditiile ecuatoriale si tropicale, cu ploi ce depasesc 1 270 mm (50 inch). Paduri dese si fasii forestiere acopera suprafete intinse. Padurile sunt etajate - tufisuri si muschi la nivelurile mai joase si perdele de arbori inalti la altitudini mai ridicate. Fiecare nivel are o fauna bogata si specifica. Africa de Est are o clima musonica si padurile sunt mai rare. In regiunile cu ploi mai putine (mai putin de 381 mm, respectiv 15 inch, apar arbusti spinosi si pajisti. Padurile Africii adapostesc cimpanezei si gorile, alaturi de numeroase specii de pasari.

Vegetatia zonelor semiaride din partea cea mai sudica a Africii, cu precadere in jurul desertului Kalahari, este compusa din arbusti spinosi si din pasuni. O varietate mai mare de plante se intalneste pe coastele mai umede si in tinuturile inalte ale regiunilor sud-estice din Africa de Sud.

Savanele africane detin unele dintre cele mai bogate si mai variate populatii de animale din lume. Zebre, antilope, girafe, elefanti, rinoceri si antilope gnu hoinaresc in turme, vanate de animale carnivore ca lei, tigri, leoparzi, hiene, sacali si vulpi. Printre speciile de pasari se numara strutii si pasarile de prada, precum vulturii si ulii.

Debutand inca din era coloniala, vanatoarea practicata pe scara larga a avut un impact puternic asupra animalelor din Africa. Cel mai remarcabil exemplu l-a constituit goana dupa fildes - interdictiile globala cu privire la comercializarea fildesului au redus amenintarea la adresa pupulatiilor de elefanti. Alte specii amenintate sunt rinocerii albi si negri, hipopotamii pitici, antilopele gnu negre si anumite specii de zebra.

Insulele situate departe de coasta africana au de asemenea diferite soiuri de plante si specii de animale (specifice), in special lemurienii in Madagascar, marile fiind si ele pline de vietuitoare, inclusiv balene, foci, vaci de mare si lamantini.

Populatia

Considerata a fi originea indiscutabila a speciei umane, populatia Africii a ajuns la 905,9 milioane de oameni (in 2005). Ritmul accelerat al cresterii populatiei intre 1985 si 1990, cu trei procente pe an, a exercitat o puternica presiune asupra resurselor si a stocurilor de hrana; in prezent, rata demografica a scazut cu 2,2%. Speranta vietii este scazuta in raport cu alte tari: 48,2 ani la barbati si 49,9 ani la femei.

In regiunea secetoasa a Africii de Nord, populatiile se concentreaza de-a lungul Mediteranei. In Egipt, 90% din populatia tarii traieste de-a lungul si in delta fluviului Nil. In Africa tropicala umeda, populatia este mai dispersata.

Lipsa locurilor de munca in zonele urbane in secolul al XX-lea a determinat migratia inspre orase, rezultand asezari urbane saracacioase, cu amenajari si facilitati necorespunzatoare. In 2002 s-a calculat ca un procent de 37,2% din populatia Africii locuieste in zone urbane.

Agricultura

Mai mult de 60% din locuitorii Africii traiesc din agricultura. Cultivarea pamantului si cresterea animalelor serveste in cea mai mare parte la asigurarea existentei materiale: astfel, triburile Hausa din savanele vestafricane cultiva grane si cresc animale, iar tuaregii din Sahara se ocupa cu cresterea animalelor.

Orezul, porumbul si graul sunt cultivate in mai multe regiuni ale Africii, fie acolo unde cantitatile de ploaie sunt suficiente, fie cu ajutorul irigatiilor (in Egipt si Nigeria). Se cultiva, de asemenea, fructe si legume: banane si mango in zonele tropicale umede, curmali in regiunile aride, si citrice, grapefruit si masline in zonele cu clima mediteraneeana.

Plantatiile agricole si cresterea animalelor pe scara larga au fost introduse de europeni in Africa tropicala umeda si in Africa de Sud. Plantatiile le asigura unora dintre tari principalele castiguri din export: ceai si cafea in Burundi si Rwanda, alune in Senegal si tutun in Malawi.

Secetele prelungite din mai multe regiuni ale Africii, cu precadere in zona Sahel, au afectat serios productia de hrana. Productia agricola a fost distrusa si ea de razboaiele civile si de confruntarile dintre tarile invecinate.

In tarile din Golful Guineei, padurile tropicale sunt taiate pentru lemnul pretios, inclusiv mahonul, insa defrisarea distruge habitate si poate afecta clima globala.

Industrializarea

Bogata in zacaminte, Africa exporta cea mai mare parte din minereurile pe care le exploateaza. Algeria, Libia si Nigeria sunt producatoare importante de titei, care se gaseste si in Angola, Benin, Guinea-Bissau si Egipt; gazele naturale se afla in Algeria, Libia si Egipt. O fasie metalica bogata in zacaminte care se intinde din centrul pana in sudul Africii contine cupru, zinc si plumb in Republica democratica Congo si Zambia, minereuri de fier in Africa de sud si Zimbabwe, nichel in Botswana si Africa de Sud si mangan in Africa de Sud. Africa de Sud este un producator major de aur si de platina. Diamantele sunt exploatate in Namibia, Africa de Sud, Republica democrata Congo si Angola. In Republica centrafricana se gaseste uraniu.

Mai multe tari africane obtin mai bine de jumatate din castigurile din export dintr-un singur produs: Libia, Nigeria, Gabon, Angola si Egipt din titei, Guinea din bauxita. Chiar in Africa de Sud, unde economia este diversificata, aurul asigura patruzeci la suta din castigurile realizate prin export.

In ciuda resurselor naturale ale continentului, nu exista tari dezvoltate in Africa. Mare parte dintre tarile Africii au indicatori scazuti in nutritie, educatie, sanatate si limita de viata. O.N.U. le-a caracterizat drept cele mai slab dezvoltate state. Mai multe tari, precum Somalia si Sudan, nu poduc cantitatea necesara de hrana pentru propria subzistenta si au avut o nevoie disperata de hrana si ajutor in vreme de razboi si de seceta.

Relativ putine tari africane au dezvoltat industrii mecanizate semnificative. Exceptia majora o constituie Africa de Sud, care in prezent exporta utilaje si alte echipamente. In perioada apartheidului insa, politica de dezvoltare bazata pe segregatie rasiala a creat o prapastie adanca intre populatia majoritara de culoare si albii minoritari, a carei depasire va necesita un interval de timp considerabil. Egiptul si Kenya produc textile, hrana procesata si ciment.

Limbi

In Africa se vorbeste un numar mare de limbi, dar multe dintre ele, ca de pilda tigrinya si chadica din nord-estul Africii si berbera din Africa de Nord, sunt restranse la mici grupuri tribale. Zulu este vorbita de un grup larg din Africa de Sud. Araba este limba principala din nordul Africii si din tarile invecinate pozitionate chiar la sud de Sahara. Unele limbi se bucura de o intrebuintare larga, precum swahili in estul Africii si hausa in vestul Africii. Malgasa vorbita in Madagascar este inrudita cu limbile din sud-estul Asiei.

In timpul perioadei coloniale, mai multe limbi europene au devenit limbile oficiale in diferite regiuni ale Africii, iar franceza, portugheza si engleza sunt in continuare vorbite pe arii extinse. Aceste limbi permit comunicarea intre grupurile tribale care vorbesc limbi diferite.

Conflicte privitoare la granite si razboaie

Incepand cu secolul al saisprezecelea, Africa a fost invadata de puteri coloniale printre care se numarau Franta, Marea Britanie, Spania si Germania. Colonistii au exercitat un impact puternic in campul limbii, al dreptului si al educatiei. Granitele actuale ale statelor africane au fost stabilite si in perioada epocilor coloniale, fiind adesea trasate de-a curmezisul zonelor tribale, despartind membri ai acelorasi grupuri etnice si aducand laolalta triburi a caror rivalitate dainuie de secole: somalezii de pilda au fost imprastiati in Somalia, Kenya si Etiopia. 

In urma decolonizarii au izbucnit mai multe conflicte tribale, precum genocidul impotriva tutsilor comis de hutus in Ruanda in 1994. Nigeria s-a confruntat cu o perioada indelungata de revolte cand partea ei de sud s-a retras pentru a forma efemera Republica Biafra. Un conflict similar se dezlantuie in prezent in sudul Sudanului. Aceste conflicte interne si lovituri militare au inhibat dezvoltarea in regiuni extinse ale Africii - razboiul civil din Republica Democratica Congo dintre 1999 si 2003 s-a soldat cu moartea a 2,5 milioane de oameni; sfasiata de razboi, Somalia nu are in prezent nici un guvern central activ; iar revendicarile Zulu pentru o autonomie mai mare provoaca tensiune in Africa de Sud.

Africa de Nord

Maroc

Cei mai timpurii locuitori ai Marocului au fost berberii, care traiesc si astazi in aceasta tara. Aflati la un moment dat sub stapanire cartagineza, trecand apoi sub conducerea Imperiului Roman, berberii au fost invadati de arabi in secolul al saptelea e.n. si convertiti la islamism. Numele tarii deriva din arabicul maghrib al-aqsa ("vestul cel mai indepartat") si datorita barierei formate de Muntii Atlas, Marocul a facut intotdeauna parte din lumea araba intr-o masura mai mica decat celelalte state ale Africii de Nord. In urma presiunii politice exercitate de Spania si de Franta in secolul al nouasprezecelea, Marocul a devenit protectorat francez in 1912. Aproximativ 35 la suta din populatie traieste in regiunile inalte si vorbeste limba berbera, in vreme ce majoritatea araba locuieste in regiunile de ses.

Sub conducerea regelui Hasan al II-lea (1961-1999) si incepand cu fiul acestuia Mohamed al VI-lea, Marocul a urmat in general politici pro-occidentale. Popularitatea interna a lui Hasan se datoreaza in buna masura contestatelor revendicari teritoriale pentru zacamintele bogate in fosfat din Sahara de Vest, aflate de partea cealalta a granitei de sud. O confruntare armata costisitoare cu miscarea de guerila a Frontului Polisario din vestul Saharei a condus la un armistitiu in 1992, 170.000 de bastinasi sahrawi din regiune devenisera refugiati in Africa. Chestiunea suveranitatii este inca nerezolvata iar un referendum organizat de O.N.U. cu privire la situatia definitiva a acesteia a fost amanat in repetate randuri.

Mai mult de o treime din relieful Marocului este muntos. Trei lanturi paralele ai Muntilor Atlas se desfasoara dinspre sud-vest catre nord-est, unde un platou se intinde catre granita algeriana. Majoritatea oamenilor care locuiesc in munti sunt tarani care cultiva pamantul si crescatori nomazi de animale. O dezvoltare economica moderna poate fi gasita in principal in campiile atlantice si pe platouri - campiile fertile Moulouyan, Rharb, Sous si Atlasul Inalt (Haut) reprezintand aproape intregul teritoriu cultivabil al Marocului. In regiunile Rharb si Rif zone intinse sunt acoperite cu stejar de pluta, iar pe coastele nordice cresc paduri perene de stejari si de cedru. Fauna cuprinde gazela cuvier, macacul barbary si muflonul (o oaie salbatica), in vreme ce animalele din desert precum vulpea fennec traiesc in sud.

In 1995 Marocul a suferit cea mai grea seceta in 30 de ani. Agricultura, care produce aproximativ o treime din exporturile Marocului si foloseste aproape jumatate din forta de munca, a fost serios afectata. Irigatia este esentiala in cea mai mare parte a tarii, recoltele principale fiind reprezentate de orz si de grau, alaturi de citrice, cartofi si alte legume. Curmalele sunt cultivate in oazele din desert. Pescuitul joaca un rol important de-a lungul coastei Atlanticului. Resursele naturale ale tarii sunt in mare parte inca neexploatate. Se gasesc aici zacaminte de carbuni, minereuri de fier si de zinc, alaturi de cele mai bogate rezerve de fosfati din lume. Serviciile de recuperare a datoriilor, somajul, rata crescuta a populatiei, precum si revendicarile teritoriale nerezolvate pentru vestul Saharei sunt fara exceptie probleme pe termen lung.

Algeria

Statul cel mai intins din nordul Africii, Algeria a fost candva o provincie a Imperiului Roman, cunoscuta sub numele de Numidia, si a fost locuita de la inceput de populatiile nomade berbere. Arabii au venit in regiune in timpul celui de-al saptelea secol, aducand cu ei islamismul, iar in secolul al saisprezecelea Algeria a fost incorporata Imperiului Otoman. Din secolul al saisprezecelea pana in cel de-al nouasprezecelea Algeria a reprezentat o amenintare serioasa pentru toti cei care foloseau regiunile invecinate Marii Mediterane. Piratii de pe Coasta Barbara, cum era numita pe atunci, duceau un trai indestulat facand comert cu sclavi si atacand flotele comerciale aflate in trecere. Colonie franceza din 1848, Algeria si-a castigat independenta in 1962 dupa opt ani de razboi greu. A urmat o pace de treizeci de ani, dar din 1992 tara este o data in plus sfasiata de violenta. Zeci de mii de oameni au murit intr-un conflict civil necrutator purtat intre guvern si un partid fundamentalist situat in afara legii, Frontul Islamic al Salvarii (FIS).

Mai mult de nouazeci la suta din populatia Algeriei traiesc pe o fasie ingusta, fertila, discontinua, de-a lungul coastei Marii Mediterane. O treime din populatie traieste din cultivarea pamantului; aici se gaseste cea mai mare parte din solul arabil al tarii - numai trei la suta din intreaga tara. In interiorul tarii si catre sud se gasesc Muntii Atlas. Versantii nordici ai acestora se bucura de o cantitate de ploaie relativ suficienta si sustin o padure a carei liziera se restrange simtitor, formata din pini, cedri, arbori pereni si stejari de pluta. Un platou inalt lat de aproape 250 km (150 mile) se intinde intre lantul muntos de pe coasta si Muntii Atlas ai Saharei. Dincolo de acestia si pana la granitele statelor Mali si Niger, se desfasoara desertul pustiu nisipos si pietros al Saharei, presarat ici-colo cu mici asezari grupate in jurul oazelor.

85 la suta din suprafata Algeriei este desert. In multe zone ale tarii ploaia nu cade aproape niciodata iar caldura verii este dogoritoare. De-a lungul coastei Mediteranei insa, desi verile sunt calde si uscate, iernile sunt umede. Fauna de pe platourile centrale cuprinde mistreti salbatici si gazele; in desert se gasesc mamifere mici precum jerboa si iepurele de camp din sahara.

Petrolul si gazul natural au intemeiat economia Algeriei si veniturile aduse de aceste surse a incurajat de-a lungul anilor o dezvoltare industriala in domenii foarte diversificate. De la sfarsitul anilor 1960, economia tarii a fost condusa ca un sistem de stat centralizat dupa modelul sovietic. Situatia aceasta a inceput sa se schimbe dupa 1989 o data cu introducerea mecanismelor de piata. Regiunea cultivata de-a lungul coastei nordice produce grau, orz, ovaz, struguri si masline si furnizeaza pietelor europene o varietate larga de fructe si legume timpurii.