Utilizarea analizei SWOT in studiul sistemelor teritoriale

Utilizarea analizei SWOT in studiul sistemelor teritoriale

Cautarea unei metode relativ usor de aplicat, in conditiile unui flux informational tot mai bogat si tot mai destructurat, a constituit una din preocuparile de baza ale lumii academice, dar si a celei strict ancorate in realitatea practica. In esenta este vorba de realizarea de scenarii de dezvoltare care sa fie rezultatul unei puneri in balanta a tuturor alternativelor posibile, la scari diferite de abordare si la entitati teritoriale cu grade diferite de omogenitate. Pentru prima data tehnica SWOT a fost dezvoltata de cercetatori de la Universitatea Harvard, care au incercat depistarea unei modalitati de planificare strategica in domeniul afacerilor[i]

Provenind din acronimele cuvintelor englezesti Strengths (Atuuri), Weaknesses (Puncte slabe), Opportunities (Oportunitati), Threats (Riscuri,Amenintari), SWOT este una dintre metodele de analiza, care se utilizeaza tot mai des in studiile de fezabilitate a intreprinderilor industriale, dar mai recent si in domeniul studiilor elaborate asupra sistemelor teritoriale. Prin complexitatea lor aceste sisteme se preteaza extrem de bine la astfel de analize, concluziile fiind foarte importante in problemele de dezvoltare a acestora. Ca atare, analiza SWOT este chiar mai mult decat un instrument general, care poate ajuta comunitatile in domeniile adoptarii de decizii corecte, precum si al planificarii strategice.

In orice analiza SWOT avem de-a face cu un mediu intern si altul extern al sistemelor teritoriale, primul incluzand analiza atuurilor si al punctelor slabe, iar cel de-al doilea oportunitatile, respectiv riscurile care ar putea pune in discutie realizarea proiectului propus.

De la aparitie, acest tip de analiza, datorita avantajului pe care il prezinta in depistarea rapida a unor disfunctionalitati, in sesizarea unor directii benefice de evolutie, a devenit una dintre cele mai importante activitati ale managementului strategic. In acest sens trebuie remarcat faptul ca analiza SWOT se poate face ori de cate ori decidentul hotaraste, constatand intuitiv aparitia unor schimbari esentiale in context regional, national sau international. Dinamismul vietii economico-sociale si reactia rapida a managementului la schimbare implica o rapida evaluare a caracteristicilor care favorizeaza sau impiedica realizarea obiectivelor propuse.

Atat in dinamica temporala, cat si spatiala se constata distorsiuni, care uneori pot sa fie deosebit de accentuate, generand evolutii regresive cu impact direct asupra diferitilor actori teritoriali sau chiar discrepante teritoriale marcante. Pentru ca in toate aceste cazuri se vehiculeaza cu entitati spatiale foarte diferite (comune, judete, regiuni, tari) sau cu actori foarte diferiti ca arie de perocupari si interese (indivizi, grupuri, asociatii, organizatii etc) este necesara fondarea unei metode de analiza care sa faca abstractie de scara de analiza sau tipul actorilor, dar care sa vizeze rezolvarea problemelor cu care se confrunta acestia. Este vorba de necesitatea utilizarii unei metodologii similare, cu caracter general, care sa fie capabila sa individualizeze disfunctiile si sa ofere solutii la eliminarea sau atenuarea acestora.

Evident ca inainte de aplicarea acestei analize este necesara evaluarea posibilitatilor de utilizare a sa avand in vedere ca nu in orice situatie analiza SWOT poate fi la fel de performanta. Ca atare, se poate elabora o lista cu atuurile si punctele slabe pentru atingerea unui obiectiv selectionat anterior, dupa care se va face o estimare a posibilelor rezultate obtinute si se va aprecia oportunitatea utilizarii acestei analize pentru atingerea performantelor fixate. Daca se hotaraste adoptarea unei astfel de cai, atunci se trece la analiza propriu-zisa a fiecareia dintre componentele favorabile si nefavorabile, la analiza capacitatii mediului extern de a favoriza sau de a restrictiona anumite solutii adoptate pe linia atenuarii  disfunctionalitatilor existente.

Pentru dezvoltarea viitoare a unui sistem teritorial este importanta existenta unui set de informatii privind istoricul acestuia, privind starea sa actuala, spre a incerca emiterea de ipoteze cu privire la posibilele traiectorii de evolutie.  Luand ca premise componentele permanente si cu rol favorabil unei dinamici in sensul dorit analiza SWOT va fundamenta o strategie de dezvoltare pe termen mediu, lung sau ultralung. In aceasta strategie se vor mentiona: efortul material si uman necesar, principalele etape de implementare, directiile in care se actioneaza, incertitudinea realizarii proiectului in conditiile unor riscuri, care apar in mediul extern.

Tranzitia Romaniei de la o economie centralizata la economia de piata, cu schimbari rapide si frecvent neprevazute, implica adoptarea unor strategii de dezvoltare pe termen mediu, cu o perioada de implementare nu mai mare de 8 ani, maximum 10. Diminuarea, in astfel de situatii a timpului de viabilitate a unei strategii a condus la ideea acceptarii unei analize SWOT aproape continua, cu o perioada de repetare ce sa nu depaseasca 2 ani de zile. Astfel de analize repetate pot avea efecte benefice asupra managementului intreprinderii sau unitatii teritoriale studiate. Numai astfel, analizele SWOT pot deveni extrem de performante, indiferent de conditiile concrete ale entitatii teritoriale sau de productie.

Intr-o analiza SWOT se disting doua categorii de componente, care se grupeaza dupa mediul lor de localizare. Astfel in mediul intern sunt identificate atuurile (A), prin care aria sau domeniul respectiv poate realiza o implementare rapida a strategiei de dezvoltare respective si punctele slabe (Ps), care restrictioneaza implementarea strategiei de dezvoltare. Acestea depind aproape in exclusivitate de caracteristicile interne ale sistemului teritorial, de modul in care componentele acestuia se plaseaza pe scara convergentei sau nonconvergentei cu obiectivul urmarit. In mediul extern se identifica oportunitatile (O), reprezentate de conjuncturile care sustin implementarea strategiei elaborate si riscurile (R), insemnand acele amenintari care planeaza asupra realizarii obiectivului fixat.

Principalii pasi in analiza de tip SWOT.Metodologia analizelor de tip SWOT presupun individualizarea mai multor etape, pe linia asigurarii unei dezvoltari rapide, printre care se detaseaza: analiza globala a entitatii sau a intreprinderii, individualizarea, descrierea si analiza disfunctionalitatilor, evaluarea solutiilor, implementarea unei politici de dezvoltare, monitorizarea si evaluarea efectelor aplicarii strategiei de dezvoltare.

1. Analiza globala a sistemului teritorial constituie prima etapa importanta, ce presupune cunoasterea structurilor de ansamblu  ale acestuia, precum si mecanismele fundamentale care le-au creat. Aprecierea productivitatii sistemului teritorial este esentiala in descoperirea structurilor mai mult sau mai putin favorabile, in evaluarea raportului dintre potentialul de dezvoltare a acestuia si capacitatea de valorificarea a potentialului respectiv. Evident ca una din ideile de fond este aceea de a remarca posibilele puncte de amplificare si de blocaj ale dezvoltarii, in vederea unor depistarii modalitatilor prin care acestea pot fi incurajate sau atenuate.

Aceasta analiza se face prin diverse tehnici, de obicei combinate, care presupun observarea directa sau indirecta, consensul general asupra prioritatilor pentru comunitatea mulata pe sistemul teritorial respectiv, precum si pe analiza datelor care exprima dinamica transformarilor acestuia.

2. Individualizarea distorsiunilor functionale este una dintre etapele importante, care permite pe langa definirea acestora si o ierarhizare a lor in functie de efectele pe care le au in derularea proceselor de dezvoltare. In aceasta actiune trebuie sa se tina cont de faptul ca resursele si timpul sunt foarte limitate, ceea ce implica selectia unora prioritare, ca experienta castigata si nivelul de expertiza sunt factori esentiali de care depinde rezolvarea cu succes a acesteia si ca odata elaborat modelul de rezolvare a unei probleme, acesta poate fi extrapolat la entitati similare.

Indiscutabil ca aceasta actiune are in vedere identificarea unei disfunctii prin punerea fata in fata a doua ipostaze, una reala, cu ceea ce exista, si alta proiectata, cu ceea ce se vizeaza. Raportul dintre situatia actuala si situatia tinta este exprimata in termeni de procese, efecte, impact si grad de satisfactie comunitara sau (si) individuala.

3. Descrierea este procesul prin care disfunctia este definita complet si cu acuratete, pentru a intelege cum si ce influenteaza procesul. Beneficiind de suficiente date se procedeaza la localizarea disfunctiei, la determinarea frecventei cu care aceasta pare, la conditiile de aparitie si mai ales la demarcarea clara a zonei de influenta, care poate fi spatiala sau sectoriala. Pentru a intreprinde o descriere relevanta a disfunctiei respective se procedeaza la selectarea indicatorilor semnificativi, la individualizarea surselor care ii pot furniza, la recorelarea acestor indicatori cu evidentele statistice si la prelucrarea primara lor.

4. Analiza disfunctiei este etapa prin care se prelucreaza toate datele si informatiile privind disfunctia constatata, prin care se sistematizeza si se ierarhizeaza diferitele cauze. Ulterior se intreprinde o prioritizare a cauzelor, stabilindu-se totodata modalitatile prin care se poate interveni asupra acestora. Ca urmare trebuie facut un tablou complet al cauzelor, inclusiv evaluarea posibilitatii de aparitie a altor cauze, care actioneaza "ascuns". Dupa gruparea lor in raport de rolul pe care il au in geneza si intretinerea disfunctionalitatii se selecteaza cateva considerate determinante. Aceasta operatiune este foarte importanta in etapa depistarii celor mai adecvate solutii si in cea a implementarii acestora.

5. Identificarea solutiilor consta in individualizarea si selectarea alternativelor viabile de solutionare a disfucntiilor, pornind de la o competenta analiza a cauzelor si o corecta depistare a factorilor determinanti. Daca in listarea mai multor alternative nu exista dificultati deosebite, in selectarea a celor mai viabile sau a celei mai adecvate exista foarte multe piedici. O selectie buna trebuie sa ia in calcul toate elementele restrictive si sa tina cont de cele favorabile. In acelasi timp, trebuie stabilit cel mai bun mod de a pune in valoare atuurile, dar si de a elimina sau atenua riscurile.

6. Implementarea este procesul prin care solutiile sunt transpuse in practica. Pentru aceasta trebuie urmarit calendarul stabilit initial, precum si modalitatile de derulare a procesului de aplicare a solutiilor preconizate. Evident ca anterior procesului de implementare propriu-zisa este necesara o pregatire a cadrului institutional si a inputurilor fara de care acesta ar fi imposibil.

7. Monitorizarea si evaluarea sunt doua actiuni indispensabile demersului initiat in vederea eliminarii sau atenuarii disfunctiei respective. Supravegherea modului de implementare, dar mai ales a calendarului si tipului de actiuni specifice intreprinse, constituie o conditie a realizarii obiectivului propus. Evaluarea periodica a efectelor solutiei adoptate contribuie, de asemenea, la o mai buna gestionare a intregii actiuni de aplicare a solutiei. Concordanta dintre rezultatele obtinute si obiectivul anticipat constituie un imbold pe linia continuarii procesului de implementare a solutiilor respective.

Aceste etape reprezinta faze obligatorii in procesul de rezolvare a unei disfunctii si de atingere a unui obiectiv fixat printr-o strategie sau printr-o politica de dezvoltare, acceptate anterior.

Dar analiza SWOT are in vedere in mod direct dezvoltarea, aceasta constituind principalul obiectiv. Pentru realizarea acestuia, insa, este necesara nu numai analiza disfunctiilor, dar mai ales analiza atuurilor, a modalitatii prin care astfel de avantaje pot fi puse in valoare tinand cont de oportunitatile mai mult sau mai putin favorabile, de riscurile pe care le comporta. In astfel de cazuri evident ca in principiu pasii raman aceeasi, in locul disfunctiilor, locul central fiind preluat de factorii motori ai dezvoltarii, iar solutiile vor deveni modalitati de amplificare a aspectelor benefice induse de atuuri.

Pentru analiza starii actuale a sistemului teritorial si pentru prefigurarea dezvoltarii se urmareste, din punct de vedere metodologic, elaborarea de ierarhii specifice pentru fiecare dintre elemente.

a)     Se individualizeaza fiecare atuu, care in raport cu importanta sa in contextul starii actuale sau al dezvoltarii viitoare se plaseaza pe o scara conventionala, pentru a reusi o ierarhie cat mai realista a acestora.

b)     Se depisteaza toate punctele slabe (inclusiv elementele restrictive), care, in functie de efectele negative pe care le induc, direct sau indirect, se pozitioneaza, la fel, pe o scara conventionala;

c)     Se evalueaza oportunitatile, care pot favoriza dezvoltarea respectiv mentinerea starii actuale, care se considera satisfacatoare, dupa care se claseaza pe o scara a gradului de influenta pozitiva;

d)     Se listeaza riscurile, carora li se apreciaza probabilitatea de aparitie, precum si capacitatea de perturbare a procesului de dezvoltare sau starea actuala, pe o scara conventionala

De preferinta scara conventionala trebuie sa fie cuprinsa intre 0-10 sau 0-100, in raport cu complexitatea sistemului teritorial si deci cu numarul de componente care sunt incluse in analiza SWOT. Pentru o finete mai mare este de preferat cea de-a doua scara, pentru operativitate (in cazul utilizarii unui numar relativ redus de factori) insa, este mult mai utila prima scara.

In ideea unui diagnostic foarte rapid asupra starii actuale sau asupra potentialului de dezvoltare a unui sistem teritorial, avand in vedere ansamblul celor patru categorii de factori si pe fiecare individual, poate fi utilizata diagrama SWOT (Fig.67). Aceasta presupune un sistem de axe ortogonale, pe ordonata pozitiva fiind trecute atuurile, pe cea negativa punctele slabe, iar pe abscisa pozitiva oportunitatile, respectiv pe cea negativa riscurile. In functie de plasarea celor mai multe puncte se poate decide starea aproximativ exacta a sistemului respectiv, precum si capacitatea sa de dezvoltare ulterioara, mai ales in intentia atingerii unui anumit obiectiv. Astfel, daca majoritatea componentelor se plaseaza in cadranul A, dezvoltarea va fi sustinuta, dispunand atat de resurse interne, cat si de oportunitati favorabile; daca acestea se vor plasa in cadranul B, atunci dezvoltarea, care desi dispune de foarte mari reurse interne este supusa unor riscuri deosebite; daca norul de puncte este plasat in cadranul C, in mod sigur dezvoltarea este compromisa din start, fiind practic imposibila; in fine ultima posibilitate, ca aceste componente sa se gaseasca plasate in cadranul D, acolo unde exista conjuncturi foarte favorabile, dar din pacate nu exista resurse, punctele slabe fiind extrem de numeroase.

In cazul dezvoltarii viitoare, al organizarii optimale a sistemului teritorial, un loc important il detine realizarea de scenarii, avand in vedere multiplele posibilitati si puncte de bifurcatie care apar in dinamica acestuia. Dar pe langa tehnica foarte sofisticata pe care o necesita elaborarea unor scenarii, efortul material si de timp, trebuie luata in calcul si importanta limitata pe care o pot avea acestea, datorita schimbarilor ce intervin, in conditiile initiale plasate la baza modelelor de simulare. Analiza SWOT poate fi utilizata in rezolvarea unei palete largi de probleme, insa spectrul cel mai larg il formeaza elaborarea strategiilor alternative pentru evolutii viitoare ale sistemului teritorial sau ale intreprinderii. Scopul este de a fructifica valentele oferite de elementele favorabile si de a le elimina sau de a atenua influenta celor restrictive, considerate ca puncte slabe.

Paralel, este important a utiliza la maximum imprejurarile favorabile care apar si de a orienta procesul in asa fel incat sa se diminueze considerabil pericolele care ameninta realizarea obiectivului propus. Spre exemplu, evaluarea starii interne a sistemului teritorial prin prisma analizei SWOT se axeaza pe studiul unor elemente precum: resurse de materii prime locale, resurse umane sub aspectul cantitatii si calitatii acestora, functionalitatea structurilor, avantajul tehnologic, calitati manageriale etc. In opozitie cu aceasta, analiza mediului extern se orienteaza asupra altor componente ca: modul si sensul de schimbare a comportamentului actorilor teritoriali, anticiparea formelor de competitie, prognozele economice, stabilitatea politica si a mediului de afaceri, actiunile anticipate ale competitorilor, previziunile economice, precum si asupra examinarii modului de schimbare al comportamentului clientilor.

Factorii motori ai dezvoltarii care se considera a fi esentiali in evolutia sistemului teritorial vor fi identificati, ierarhizati in raport de impactul potential pe care il au si apoi selectati ca fiind de cea mai mare importanta pentru realizarea unei eficiente sporite. Alternativele de dezvoltare viitoare tin cont de rolul acestor factori in ansamblul tuturor factorilor cheie depistati prin analiza SWOT. Ideal ar fi ca simularile sa aiba la baza un numar redus de factori, dar realitatea ne conduce totdeaunaa la un numar mai ridicat, ceea ce ingreuneaza inclusiv individualizarea punctelor de bifurcatie si traiectoriilor posibile.

In procesul de analiza a fiecaruia dintre factorii considerati importanti in dezvoltarea viitoare a unui sistem teritorial se recurge la stabilirea unei ierarhii in ce priveste importanta lor pozitiva si negativa pentru viitoarea evolutie. In acelasi timp analiza acestor factori se face in raport cu obiectivul major ce urmeaza a fi realizat, dar si cu obiective intermediare situate pe traseul de evolutie viitoare. Se vor fixa astfel reperele pe orizonturi de timp, dar si prioritatile de stimulare sau blocare a unor factori pentru aceleasi perioade. Evident ca in toata analiza SWOT, intervin nenumarate elemente calitative si mai putin cantitative, de aceea factorul subiectiv are mari sanse de perturbare a unei analize realiste. Din acest motiv grupul de experti care analizeaza starea si posibilitatile de dezvoltare ale unui sistem teritorial, trebuie sa fie cat mai obiectiv, sa faca abstractie de preferintele individuale si sa abordeze integral intreaga problematica, pe baza unei cunoasteri profunde a realitatii.

Pentru geografi, mai putin familiarizati cu aceasta metoda de analiza, o astfel de abordare este extrem de utila, punandu-le in valoare informatiile foarte amanuntite pe care le poseda in legatura cu structura si dinamica sistemelor teritoriale. Printr-o generalizare si o esentializare critica a realitatii teritoriale se poate contribui la o mai buna fundamentare a strategiilor si politicilor de dezvoltare, in dialogul interdisciplinar, in dialogul cu decidentii locali, regionali sau nationali. Ceea ce trebuie in mod clar retinut este preocuparea tuturor pentru o cat mai buna formulare a obiectivului de dezvoltare, care va constitui elementul polarizator al intregii analize. In raport cu acesta se judeca si se clasifica cele patru categorii de componente. Pentru fiecare dintre acestea obiectivele generale raman valorificarea la maximum a Atuurilor, atenuarea sau chiar eliminarea Punctelor Slabe, depistarea si intuirea chiar a Oportunitatilor oferite de mediu extern, diminuarea Riscurilor.

Prudenta trebuie sa fie caracteristica de baza a analizei, pentru ca este posibil ca elemente care par actualmente atuuri, in timp sa devina puncte slabe si invers. In acelasi timp nu orice oportunitate trebuie sa insemne schimbarea strategiei, ci doar dupa o evaluare foarte clara a duratei acesteia si a posibilelor efecte, intrucat unele sanse ar putea sa fie false si sa induca ulterior erori catastrofale in dezvoltare. Paralel, toate riscurile trebuie luate in considerare, dar totodata trebuie asumata si raspunderea unor decizii, in raport cu efectele benefice si cu posibilitatea de a face fata aparitiei unor riscuri de anumite tipuri.

Caracterul structurant al informatiilor, capacitatea de fundamentare mult sporita a deciziilor, printr-o astfel de abordare, fac din analiza SWOT una din metodele cu mari perspective de utilizare intr-o geografie activa, care sa depaseasca granitele unei descrieri mai mult sau mai putin emotionante.