Depresiunea giurgeului

DEPRESIUNEA GIURGEULUI [sc1] 

Depresiunea Giurgeului sau Tara Giurgeului, desi nu ocupa o suprafata mare (1621 km² ) detine conditii si resurse naturale relativ variate. Folosirea lor a evoluat in decursul timpului, in functie de diferitele moduri de productie a bunurilor materiale. Din punct de vedere morfologic Depresiunea Giurgeului se poate subdiviza in Depresiunea Gheorgheni pana la pragul vulcanic de la Sarmas si depresiunea Toplita pana la gura defileului Toplita - Deda.

Alcatuirea geologica a teritoriului este complexa, punand in evidenta anumite resurse, in special din categoria materialelor de constructie si a apelor minerale si termale.

Rama montana a depresiunii este alcatuita din roci vulcanice (magmatice neogene si cuaternare) si cristaline (din seria de Tulghes). În rama vulcanica predomina andezitele si dioritele, izolat se gasesc bazalte; conditii favorabile de exploatare intrunesc rocile andezitice (Remetea). Rama cristalina contine sienite nefelinice si calcare cristaline (Lazarea, Voslabeni si Valea Stramba).

Vatra depresiunii este alcatuita dintr-un fundament cristalin, peste care se afla depozite de nisipuri, pietrisuri si argile pleistocene, cu intercalatii de lignit (Jolotca). În terasele Muresului sunt nisipuri si pietrisuri rulate (din roci de origine eruptiva si metamorfica), peste care se afla argile nisipoase si nisipuri argiloase deluvio - proluviale, pleistocene si holocene, cu lentile de carbuni (Toplita, Ciumani, Suseni si Ditrau). Activitatea postvulcanica de mofeta determina mineralizarea si termalizarea apelor freatice din anumite puncte (Toplita).

Relieful Tarii Giurgeului este alcatuit din trei elemente de baza: vatra depresiunii, versantii si muntii inconjuratori.

Vatra depresiunii se afla la cca. 800 - 850 m altitudine absoluta. Aici se gasesc asezarile permanente a cca. 90 % din populatie si se desfasoara activitatile economice de baza: industriale si agricole. Tot aici se inscrie cea mai mare densitate a cailor de comunicatie. Vatra depresiunii constituie aria intensitatii maxime a raspandirii populatiei si activitatilor acesteia si de repartitie a cca. 80% din vetrele asezarilor permanente.

În vatra depresiunii pot fi deosebite doua sectoare: sectorul sudic, respectiv sesul inalt al Giurgeului (734 - 850 m), limitat la nord de Dealul Senetea (742m) si Dealul Pasunea Niaras (850 m) si sectorul nordic, respectiv platourile fragmentate (642 - 850 m), care intovarasesc albia adancita (cu cca. 100 m) a Muresului.

Geomorfologia vetrei Tarii Giurgeului se caracterizeaza prin trei categorii de relief, care se diversifica in tipuri si subtipuri, grupate dupa geneza (I. Bojoi, C. Swizewski, 1969), ce apartin culoarului depresionar tectono - vulcanic din partea vestica a orogenului Carpatilor Orientali.

Prima categorie este constituita din reliefuri de eroziune si acumulare fluvio - deluviala, holocene, dezvoltate pe formatiuni lacustre vulcano - detritogene. Aceasta categorie, extinsa in sectorul sudic al depresiunii, cuprinde urmatoarele tipuri: sesuri (mlastinoase, umede si uscate) alcatuite din depozite argilo - nisipoase pe alocuri si din pietrisuri si bolovanisuri; terase fluviatile cu structura mixta si in roca, sculptate in depozite vulcanogen - sedimentare, cu altitudini relative de 4 -5 m, 12 - 15 m, 25 - 30 m, 35 - 40 m si 60 - 70 m, utilizate pentru culturi agricole si vetre de asezari; piemonturi de acumulare ce constituie o forma de tranzitie spre reliefurile caracteristice zonei de contact a vetrei depresiunii cu versantii ramei acesteia (glacisuri coluviale, proluvio - coluviale si proluviale). Piemonturile de acumulare si acumularile din conurile de dejectie poarta pe ele vetre de asezari, contin importante resurse de apa potabila si sunt utilizate pentru activitati agricole. Acestea sunt formatiunile geomorfologice cele mai populate in depresiune (ex. piemontul Belcina).

A doua categorie de relief o constituie cel sculptural fluvio - deluvial si probabil lacustru pliocen - cuaternar. Acest relief apare sub forma de umeri cu contur mamelonar, retezand structuri cristaline cutate (850 - 1000 m), frecvente in estul depresiunii; acesti umeri sunt acoperiti cu pasuni, fanete naturale si paduri pasunabile. În aceeasi categorie intra si versantii cu degradari in diferite stadii de evolutie, in parte terasati artificial, folositi in economia pastorala si forestiera.

A treia categorie cuprinde relieful structural intalnit in nordul depresiunii sub forma de platouri structurale pe substrat vulcanogen - sedimentar, scoase la zi prin epigenie, folosite pentru culturi agricole, pasuni si fanete naturale

Versantii vetrei depresiunii (800 - 1200 m) adapostesc pe o serie de umeri si tapsane, mai ales in nordul depresiunii, 10% din populatia Tarii Giurgeului si 20% din vetrele asezarilor permanente; in mod frecvent se intalnesc si asezari temporare. Economia forestiera predomina pe vai iar cea pastorala pe interfluvii.

Muntii inconjuratori sunt formati in est de culmi ale muntilor Giurgeului si Hasmasului cu altitudini de 1100 m (in Hasmas altitudinea maxima este de 1786 m). Ei sunt cuprinsi intre pasurile Mesteacanului si Izvorul Muresului si pot fi traversati prin pasurile Ditrau si Pangarati. Spre depresiune apar treptele mai joase de relief ale munceilor Ditraului si Voslabenilor.

În sud se afla Muntii Harghita, intre pasurile Izvorul Muresului si Sicas. Ei se caracterizeaza prin numeroase odai, situate mai ales intre 800 si 1000 m. În vest sunt muntii Gurghiului, intre pasul Sicas si defileul Muresului, de la Toplita la Deda si pot fi traversati prin pasul Bucin. În nord sunt muntii Calimani cu relieful lor vulcanic. Muntii din jurul Tarii Giurgeului, ofera conditii mai putin prielnice locuirii, de aceea si densitatea populatiei este mai mica iar asezarile permanente nu sunt numeroase, zona fiind utilizata in economia forestiera si pastorala.

Din muntii inconjuratori, intereseaza din punct de vedere geografico - economic versantii dinspre depresiune si culmile apropiate care intra in aria domeniului de activitate economica a populatiei depresiunii.

Morfologia complexului vulcanogen sedimentar pe care este amplasata localitatea in studiu este definita in general prin trei etaje : nivelul inferior (piroclastite depuse in conditii subaeriene); nivelul intermediar (acumulare subacvatica care a contribuit la alterarea materialului fin cineritic, in cea mai mare parte transformat la suprafata scoartei); numai in mica masura elementele sunt de natura strict piroclastica; rocile cu granulatie mare, rare, pot fi considerate conglomerate, deoarece intotdeauna se prezinta bine rulate; masa de legatura este de natura cineritica, mai mult sau mai putin prelucrata; microconglomeratele friabile, prinse intr-un liant cu granulatie arenitica, sunt fixate, uneori, prin intermediul unui limonit bogat in resturi de fragmente incomplet alterate; nivelul superior constituit aproape numai din depozite grosiere, cu rare orizonturi de cinerite, care se adauga breciilor inlocuite uneori cu conglomerate (caracter net piroclastic, existenta conglomeratelor fiind de importanta net subordonata; masa de legatura este cineritica, mai mult sau mai putin alterata).

Depozitele vulcanogen - sedimentare din cadrul bazinelor intramontane (chiar intravulcanice in cazul defileului Muresului de la Deda - Toplita) reprezinta materialul de umplutura al unor bazine lacustre de varsta pliocen - cuaternar inferior. În fazele de liniste si dupa incetarea activitatii vulcanice, apele permanente sau temporare au erodat (rulat) transportat si depus fragmente andezitice, provenite din distrugerea aparatelor, a curgerilor de lava sau a altor formatiuni vulcanice primare. Nu este exclusa posibilitatea ca, in anumite etape ale eruptiei, aceste depozite sa se fi acumulat sincron cu diferite momente efuzive sau explozive. Grosimea lor variaza intre 120 m in vestul Depresiunii Toplita si 100 m in bazinul Neagra (defileul Muresului).

Din datele enumerate anterior se desprinde concluzia ca este indicat sa folosim denumirea de conglomerate vulcanice pentru depozitele vulcanogen - sedimentare de bazin si aceea de aglomerate vulcanice (piroclastite) pentru acelea care au un caracter evident piroclastic.

Pe astfel de formatiuni s-au modelat forme de relief cu trasaturi distincte, ca de exemplu piemonturi, terase, relief rezidual.

Piemonturile acumulativ - sculpturale sunt strabatute de o retea hidrografica radiala care a determinat aparitia unor culmi prelungi, interfluvii convexe ce se ingusteaza treptat spre amonte, latindu-se considerabil catre periferie, asemenea unor largi planeze. Vaile sunt simetrice, cu versanti abrupti, specifici conglomeratelor. Reteaua hidrografica este divergenta.

Piemonturile sunt parazitate de glacisuri piemontane (proluvio - deluviale), larg extinse, situate la contactul cu terasa superioara.

În depresiunea Gheorgheni, piemonturile acumulative si erozive, formate din depozite vulcanogen - sedimentare de bazin, au aspectul unor campii inalte legate genetic de ramura montana inconjuratoare; ele inclina spre axa Muresului. Relieful este evoluat, iar interfluviile cu aspect de coline coboara constant catre centrul depresiunii (M. Iancu si Tr. Naum, 1972).

Podul celei mai inalte terase (depresiunea Toplitei) corespunde nivelului superior al depozitelor lacustre (vulcanogen - sedimentare de bazin), unde este pusa in evidenta o terasa lacustra levantina din timpul pleistocenului inferior, cand apele bazinului au fost drenate in urma strapungerii defileului Muresului, care s-a adancit; predomina terasele in roca, taiate in depozite vulcanogen - sedimentare (Tr. Naum, 1972).

Fig. III. 1.3. 1 Unitatile si tipurile de relief (dupa I. Bojoi).

Aglomeratele vulcanice genereaza un relief rezidual caracteristic datorita modelarii diferentiale exercitata de dezagregare si alterare, de apele de ploaie si ulterior slefuite de coraziune. Se intalnesc numeroase forme cu aspect de ciuperci, coloane, piramide, piramide coafate. În regiunile in care aglomeratele fosilizeaza andezite, au aparut coloane ca urmare a inlaturarii cuverturii acoperitoare (podul de piatra din Bisericani, cetatea Gruiului din Muntii Calimani).

Relieful criogen este evidentiat prin varfuri piramidale de tip karling (de exemplu Pietrosul, Vf. Haita, Bistriciorul din Muntii Calimani). Relieful acumulativ criogen este reprezentat prin blocuri, grohotisuri, torenti de piatra, conuri si tapsane de grohotisuri.

Fundamentul cristalin al Depresiunii Giurgeului a fost pus in evidenta prin prospectiuni geofizice din bazinul Gheorgheni. Natura litologica cu totul particulara a cuverturii prezente a impus ca dintre toate metodele geofizice, electrometria prin rezistivitati si in particular sondajul electric vertical sa reprezinte calea prin care s-au putut obtine informatiile cu cel mai inalt grad de incredere si cu cel mai bogat continut informational asupra fundamentului. Cuvertura acestui bazin este constituita dintr-un etaj superior de natura aluvionara care se completeaza spre interiorul bazinului cu un etaj inferior reprezentat prin roci tufitice. Ambele etaje se caracterizeaza prin rezistivitati electrice specifice de valoare scazuta si comparabile intre ele, net contrastante fata de rezistivitatea specifica a fundamentului cristalin .

Adancimile la care se gaseste situat fundamentul ingropat variaza de la cativa metri la valoarea maxima de 850 m. Flancul estic al acestui bazin este mai dezvoltat decat cel vestic, prezentand de la ingrosarea maxima a cuverturii catre periferie o ridicare neuniforma, prin intermediul a trei zone cu panta mai abrupta, care pot reprezenta fie campuri de fracturi fie un relief al rocilor care constituie masivul de roci alcaline de la Ditrau. Flancul vestic al acestui bazin apare mult mai abrupt; acest fapt poate fi pus pe seama unui camp puternic de fracturi, limitat ca latime, fie pe seama prezentei flancului estic, in adancime, a magmatitelor neogene.

Gheorgheni, in sectiune verticala, pe directia est - vest, de-a lungul unui profil care trece prin localitatile Gheorgheni si Lazarea.

Controlul adancimilor a fost verificat si printr-un sondaj electric vertical executat in vecinatatea forajului de la Remetea care a controlat profilul cuverturii sedimentare si a interceptat fundamentul cristalin de tip Ditrau la adancimea de 455 m, deci modelul geofizic a avut o determinare cu o eroare de 5%.

Conditiile climatice determina inscrierea Tarii Giurgeului printre cele mai reci regiuni din tara (valorile medii ale temperaturilor in lunile de iarna reprezinta -9 C). În mod frecvent buletinele meteorologice inscriu in dreptul temperaturilor minime localitatile Joseni, Toplita, Gheorgheni. Localitatea Joseni este considerata ca unul dintre polii frigului din Romania, unde temperatura minima absoluta inregistrata a fost de -38 C la 11.01.1963; la Gheorgheni minima absoluta inregistrata a fost de -35 C la 11.02.1929.

Fig. III. 1.3. 2 Modelul geofizic de simulare al morfostructurii fundamentului bazinului

Radiatia solara anuala prezinta valori sub 100 kcal/cm², iar suma anuala a temperaturilor medii zilnice pozitive inscrie valori cuprinse intre 2500 C si 2700 C, deci suficiente pentru activitatile agricole. Pentru culturi agricole prezinta interes intervalul temperaturilor medii zilnice egale sau mai mari de 10 C (21 aprilie - 1 octombrie). Un interes ecologic major il au si temperaturile medii zilnice egale sau mai mari de 15 C din iunie - august, cand se desfasoara perioada de crestere si maturizare a plantelor cultivate.

Numarul mare al zilelor cu temperaturi sub 0 C determina in sectorul zootehnic o lunga perioada de furajare in grajd a animalelor ce poate ajunge la 160 de zile pe an. În agricultura trebuie avute in vedere ingheturile timpurii (27 septembrie si uneori 4 octombrie) si cele tarzii (14 mai si uneori 7 iunie) precum si frecventa brumelor, care excepteaza doar lunile iulie si august. Un interes deosebit il prezinta fenomenul inversiunilor termice dezvoltate sub influenta orografiei. Acesta determina in depresiune temperaturi foarte coborate, ingheturi si brume timpurii de toamna si tarzii de primavara, accentueaza asprimea si lungimea iernii, provoaca ceturi persistente. Inversiunilor termice le corespund inversiuni ale vegetatiei si a unor culturi agricole (porumb).

Sub raportul precipitatiilor se constata ca izohieta de 700 mm contureaza in linii mari vatra depresiunii; versantii primesc 800 - 900 mm anual, iar in muntii apropiati 1000 - 1200 mm. Reducerea precipitatiilor in interiorul depresiunii se datoreste unor fenomene de föehnizare, astfel ca in perioada iunie - octombrie deficitul de apa in sol se aseamana cu cel din campiile din sudul tarii.

Despadurirea a dus la scaderea umiditatii in sol si astfel, in sesul Giurgeului, sunt necesare irigatiile pentru culturile de legume (Lazarea).

Tara Giurgeului este ferita de vanturi puternice, fiind unul din teritoriile cu aer curat si un grad redus de poluare. Complexul hidrografic al Tarii Giurgeului, atat cel de suprafata cat si cel subteran este tributar Muresului. Apa, poate mai mult decat relieful, a limitat umanizarea, mai ales cand era excedentara si forma mlastini ; tot apa a stimulat locuirea in lungul vailor si intr-o etapa mai tarzie, odata cu primele foraje, a permis extinderea asezarilor pe platouri si interfluvii. Subsolul Tarii Giurgeului detine importante rezerve de apa subterana, cantonate in stratele psamo - psefitice pleistocen inferioare. Potentialul apelor subterane este mai scazut in zonele vestice ale depresiunii, respectiv in sedimentele efuzive fine (tufuri si tufite vulcanice) si mai ridicat in zonele estice, respectiv in sedimentele psamo - psefitice ale ramei cristaline care contine importante rezerve de apa potabila. Orizonturile acvifere se afla pana la adancimi de 50 - 100 m in cuvertura piemontului acumulativ, adancimea lor scade in terasele joase, iar in lunca Muresului ajung la suprafata provocand inmlastiniri. Prezenta panzelor acvifere in unele depozite cu structura torentiala, in orizonturi multiple, determina un caracter ascensional a acestora. Daca urmarim un profil al nivelului freatic de la versantul ramei estice al depresiunii (unde apele sunt abundente) si pana la Mures, vom constata ca in vatra asezarii Valea Stramba fantanile au o adancime de 40 m, in sectorul mai vechi al conului de dejectie al Belcinei 15 - 20 m si spre vest, in sectorul cel mai recent al conului Belcinei, intre 7 si 3 m. În cazul albiei majore a Muresului, apa freatica apare la zi sau foarte aproape de suprafata. În nordul Tarii Giurgeului, in zona platourilor fragmentate de Mures si afluentii sai, respectiv in vetrele asezarilor Subcetate, Sarmas, Galautas, apele freatice nu satisfac necesarul.

Prezenta muntilor vulcanici a dus la existenta unor manifestari postvulcanice de mofeta, concretizate prin mineralizarea si termalizarea unor ape freatice. Cele mai importante surse de ape minerale se gasesc la Toplita, respectiv in perimetrul statiunii Bradul si in vatra propriu - zisa a orasului. Aceste ape hipotermale (+26 C - +27 C) sunt bicarbonatate, au un continut de sodiu si magneziu si calciu si sunt usor radioactive. O alta categorie de ape minerale sunt cele alcaline, carbogazoase si feruginoase de la Ciumani, Suseni, Voslabeni si Remetea, utilizate local ca ape potabile.

Reteaua hidrografica se caracterizeaza printr-un rau principal, Muresul, care colecteaza paraie, de la izvoare pana la confluenta cu Toplita, cel mai de seama afluent al sau. Muresul a influentat asupra orientarii retelei hidrografice si contribuie la reglarea proceselor geomorfologice dinamice din depresiune. Muresul izvoraste din apropiere de Izvorul Muresului (816 m) si traverseaza Tara Giurgeului, in directia sud - nord, pe o lungime de 71,5 km, constituind un ax longitudinal al acesteia.

În sectorul sesului inalt, Muresul prezinta o vale meandrata si curbata, deplasata spre vest de catre conurile de dejectie ale afluentilor sai din muntii Giurgeu. În acest sector raul este insotit de mlastini, paduri si fanete.

În sectorul platourilor fragmentate din nordul Giurgeului, cursul Muresului se adanceste cu cca. 100 m, formand un minicanion pe portiunea Sarmas - Mandreni. În aceasta parte zonele mlastinoase lipsesc. Dupa Galautas, valea se largeste din nou, mai cu seama in zona confluentei cu Toplita. În aval de aceasta, Muresul patrunde in defileul Toplita - Deda care a devenit mai important pentru viata economica la finele secolului al XIX-lea, prin construirea soselei si a caii ferate. Din totalitatea afluentilor (in numar dde 55) desprindem pe cei care constituie cai de penetratie inspre pasurile din zona muntoasa. În aceasta categorie se includ vaile : Toplita spre pasul Mesteacanului (Creanga), Jolotca si Ditrau spre pasul Ditrau (Pricica), Mortonca spre pasul Lapus.

Vaile afluentilor care la patrunderea in vatra depresiunii au format conuri de dejectie spre Mures, au cunoscut o puternica umanizare, de exemplu Belcina, Ditrau, Toplita, Galautas, Calnaci, Musca, etc. Locurile din preajma confluentelor cu Muresul au insemnat puncte de plecare in defrisarea si umanizarea vailor si de concentrare a unor valori materiale rezultate din activitatile forestiere si pastorale, partial prelucrate aici.

Afluentii Muresului au bazine mici (100 - 200 km² ), neizolate sub aspect uman si economic incat, trecerea de la un bazin la altul se face pe nesimtite. Regimul hidrologic, asigurat de o alimentare nivo - pluviala, incrie o crestere insemnata primavara, ca urmare a topirii zapezii, cand se scurge cca. 40% din volumul de apa anual si vara ca urmare a ploilor torentiale. În vatra depresiunii valorile turbiditatii prezinta 500 - 1000 g/m³, scazand catre contactul vetrei cu versantii ramei, pana la 300 - 500 g/m³, iar in zona montana sub 100 g/m³. Scurgerea anuala solida reprezinta 0,25- 0,5 t/ha din care 52% primavara, 26% vara, 8% toamna si 14% iarna .

Învelisul vegetal ofera importante resurse potentiale reprezentate prin pasuni, fanete si paduri. Pasunile si fanetele naturale sunt specifice solurilor acide podzolice si umezelii accentuate. Daca schitam un profil structural al pajistilor naturale din valea Muresului si pana pe rama muntoasa a depresiunii constatam ca albia majora a Muresului este intovarasita de plante de apa (mai ales rogoz, Carex stricta), folosite frecvent pentru impletituri. Aici predomina pirul (Agropyrum repens), coada vulpii (Alopecurus pratensis), iarba campului (Agrostis tenuis), firuta (Poa pratensis), etc. În vatra depresiunii pasunile si fanetele care delimiteaza culturile agricole si intovarasesc apele si drumurile intrand in componenta islazurilor comunale, sunt alcatuite din paiusul rosu (Festuca rubra) si teposica (Nardus stricta), alaturi de care apar diverse specii subalpine si montane.

Muntii din jurul depresiunii poarta pajisti naturale alcatuite in cea mai mare parte din iarba vantului (Agrostis rupestris), paiusul (Festuca supina) si teposica. Zonele montane ale Calimanilor si Gurghiului prezinta pajisti naturale alcatuite din coarna (Carex curvula), rugina (Juncus trifidus), paiusul (Festuca supina), etc.

Un alt element al cadrului natural al Tarii Giurgeului il constituie padurea. Padurile sunt dominate de molid (Picea excelsa) in proportie de 90%, limita sa superioara fiind antropogena, ca urmare a activitatilor pastorale si oscileaza intre 1400 si 1600 m. La contactul vetrei depresiunii cu versantii apare bradul (Abies alba) si diverse specii de arbori cu frunze cazatoare. Resursele padurii cuprind si alte elemente ca: ciuperci comestibile, fructe de padure, rasini naturale.

În privinta faunei, padurile Tarii Giurgeului, mai ales din muntii Gurghiului, Harghitei si Caliman, detin importante rezerve cinegetice, care sunt valorificate in stransa legatura cu mentinerea unui echilibru ecologic intre specii. Aici se gasesc zone cu densitati maxime pe tara, in privinta vanatului mare carpatin ca de pilda ursul (Ursus arctos), lupul (canis lupus), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpathicus), rasul (Lynx lynx), caprioara (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa). Fauna apelor este constituita din pastrav (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymalus), mreana (Barbus fluviatilis) si lostrita (Hucho hucho).

Solurile constituie o sinteza a interactiunii factorilor mediului geografic local. Complexul bioclimatic si lito - morfologic determina frecventa solurilor acide, debazificate, aflate intr-un stadiu avansat de podzolire, cu exceptia solurilor litomorfe si hidromorfe.

Fig. III. 1.3. 3 Modul de folosinta al terenului

Solurile silvestre podzolice predomina in vatra depresiunii. Podzolurile pseudogleizate, formate pe argile cu proluvii andezitice sunt raspandite in zona platourilor fragmentate din nordul Giurgeului (cu exceptia albiei majore a Muresului si Toplitei) si in partea de vest si sud a sesului inalt, in zona piemonturilor vulcanice. În peisaj acest tip de sol se distinge prin frecventa pasunilor si fanetelor naturale.

Solurile podzolice amfigleice, formate pe argile sunt localizate la nord de Izvorul Mures pana la Voslabeni. Solurile silvestre brune-galbui podzolite, pseudogleitizate apar pe argile in sectorul de la nord de Ditrau si de la sud de Sarmas, pe valea Jolotca. Soluri silvestre brune podzolite sunt pe terase, conuri de dejectie si gracisuri, in apropierea sesurilor aluviale, cu exceptia celor formate pe calcare cristaline din estul sesului inalt.

Soluri scheletice tinere, brune podzolite se localizeaza in sectorul nordic al conului de dejectie al Belcinei, formate pe proluvii si considerate soluri aluvio - proluviale.

Solurile sesului aluvial al Muresului sunt soluri hidromorfe, cu panza freatica foarte apropiata de suprafata si sunt folosite pentru fanete si pasuni naturale. Solurile pseudogleice, humico-semigleice, solurile de semimlastina si cele brune aluviale semigleice intovarasesc albiile majore ale Muresului si Toplitei.

În sectoarele mai intens drenate apar solurile brune aluviale semigleice, mai ales la periferia conurilor de dejectie si a glacisurilor din zonele Ditrau, Remetea si la nord de Remetea. Solurile humico-semigleice ocupa suprafetele bine drenate din nord vestul asezarilor Lazarea si la sud de Ciumani.

POPULATIA

  La recesamantul din 05.01.1977, in tot judetul Harghita s-a inregistrat un numar de 326.310 locuitori, la 01.07.1979 un numar de 341.230 locuitori, prezentant o crestere de cca. 82.735 locuitori fata de anul 1948. Tabelul prezentat analizeaza dinamica populatiei numai in principalele localitati din depresiunea Giurgeului.

Din analiza dinamicii numarului de locuitori pe o perioada de peste un secol (111 ani), se constata o crestere medie anuala de cca. 358 locuitori, cu toate ca intre extremele luate in consideratie populatia aproape s-a dublat, cresterea fiind 1,97 ori fata de 1867. Unele perioade din acest interval, in care au avut loc evenimente care au implicat masiv populatia, ca de exemplu deceniul al doilea al secolului nostru ce a cuprins primul razboi mondial, se caracterizeaza prin diminuarea numarului de locuitori.

În deceniile al 3-lea si al 4-lea, populatia Tarii Giurgeului a crescut doar cu 25,8% si respectiv cu 4,8%. În aceste doua decenii dintre cele doua razboaie mondiale, lipsa unor intreprinderi industriale de interes daca nu national macar regional, care sa concentreze forta de munca a constituit nu numai cauza principala a cresterii lente a populatiei (de numai 1,3 ori intre 1920 si 1941) ci si cauza plecarii definitive a fortei de munca spre alte tinuturi din Transilvania, Banat si sudul tarii. Si al doilea razboi mondial a avut urmari negative asupra cresterii populatiei, intre anii 1941 si 1956 ritmul mediu de crestere a fost de doar 0,7%.

Dupa aceasta perioada se constata o crestere accelerata a populatiei in special in zonele urbane si o scadere in unele localitati rurale, datorita migratiei fortei de munca spre orase unde a inceput sa se dezvolte industria.

În ansamblu, populatia se localizeaza intre doua coordonate geografice locale: mlastina care constituie limita inferioara si padurea montana care reprezinta limita superioara. Prin asezari temporare de tipul celor forestiere, pastorale si turistice se constata o patrundere pe inaltimi, pe alocuri destul de accentuata, in special pe rama sudica a depresiunii.

Evolutia populatiei Tarii Giurgeului

Densitatea populatiei inscrie valorile cele mai mari intre curbele de nivel de 700 si 800 m, unde se afla numeroase vetre de asezari. În ceea ce priveste raporturile dintre locurile alese de populatie pentru habitat si altitudine, acestea au prezentat variatii de-a lungul timpului. În fazele vechi ale locuirii, populatia bastinasa romaneasca se afla, mai ales, la altitudini joase, la contactul padurii masive cu mlastina. Într-o faza mai tarzie, dupa colonizarea secuilor, carora le-au fost atribuite cele mai bune pamanturi din sesul depresiunii, populatia romaneasca s-a concentrat in vetrele asezarilor permanente din nordul depresiunii, cu un relief mai accidentat si a ocupat o buna oparte din versantii impaduriti, care au fost supusi unei defrisari progresive. În secolul al XX-lea, odata cu organizarea industriei, cailor de comunicatie si a mestesugurilor, se inregistreaza o deplasare a populatiei spre sesul depresiunii.

Densitatea generala medie a populatiei Tarii Giurgeului a sporit, in decurs de peste un secol, de la 25,2 loc./km², in 1867, la 49,5 loc./km², in 1978. Aceste valori prezinta diferentieri in profil teritorial , de la 99,0 loc./km², in comuna Galautas, la 29,1 loc./km² in comuna Joseni, celelalte asezari inscriind valori intermediare (la nivelul anului 1978). Densitatea generala medie a populatiei este sub valoarea medie pe tara si se explica, intre altele, prin faptul ca asezarile de aici detin mari suprafete de terenuri muntoase.

Raspandirea populatiei este in functie de mai multi factori: de ordin natural (solurile, mlastinile, apa potabila, inclinarea versantilor) si de ordin social economic (migratiile, gradul de industrializare, tipul de agricultura, reteaua de comunicatii). Astfel in nordul Tarii Giurgeului, populatia este raspandita la contactul depresiunii cu rama estica si sesul inalt, a carui latime creste considerabil in dreptul conului de dejectie al Belcinei. Pe acest complex de conuri de dejectie, glacisuri si terase, cu mari suprafete de teren arabil, sunt localizate numeroase asezari cu o densitate mare a populatiei. În partea de nord a depresiunii, cu relief accidentat, densitatii mari sunt in preajma vaii Muresului, pe complexul de terase, glacisuri si piemonturi de acumulare. Spre sesul mlastinos al Muresului si spre versantii inalti ai ramei montane, in care padurile, pasunile si fanetele sunt predominante, densitatile scad treptat. Densitatile agricole inscriu valori sub 1,4 ha/locuitor in platforma fragmentata din nord si intre 1,4 si 2 ha/ locuitor in sesul inalt din sudul depresiunii. Date fiind conditiile geografice din Tara Giurgeului, putem considera ca vatra depresiunii este printre cele mai populate din Carpatii Orientali.

Formele si etapele popularii. Teritoriul Tarii Giurgeului, desi initial acoperit cu multe mlastini in sectorul vaii Muresului si cu paduri in rest, a fost locuit din timpuri stravechi. Elementul uman din aceasta parte a tarii si-a extins terenurile de locuit si de cultura prin desecari si despaduriri. Desi nu au fost depistate dovezi ale prezentei omului din paleolitic si mezolitic (posibil inscriptiile de pe blocurile megalitice din muntii Calimani) se poate presupune ca populatiile de atunci nu au ocolit depresiunea mai ales daca avem in vedere faptul ca se gaseau in preajma ei, in conditii naturale mai vitrege sau similare. În neolitic a avut loc trecerea la viata sedentara, legata de agricultura, care a generat asezari in lungul vailor, pe grinduri si terase joase.

Cu prilejul lucrarilor de restaurare a castelului din Lazarea, la baza versantului vestic al Varfului Ascutit a fost descoperita ceramica din epoca bronzului, din fazele timpurii ale culturilor Verbicioara si Monteoru si urme materiale ale culturii fierului. Urme materiale din epoca bronzului au fost date la iveala in depozite descoperite la Sineu - Remetea (Istoria Romanilor, vol. I, 1960) si in vatra actuala a orasului Gheorgheni. Ele apartin perioadei de tranzitie la epoca fierului (D. Berciu, 1966). Un element important in studiul locuirii Giurgeului il constituie faptul ca au fost descoperite, in sapaturi arheologice, urme ale existentei si in aceasta parte a tarii a geto - dacilor. Sapaturile de la Lazarea au dus la descoperirea unor probe materiale ale existentei asezarilor permanente dacice (din secolul I e.n.).

Asezari dacice au fost si in preajma cetatii Bot si la Ciumani (din secolul I - II e.n.). Pe teritoriul cetatii Bot (langa Gheorgheni) a existat o asezare daco - romana, in secolele IV - V e.n. Se crede ca in timpul ocupatiei romane, dacii au infintat in aceasta depresiune, cetatea Sucidava (?), probabil in preajma asezarii Subcetate. Si la Toplita a existat o asezare in perioadele daca si romana, Sangidava (V.Parvan, "Getica. O protoistorie a Daciei'', 1926). Tara Giurgeului a facut parte din statul dac si a fost locuita in continuare de autohtoni in timpul stapanirii romane.

La Valea Stramba a fost descoperit un tezaur si o serie de obiecte romane. Ulterior tot aici au fost depistate urme materiale romane datand de dupa 271 e.n., deci continuitatea popularii se dovedeste si in perioada postromana, ca si in timpul migratiei popoarelor, cand populatia bastinasa de origine daco - romana a constituit elementul stabil, asa cum rezulta din descoperirile de la Valea Stramba (cultura de Cerniahov - Santana de Mures) si Toplita. Elementul autohton format pe fondul vechi daco - roman este prezent in tara Giurgeului si la finele mileniului I e.n. (Istoria Romaniei, vol. I, 1960). Mai tarziu prezenta romanilor in Transilvamia este atestata, de exemplu, in diploma regelui Bela din 1251.

Colonizarea secuilor in secolul XIII se inscrie ca o forma de migratie fortata a acestui grup etnic maghiarizat, spre sud - estul Transilvaniei, in scopuri politice si militare. Secuii au gasit aici o populatie sedentara romaneasca ce practica agricultura. Cronica maghiara a lui Simon de Keza, scrisa intre anii 1282 - 1285, ocupandu-se de originea secuilor si de asocierea acestora cu triburi maghiare, arata ca: "ei, adica secuii, nu locuiau in campia Panonica, ci in muntii de la margine, "impreuna cu romanii de la care au invatat scrierea acestora", (C, C. Giurascu, D. C: Giurascu, "Istoria Romanilor'', vol. I, 1974, p. 155 si 197).

Vechimea si continuitatea daco - romanilor, protoromanilor si apoi a romanilor, in acest tinut este dovedita, pe langa cele spuse si de existenta agroteraselor, care au rezultat din practicarea agriculturii pe terenurile defrisate ale zonei de contact a vetrei depresiunii cu versantii. Amplasarea agroteraselor din Giurgeu constituie o dovada a priceperii populatiei autohtone romanesti in practicarea agriculturii, ele fiind formate in decurs de secole prin araturi in lungul curbelor de nivel. Înaltimea acestora - 2 - 3 m si chiar mai mult - dovedeste, asa cum reiese din calcul, vechimea lor de cel putin 15 secole, adica secolul VI - lea e.n., unele fiind si mai vechi. Agroterasele, folosite mai putin in secolele XVII - lea si al XIX - lea, au constituit unul din elementele care au contribuit la umanizarea ramei montane a depresiunii, demonstrand continuitatea romanilor in Giurgeu si nu numai aici pentru ca ele se gasesc aproape in toti Carpatii romanesti (L. Somesan, 1929, 1933).

Patrunzand in Tara Giurgeului secuii s-au asezat in sesul depresiunii, impingand elementul autohton romanesc spre platourile din nord, spre regiunile cu o fragmentare mai pronuntata a reliefului si spre rama montana. Terenurile optime pentru culturi au fost preluate de acestia iar populatia romaneasca a fost obligata sa-si castige existenta, in principal, din resursele padurii si din cresterea animalelor. Astazi se poate preciza pentru toate celelalte populatii din Tara Giurgeului care s-au succedat in decursul timpului, cand, de unde si cum au migrat, acest lucru insa nu se poate face in cazul populatiei romanesti, pentru ca ea nu a venit de nici unde, ea a fost aici dintotdeauna. Cat despre influenta culturala romaneasca, aceasta a fost deosebit de puternica asupra secuilor si s-a manifestat in elemente ale casei si gospodariei taranesti, in portul popular si in unele obiceiuri.

În afara de secui, in acest tinut au migrat si alte elemente umane. Astfel in secolul al XVII - lea (la 1654 si 1669) si al XVII - lea), au migrat dinspre Moldova, armeni, care, desi in numar mic, au contribuit la promovarea comertului local cu vite si cu lemne. De la acestia se pastreaza astazi biserica intarita de la Gheorgheni si toponimul Hodaia Armenilor. În secolul al XIX - lea dinspre Galitia, au migrat elemente evreiesti, atrasi de comertul cu lemne si produse alimentare.

Asezarile omenesti constituie elementul dominant al peisajului geografic si oglindesc natura locului, felul de trai al populatiei, interactiunea acesteia cu natura. Initial ele au aparut in Tara Giurgeului la marginea codrului si in preajma mlastinilor. În vatra depresiunii predomina asezarile permanente, in timp ce muntii din jur adapostesc printre fanete, paduri si pasuni, diverse forme de asezari temporare.

Asezarile din Tara Giurgeului au fost puternic influentate de conditiile naturale si oamenii si-au adaptat asezarile in conformitate cu acestea, existand o corelatie stransa si permanenta intre modul de organizare a mosiei asezarii si vatra acesteia. Tara Giurgeului a fost si inca mai este un teritoriu in care s-a dezvoltat o civilizatie favorizata de existenta padurilor, fapt care in constructiile din vetrele asezarilor. Prin defrisare au fost obtinute locuri pentru vetre de sat, culturi agricole, pasuni si fanete pentru cresterea anuimalelor. Cum s-a aratat, in timpuri stravechi, vetrele asezarilor erau la contactul padurii cu mlastina. Prin defrisari, s-a patruns pe versantii depresiunii si in muntii din jur. În timpuri moderne populatia a fost atrasa de terenurile joase din valea Muresului, unde s-au dezvoltat industria si caile de comunicatii. Dezvoltarea asezarilor s-a efectuat in functie de factorii naturali, istorici si social - economici.

Din categoria factorilor naturali, relieful prezinta influente diferentiate. Sesul depresiunii ofera conditii partial favorabile dezvoltarii asezarilor care folosesc mai mult conurile de dejectie, terasele si glacisurile. Asezarile au preferat, insa, mai mult contactul intre versantii depresiunii si muntele alcatuit din sisturi cristaline si ses sau intre sesul relativ umed si podurile de terasa, apoi glacisurile si conurile de dejectie din partea estica a ramei montane. Contactul intre muntele vulcanic din vest si sesul propriu-zis, a fost in general evitat de elementul uman, fapt datorat existentei mlastinii ce izola muntele de ses, dar datorita insolatiei mai reduse. Asezarile se grupeaza, de preferinta, la contactul dintre munte si ses, evitand zona mlastinoasa din valea Muresului. Ele au fost atrase de locurile din cursurile inferioare ale afluentilor Muresului, alungindu-se in lungul acestora, ca de pilda Toplita, Remetea, Ditrau, Gheorgheni, Voslabeni. Vetrele asezarilor au preferat pante insorite, conditiile de clima prezentand anumite inconveniente legate de temperaturile scazute, inversiunile termice, umiditatea mare s.a.

Apa necesara existentei omului si activitatilor sale a influentat raspandirea vetrelor asezarilor umane. Lipsa apei din unele arii alcatuite din roci vulcanice si calcare cristaline si de pe podurile teraselor inalte, a impiedicat formarea vetrelor. Conurile de dejectie, mai ales zonele lor marginale, glacisurile si terasele inferioare cuprind cele mai multe vetre de asezari.

O oarecare influenta asupra aparitiei si dezvoltarii asezarilor a avut si flotatia pe Mures. Apa raurilor a atras omul si prin posibilitatea pescuitului, valorificarii vegetatiei de balta, topitul inului, cresterii pasarilor de apa.

Padurea a constituit un factor natural important in acest tinut. Actiunea indelungata de defrisare, deosebit de activa in ultimele doua secole, a oferit terenurile pentru vetre, tarini, fanete, pasuni. Solurile de astazi, analizele sporolenice si toponimia locala dovedesc ca populatia bastinasa a inceput din timpuri stravechi procesul de despadurire. Aici, ca si in alte tinuturi ale tarii noastre, se semnaleaza practicarea defrisarii pana aproape de zilele noastre, prin procedee vechi, traditionale. Asa de exemplu, au existat intovarasiri de cate 10 tarani, care executau culoare si poieni de-a lungul vailor. Drumurile forestiere au inlesnit, odata cu realizarea lor, inchegarea unor asezari temporare (forestiere sau pastorale) care se transformau, cu timpul in asezari permanente. Plutaritul lemnului, la randul sau, a atras populatia, grabind dezvoltarea unor asezari in apropierea Muresului.

Asezarile rurale initiale erau localizate pe piemonturi de acumulare si conuri de dejectie. Un exemplu in acest sens il constituie urmele unei asezari descoperite in arealul vetrei comunei Lazarea. Locul de aici ocupa o pozitie centrala, este bine insorit, dispune de apa suficienta si de conditii naturale de aparare oferite de relief. Aici exista o succesiune stratigrafica arheologica completa, care justifica continuitatea popularii de catre om a depresiunii. Alte asezari din comuna primitiva sunt cele din epoca fierului, de la nord - vest de Remetea, de pe terasa de 12 - 15 m altitudine relativa.

Studii istorice, cu privire la asezarile din Transilvania in secolele XI -XIV, atesta documentar prezenta intre anii 1301 - 1350 a satelor Lazarea si Voslabeni si intre anii 1351 -1400, Toplita, Remetea, Joseni si Suseni (Din istoria Transilvaniei, vol. I, II, 1963). Mentionam ca atestarea documentara nu coincide cu aparitia asezarilor, acestea fiind cu mult mai vechi. Asezarile atestate documentar in oranduirea feudala se pot grupa astfel : in secolele XIII - XV, Gheorgheni, Lazarea, Joseni, Suseni, si Toplita ; in secolele XVI - XVIII, Remetea, Voslabeni si Ciumani ; in secolel al XVIII -lea Galautas, Subcetate, Sarmas si Hodosa. Dupa 1721 sunt atestate aproape toate asezarile actuale.

Fig. III.1.3. 4 Generatiile de asezari

Repartitia geografica a asezarilor rurale prezinta aspecte de dispersie in plan orizontal si sub raportul altitudinii. Pozitia geografica explica, sub raport cauzal, alegerea locului de vatra. Astfel , in functie de aspectele majore de relief deosebim :

a) asezari grupate la contactul sesului inalt cu rama cristalina estica (Voslabeni, Valea Stramba, Lazarea) ;

b) asezari grupate la contactul conului de dejectie al paraului Belcina cu albia majora a Muresului (Joseni, Ciumani, Chileni) ;

c) asezari dublete, localizate la contactul cu piemonturile de acumulare si conurile de dejectie de pe malul vestic al Muresului (Borzont);

d) asezari cu vetre situate la contactul sesului inalt cu platourile fragmentate din nord ( Subcetate, Hodosa, Sarmas, Galautas).

O alta particularitate a asezarilor este legata de localizarea acestora la patrunderea afluentilor Muresului in sesul inalt al Giurgeului, pe conurile de dejectie sau pe glacisuri (Voslabeni, Valea Stramba, Ciumani, Borzont, Lazarea, Ditrau, Remetea). Pozitia geografica a asezarilor in raport cu altitudinea, scoate in evidenta urmatoarele grupari:

a) asezari sub 800 m ce cuprind majoritatea asezarilor permanente ;

b) asezari intre 800 si 1000 m cum sunt Izvorul Muresului, Ghidut, Fundoaia, Nuteni, Calnaci, Duda ;

c) asezari situate la peste 1000 m, Covacipeter, Tengheler.

Astfel asezarile permanente se grupeaza in depresiunea propriu - zisa, patrund izolat pe versantii acesteia si evita muntii din jur, cu rare exceptii. Frecventa maxima a vetrelor asezarilor se afla intre altitudinile de 700 si 800 m. Altitudinea cea mai des intalnita este in jur de 750 m. Comparand situatia limitei maxime pana la care erau vetrele asezarilor permanente din 1975 cu aceea din 1932 (anii elaborarii hartilor topografice), se constata ca aceasta a coborat de la 1456 m la 1200 m; limita minima a scazut si ea de la 720 m la 658 m iar limita medie de la 800 m la 750 m. Asistam deci la o coborare generala a vetrelor si a unor gospodarii izolate care sunt atrase de sosele, cai ferate, de intensificare a vietii economice in partile joase ale depresiunii.

Sub raportul densitatii, asezarilor rurale le revine o asezare la 26,04 km sau 3,7 asezari la 100 km². Densitatile mari (cca. 1 km intre asezari) se afla in sectorul vaii Muresului, intre Toplita si Ditrau si in aria marginala a conului de dejectie al Belcinei. Ariile cu cele mai mici densitati (cca. 5 - 12 km intre asezari) se intalnesc pe stanga Muresului, la contactul piemontului vulcanic cu sesul.

În privinta dispersiei asezarilor, se pot distinge trei categorii:

a)   asezari cu un coeficient de dispersie scazut ( 0,12 si 1,99) cum sunt Joseni, Ditrau, Borzont, Ciumani, Remetea si Sarmas ;

b)   asezari cu un coeficient de dispersie mediu (2 - 3,99) ca de exemplu Voslabeni, Galautas, Valea Stramba si Suseni ;

c)   asezari cu un coeficient de dispersie ridicat (4 - 5,99), cum sunt Sarmas si satele componente ale Toplitei.

Coeficientul de dispersie cel mai mic se semnaleaza la asezarile din aria sesului inalt, datorita tendintelor de indesire a caselor in favoarea terenurilor de cultura (0,4) iar cel mai ridicat (5 - 6,99) este determinat de tendinta de recuperare a terenurilor agricole si industrializare. Din analiza hartilor asezarilor rurale se desprind grupari liniare de asezari in lungul drumurilor, vailor si pasurilor transcarpatice. Astfel se desprinde :

Þ  gruparea Gheorgheni - Joseni - Borzont - Bucin, ce insoteste axul transcarpatic al pasurilor Pangarati - Bucin, unde prin evolutia asezarilor rezidentiale si industriale se contureaza o "asezare liniara ", lunga de 22 km;

Þ  gruparea Gheorgheni - Valea Stramba - Chileni - Suseni dezvoltata in lungul axului transcarpatic al pasurilor Pangarati - Sicas;

Þ  gruparile de pe axa Izvorul Muresului - Gheorgheni - Toplita dezvoltate de-a lungul Vaii Muresului.

Evolutia teritoriala a asezarilor reflecta intreaga dezvoltare econmica intrepatrunsa strans cu fazele umanizarii. Vechii locuitori, cum s-a mai aratat, au ocupat partea joasa a depresiunii. Prin defrisarea padurilor s-a largit spatiul locuit si folosit in economie. Curentii de migratii transcarpatice, deplasarile cauzate de pastorit si alte cauze (de ordin politic, social si militar), au determinat anumite modificari in evolutia teritoriala a asezarilor. Odata cu intensificarea activitatilor industriale se intensifica fenomenul de roire. Roirile s-au orientat atat in lungul Muresului cat si al afluentilor acestuia. Prin dezvoltarea plutaritului si a industriei lemnului se intensifica procesul de migrare a populatiei de la sat la oras.

Din analiza documentelor istorice si cartografice rezulta ca vetrele asezarilor Gheorgheni, Lazarea si Toplita au au constituit vatre matca de unde populatia plecata a format prin roire alte asezari. În studiul "Depresiunea Giurgeului" de Cazimir Swizewschi, acesta defineste mai multe perioade de roire dupa cum urmeaza:

à     secolele XIII - XV in care se contureaza un grup de vetre, respectiv Gheorgheni, Lazarea, Suseni, Joseni; in secolul al XV - lea vatra localitatii Suseni se reaseaza in urma unui incendiu, mai aproape de apa Muresului, fiind cel mai tipic sat de siliste din depresiune;

à     secolele XVI - XVII se caracterizeaza prin evolutia neintrerupta a asezarilor cat si prin aparitia altora noi ca Voslabeni, Ciumani;

à     secolele XVIII - XIX reprezinta o etapa de cristalizare a conturului vetrelor actuale si aparitie a altora noi ca Izvorul Mures, Tincani. În aceasta perioada roirea din asezarile mari, in catune, este cauzata de insuficienta terenurilor pentru agricultura in aria sesului, de extinderea pasunatului si intensificarea exploatarilor de padure, de abandonarea in cea mai mare masura a agroteraselor ca terenuri arabile. Hartile topografice din 1889 si cele ulterioare arata schimbari in evolutia teritoriala a vetrelor prin sudarea unor fragmente izolate ca Tincani, Hodosa, Jolotca si aparitia unora noi ca Senetea, Liban, Bucin, Fagetel.

Clasificarea asezarilor rurale se poate face dupa criteriul genetic, morfologic, functional si dimensional.

Clasificarea morfologica reflecta structura interna, fizionomia si forma vetrelor grupate in urmatoarele tipuri:

concentrat (adunat) si care se afla pe conul de dejectie al Belcinei, in preajma apelor ce-l strabat (Joseni, Ciumani);

concentrat - alungit care se inscrie intr-o arie predominant agricola, unde gospodariile insotesc o sosea, un curs de apa sau ambele ( Lazarea, Remetea, Ditrau);

rasfirat alungit, intalnit tot in ariile agricole, in lungul cailor de comunicatie sau a raurilor, care cuprinde subtipul monoliniar (Voslabeni, Borzont) si liniar (Chileni, Suseni);

rasfirat, care se explica prin imbinarea unor activitati agricole si pastorale cu tendinte de concentrare in vatra initiala ( Sarmas, Subcetate);

risipit - alungit in lungul vailor sau a cailor de comunicatie (Galautas, Sarmas, Hodosa, Izvorul Muresului, Tincani, Boteni) care reprezinta noduri de concentrare in preajma nucleelor industriale (Galautas si Hodosa) si a nucleelor turistice) Izvorul Muresului;

risipit propriu - zis cuprinde satele componente ale asezarilor Subcetate, Galautas, Hodosa si Sarmas, cu profil zootehnic si forestier.

Cele sase tipuri pot fi grupate in doua categorii majore respectiv sate cu un indice mic de dispersie, amplasate in zona sesului inalt din sudul depresiunii si sate cu un indice mare de dispersie situate in zona platourilor fragmentate din nord, unde relieful accidentat, fragmentele de terasa si predominarea pasunilor si fanetelor naturale in vatra determina diseminarea.

Tipul functional agricol - industrial ocupa peste jumatate din totalul asezarilor, un profil pur industrial, de servicii, zootehnic, agricol sau forestier nu se poate intalni la nici una din localitatile depresiunii.

În privinta marimii vetrelor, acestea au in general valori mici, in jur de 100 ha, de exemplu Izvorul Muresului si Galautas, datorita fragmentarii pronuntate a reliefului, dar si vetre mari, de peste 500 ha, cum ar fi Remetea, in aria sesului.

Din analiza evolutiei numarului de gospodarii in vatra, se desprinde predominarea indesirii acestora. Fac exceptie asezarile Ciumani, Remetea si Sarmas, unde se inscrie un proces de rarire a gospodariilor.

Asezarile temporare constituie forma primara a prezentei omului, atat in vatra depresiunii cat si pe povarnisurile muntoase vecine. Se pot evidentia cabane turistice, refugii alpine, stane fixe sau mobile, cabane forestiere si de vanatoare, odai, casute, colibe, bordeie (locuinte de munte pe timp de vara).

Fig. III.1.3. 5 Reteaua de drumuri si obiectivele turistice