IndicaȚiile geografice

INDICAȚIILE GEOGRAFICE

Abrevieri

26 aprilie → Ziua Mondiala pentru Protecția Proprietații Intelectuale. Stabilirea aceste zile

a fost propusa in comun de catre China și Algeria, și a fost aprobata in cadrul

celei de-a 35-a conferințe a Organizației Mondiale a Proprietații Intelectuale.

B.O.P.I. → Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

B.I.O.M.P.I → Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietații Intelectuale.

C.E.  → Comunitatea Europeana.

C.E.E. → Comunitatea Economica Europeana.

G.A.T.T. → Acordul General pentru Tarife și Comerț.

I.M.M.  → Intreprinderi Mici și Mijlocii.

M.Of.  → Monitorul Oficial.

O.M.P.I.  → Organizația Mondiala a Proprietații Intelectuale.

O.S.I.M.  → Oficiul de Stat pentru Invenții și Marci.

O.M.C.  → Organizația Mondiala de Comerț.

R.R.D.P.I.  → Revista Romana de Dreptul Proprietații Intelectuale.

T.R.I.P.S.  → Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate

intelectuala; Agreement on Trade-Relatet Aspects of Intellectual Property,

Rights including Trade in counterfeit goods). Acest Acord formeaza Anexa

1C la Acordul privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț, incheiat

la Marachech la 15 aprilie 1994.

V.D.Q.S. → vinuri delimitate de o calitate superioara.

Capitolul I

INTRODUCERE

Indicația geografica este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputație sau alte caracteristici pot fi in mod esențial atribuite acestei origini geografice (Art.3, lit.f), Legea nr.84/15 aprilie 1998, privind marcile și indicațiile geografice, publicata in M.Of nr.161/23 aprilie 1998).

Definiția data de legea romana este preluata din Acordul privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț de la Marrakech, Anexa 1C (TRIPS), incheiat la 15 aprilie 1994, unde indicațiile geografice sunt o categorie a drepturilor intelectuale legate de comerț. Protecția asigurata indicațiilor geografice realizeaza o tratare unitara a denumirilor de origine și indicațiilor de proveniența.

Doctrina franceza face distincția intre denumirea de origine, denumire constituita din numele unui loc ale carui produse se bucura de o reputație solida, reprezentand un veritabil semn distinctiv pentru cei care o utilizeaza și o garanție de calitate pentru consumator, și indicația de provenința care este o simpla mențiune a locului unde un produs a fost obținut (de exemplu, produsul trebuie sa conțina urmatoarea mențiune: "produs in."), nereferindu-se la calitatea produsului. Deci, putem afirma ca, denumirea de origine reprezinta un caz particular al indicației de proveniența.

Cele doua ne ajuta sa identificam cu ușurința sursa și originea produselor sau serviciilor pentru care sunt folosite; de exemplu o emblema naționala poate constitui o indicație de proveniența, deoarece evoca din punct de vedere geografic sursa unui produs, iar numele unei regiuni (Champagne) este o denumire de origine, deoarece este intotdeauna o denumire geografica.

Indicația geografica desemneaza atat denumirea de origine, cat și indicația de proveniența din perspectiva Conferinței Comitetului de experți ai Organizației Mondiale a Proprietații Intelectuale (O.M.P.I.), iar conform Acordului General pentru Tarife și Comerț (G.A.T.T.) indicația geografica este utilizata pentru a acoperi denumirea de origine.[1]

Indicațiile geografice pot dobandi o reputație puternica (exemplu: "Pilsen" este un oraș din Republica Ceha, insa noua ne este impregnat in memorie ca fiind o marca de bere; "Chianti", o regiune din sudul Florenței, ne duce cu gandul la vinul roșu italian), fiind astfel bunuri comerciale valoroase, insa contrafacerea sau falsificarea acestora face ca protecția lor sa fie extrem de oportuna, neexistand o alta categorie de lege privind proprietatea intelectuala, in care sa existe o asemenea varietate de concepte de protecție.

Secțiunea I

Indisponibilitatea determinata de apropierea anterioara ca indicație geografica

Indicațiile geografice sunt protejate prin inregistrare, iar dreptul de folosința al acestora aparține asociațiilor de producatori sau comercianți, insa folosirea lor de catre alte persoane neautorizate este interzisa, conferindu-se astfel parții interesate dreptul sa introduca o acțiune in anulare.

Principiul specialitații se respecta și in ceea ce privește obiectul lucrarii de fața; marca ce cuprinde o indicație geografica va putea fi inregistrata pentru alte produse decat cele pentru care este inregistrata aceasta (de exemplu, Odobești pentru mașini de spalat), deoarece pentru aceste alte produse avem de-a face pur și simplu cu o denumire geografica obișnuita.

In Franța un parfum, produs de Yves Saint Laureant, al carui flacon reproducea dopul, binecunoscut, al sticlei de șampanie, pus in vanzare sub denumirea "Champagne", a facut obiectul unei acțiuni in justiție promovata de producatorii francezi de șampanie. Aceștia l-au acuzat pe producatorul parfumului de concurența parazitara, iar instanța a hotarat ca "Champagne" ramane o denumire care definește vinuri și nu parfumuri, dispunandu-se retragerea acestui produs de pe piața. Efectele, surprinzatoare, au fost vanzarea stocului existent de parfumuri pe piața inaintea datei fixate pentru retragere (30 septembrie 1993), dar și transformarea disputei juridice intr-o publicitate pentru produsul in litigiu, care continua sa se vanda in Europa fara marca inițiala adoptata.[2]

Secțiunea a II-a

Aspecte legislative in materie viticola

Potrivit Art.4, alin.2 din Legea viei și vinului nr.67, din 25 aprilie 1997, arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor de baza de must și vin și a strugurilor de masa cu denumire de origine cuprind terenurile situate intr-o podgorie sau intr-un centru viticol care, datorita condițiilor naturale, soiurilor de vița-de-vie cultivate și tehnologiilor de cultura aplicate, permit obținerea unor produse de inalta calitate, caracterizate prin originalitatea insușirilor de calitate, care le recomanda sa poarte denumirea locului in care au fost produse.[3]

In 1935 a fost creat in Franța, un Comitet Național al denumirilor de origine a vinurilor și bauturilor tari, un Decret-Lege instituind așa-numitele denumiri de "control".

La 18 decembrie 1949, a fost creata o denumire de origine simpla, privind vinurile: vinuri delimitate de o calitate superioara V.D.Q.S..

La 13 decembrie 1873, regimul denumirilor de origine, in materie viticola, a fost schimbat: pot beneficia, potrivit acestui nou regim, de o denumire de origine, vinurile cu o denumire de origine contestata și V.D.Q.S.( A. Chavanne, J. Burst).

Regulamentul nr. 817/70 al C.E. din 28 aprilie 1970, privind producția, comercializarea și controlul vinurilor de calitate produse intr-un areal determinat, prevede un numar de reguli la care sunt supuse vinurile produse pe teritoriul comunitații și pentru care producatorii pot revendica o denumire de origine.[4]

Indicația geografica reprezinta un semn distinctiv, care confera un drept de folosința. Dreptul asupra indicației geografice este teritorial, colectiv, inalienabil și imprescriptibil.[5]

Capitolul II

Condiții privind protecția indicațiilor geografice

Art.67, alin.1 al Legii nr. 84/98 menționeaza ca, indicațiile geografice ale produselor sunt protejate in țara noastra prin inregistrarea la O.S.I.M., potrivit legii sau convențiilor internaționale la care Romania este parte.[6] Astfel, acestea pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializeaza produsele pentru care indicațiile au fost inregistrate.

Intre produsele la care se refera indicația geografica și locul de origine al acestora in ceea ce privește reputația, calitatea, ori alte caracteristici trebuie sa existe o stransa legatura pentru a se acorda protecția, adica dreptul de a impiedica persoanele neautorizate sa utilizeze indicațiile geografice, fie pentru produsele care nu-și au originea in zona geografica indicata, fie pentru cele care nu indeplinesc standardele de calitate prescrise ; deoarece simplul fapt ca produsul la care se refera denumirea este originar dintr-o anumita regiune, nu justifica protecția indicațiilor geografice.

Indicațiile geografice omonime pentru vinuri vor fi insoțite de mențiunea asociației de producatori, iar fiecare indicație geografica va fi folosita in mod tradițional și constant, pentru a descrie și prezenta un vin produs in zona geografica respectiva.

Procedurii de inregistrare stabilita de lege nu ii sunt supuse indicațiile geografice care au dobandit protecție in țara noastra pe calea unor convenții internaționale.

Potrivit Art.70 al Legii nr ⁷ sunt excluse de la protecție și nu pot fi inregistrate indicațiile geografice care:

Nu sunt conforme dispozițiilor prevazute de lege;

Reprezinta denumiri generice ale produselor;

Induc publicul in eroare asupra naturii, originii, modului de obținere și calitații produselor;

Contravin bunelor moravuri sau ordinii publice;

O indicație geografica inregistrata nu va putea deveni generica și nici nu va cadea in domeniul public.[9]

Capitolul III

Moduri de dobandire a protecției pentru indicațiile geografice

Potrivit Art.67, alin.1 și 2 din Legea nr.84/98 modalitațile de dobandire a protecției indicațiilor geografice sunt:

a.       Inregistrarea acestora la O.S.I.M., potrivit acestei legi sau convențiilor la care Romania este parte;

b.       Prin convenții bilaterale sau multilaterale incheiate de Romania. Lista indicațiilor geografice a caror protecție este recunoscuta in Romania va fi inscrisa la O.S.I.M. in Registrul Național al Indicațiilor Geografice și se publica in B.O.P.I.. Aceste indicații nu sunt supuse procedurii de inregistrare reglementata de Legea nr.84/98.

Intre convențiile internaționale prin care se protejeaza denumiri de origine se afla Acordul dintre Romania și C.E. privind protecția reciproca și controlul denumirii vinurilor, semnat la 26 noiembrie 1993, ratificat prin Ordonanța Guvernului nr.16/94 (aprobata prin Legea nr.120/9 dec 1994, publicata in M.Of. nr.346/94).

Potrivit Art.2, alin.2 din Acord, indicația geografica insemna o indicație, inclusiv o apelațiune de origine, care este recunoscuta in legile și reglementarile unei parți contractante in scopul deservirii și prezentarii unui vin originar din teritoriul unei parți contractante, ori dintr-o regiune sau localitate din acest teritoriu, cand o anumita calitate, reputație ori alta caracteristica este esențial atribuita originii sale geografice.

Denumirile de origine protejate prin Acord cu privire la vinurile originare din Romania:

Denumirea "Romania", "romanesc" sau orice nume folosit pentru a indica aceasta țara;

Indicațiile geografice și mențiunile tradiționale cuprinse in anexa (Cotnari, Pietroasele, Murfatlar, Medgidia, Nazarcea, Cernavoda).

Cat privește vinurile in Romania, regimul acestora este stabilit, in prezent, prin Legea nr.67/97 , care le clasifica in:

a)   Vinuri de consum curent;

b)  Vinuri de calitate. Unele din aceste vinuri, care se disting prin originalitatea insușirilor imprimate de locul de producere, de soiul sau de sortimentul de soiuri, de modul de cultura și de tehnologia de vinificare folosita, se pot incadra in categoria vinurilor de calitați superioare, cu denumire de origine;

c)   Vinuri speciale.

In opinia domnului prof. dr. Viorel Roș, la care raliem, un vin poate purta o denumire de origine cu condiția ca aceasta sa fie consacrata prin tradiție și printr-un renume rezultat din caracteristici calitative ale produsului, determinata de factori naturali și umani (Art 18, 19 din Legea nr.67/97).

Vinurile cu denumire de origine pot fi obținute prin respectarea unor condiții speciale referitoare la: arealul de producere, soiurile sau sortimentul de soiuri, conținutul in zahar al strugurilor de cules, taria alcoolica naturala și cea dobandita a vinului, examenul analitic și organoleptic, ambalarea, etichetarea și efectuarea controlului. Acestea sunt obținute din struguri produși in cadrul arealului delimitat pentru denumirea aprobata prin ordin al Ministrului Agriculturii și Alimentației, cu condiția ca vinificarea, depozitarea, condiționarea, maturarea și imbutelierea lor sa se faca in același areal; daca acestea se fac in alte unitați specializate, situate in afara arealelor in care au fost produși strugurii, atunci, in mod obligatoriu, pe eticheta se va menționa unitatea care a executat imbutelierea.

Dreptul de producere a vinului și a altor produse, pe baza de must și de vin cu denumire de origine, in cadrul unui anumit areal, se acorda prin certificatul de atestare, intocmit de organele autorizate in acest scop.

Dreptul folosirii de catre producatori a unor denumiri de origine, pentru anumite loturi de vin produse, se acorda anual, prin eliberarea unor certificate de atestare a denumirilor de origine, de catre organele autorizate in acest scop, in baza verificarilor efectuate de specialiștii imputerniciți de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Acest certificat se retrage, in mod obligatoriu, de organele de control abilitate in acest scop, ori de cate ori se constata, la producator sau la comerciant, ca vinul in cauza, indiferent de faza sa de evoluție, nu mai corespunde condițiilor de calitate prevazute pentru denumirea respectiva.

Evidența stocurilor de vin cu denumire de origine este ținuta de producator, care este obligat sa inscrie, intr-un registru special, toate livrarile de vin, pana la limita calitații certificate.[10]

Capitolul IV

Titularul inregistrarii și al dreptului de folosire a indicațiilor geografice

Indicația geografica poate fi inregistrata la cererea asociației de producatori care desfașoara o activitate de producție in zona geografica pentru produsele indicate in cerere.

Solicitantul inregistrarii și titularul dreptului dobandit prin inregistrare nu poate fi decat o persoana juridica, o asociație (sau mai multe) constituita de producatorii care desfașoara o activitate de producție in zona geografica al carei nume este apropiat ca indicație.

Persoanele autorizate sa foloseasca o indicație geografica pentru anumite produse au dreptul sa o foloseasca in circuitul comercial, aplicata numai pentru acestea, in documente insoțitoare, reclame, prospecte și pot sa aplice mențiunea "indicație geografica inregistrata" (Art.75), insa nu pot transmite acest drept (Art.78). Pentru a deveni membru al asociației, producatorul sau comerciantul, trebuie sa fie inscris pe lista comunicata la O.S.I.M. și, numai astfel va putea folosi o indicație, insa pierderea acestei calitați are drept consecința pierderea dreptului de folosire a indicației inregistrate.

Secțiunea I

Dobandirea dreptului asupra indicațiilor geografice

Pentru a inregistra o indicație geografica se va depune o cerere direct de catre solicitant sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul in Romania, la Registratura generala a O.S.I.M. sau se va trimite prin poșta, recomandat.

Cererea de inregistrare a unei indicații geografice, conform Reg.38, alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii privind marcile și indicațiile geografice, va conține urmatoarele elemente :

Solicitarea expresa cu privire la inregistrarea unei indicații geografice și la acordarea dreptului de utilizare a acesteia;

Denumirea și sediul asociației de producatori care solicita inregistrarea indicațiilor geografice;

Lista cuprinzand persoanele autorizate sa utilizeze indicația geografica;

Indicația geografica ce face obiectul cererii;

Tipul de produse la care se refera indicația geografica, precum și indicarea locului de fabricație și a limitelor ariei geografice de producție;

Numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului autorizat, daca asociația de producatori și-a desemnat un mandatar;

La cerere se vor anexa urmatoarele documente:

Un caiet de sarcini, conținand elementele prevazute de Regulament;

Un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevazute in caietul de sarcini, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației;

Dovada achitarii taxei de inregistrare a indicației geografice;

Procura de reprezentare a solicitantului cererii, daca este cazul;

Inregistrarea indicației geografice implica și obținerea unei certificari din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației sau, dupa caz, a autoritații competente, cu privire la:

v      Indicația geografica a produsului, care urmeaza a fi inregistrat;

v      Produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicație;

v      Aria geografica de producție;

v      Caracteristicile și condițiile de obținere pe care trebuie sa le indeplineasca produsele pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicație.[12]

O.S.I.M. va examina cererea din punct de vedere al condițiilor legale pentru inregistrarea indicației geografice, in termen de 3 luni de la depunerea acesteia, iar daca indeplinește condițiile prevazute de lege se va decide inregistrarea indicației geografice in Registrul Național al Indicațiilor Geografice și se va acorda asociației de producatori solicitante dreptul de utilizare.

Oficiul de Stat pentru Invenții și Marci, in termen de 2 luni de la luarea deciziei de inregistrare, publica indicația geografica și lista persoanelor autorizate s-o utilizeze in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala(Art.71, alin.1; Reg.39, alin.1-2), iar in termen de 3 luni de la publicare, orice persoana interesata poate formula o declarație de opoziție la inregistrarea indicației geografice pentru nerespectarea dispozițiilor legale.

Pentru a permite solicitantului inregistrarii sa-și prezinte observațiile asupra motivelor invocate, O.S.I.M. va notifica acestuia o copie de pe declarația de opoziție, iar daca se va dovedii ca motivele opoziției sunt intemeiate atunci O.S.I.M. va decide respingerea cererii de inregistrare a indicației geografice și publicarea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

In caz contrar, O.S.I.M. inregistreaza indicația geografica in Registrul Națioanal al Indicațiilor Geografice și elibereaza asociației de producatori solicitante certificatul de inregistrare și de acordare a dreptului de utilizare a indicației geografice, cu plate taxei prevazute de lege(Art. 72; Reg. 39, alin. 3-6).

Secțiunea II

Distincția dintre marca și indicația geografica

Indicația geografica, asemenea marcii, comunica un mesaj prin care transmite potențialilor cumparatori ca un produs este fabricat intr-un anumit loc și are anumite caracteristici specifice. Indicația recunoscuta legal da naștere unui drept exclusiv, oferit producatorilor locali sau regionali, de a o utiliza in țari membre ale acordurilor regionale și multilaterale (de exemplu, producatorii de vin de pe mapamond nu pot utiliza termenul "Sarica Niculițel" pentru a descrie vinul produs in Dobrogea, zona Tulcea, chiar daca are un gust similar).

Distincția dintre indicația geografica și marca consta in faptul ca: marca identifica inteprinderea care ofera anumite produse sau servicii pe piața, pe cand indicația geografica identifica o zona geografica, conferind unui produs o calitate, reputație sau alta caracteristica.

Indicația geografica e similara marcii considerate concept, dar și efect, putand fi utilizata pentru a promova dezvoltarea economica naționala și regionala și e folosita in mod strategic de catre diferite intreprinderi de afaceri, pentru promovarea produselor lor[13].

Capitolul V

Denumirile susceptibile de a fi inregistrate ca indicații geografice

Intr-un capitol anterior am definit indicațiile geografice ca fiind acele semne distinctive, constituite intotdeauna din denumiri geografice, servind la identificarea unui produs originar dintr-o țara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputație sau alte caracteristici pot fi in mod esențial atribuite acestei origini geografice[15](Murfatlar, Panciu, Cotnari, Pietroasele).

Indicațiile geografice sunt utilizate adesea pentru produse alimentare, vinuri și branzeturi, iar principala lor funcție este de a garanta calitatea produsului respectiv.

In capitolul II "Condiții privind protecția indicațiilor geografice", am aratat care sunt conform Art.70, indicațiile geografice excluse de la protecție, dar și de la inregistrare, insa le vom reamintii și in prezentul capitol:

Nu sunt alcatuite din denumiri geografice reale și exacte și nu servesc la identificarea unor produse realizate in acel areal, or aceste produse nu au o calitate, o reputație sau alte caracteristici determinate care pot fi, in mod esențial, atribuite acestei origini geografice;

Sunt denumiri generice ale produselor;

Sunt susceptibile de a induce publicul in eroare asupra naturii, originii, modului de obținere și calitații produselor;

Sunt contrare ordinii publice și bunelor moravuri[16].

Capitolul VI

Drepturile conferite asupra indicațiilor geografice

Perioada de protecție a unei indicații geografice prin inregistrare este nelimitata și incepe sa curga de la data depunerii cererii de inregistrare a indicațiilor geografice la Oficiul de Stat pentru Invenții și Marci.

Perioada de utilizare a indicației geografice este de 10 ani, iar inregistrarea acesteia poate fi reinnoita nelimitat daca condițiile privind dobandirea dreptului se mențin[17].

Cererea de reinnoire va fi insoțita de o confirmare din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației referitoare la menținerea caracteristicilor produselor și de dovada achitarii taxei prevazute de lege, iar daca nu sunt indeplinite aceste condiții O.S.I.M. va decide respingerea cererii de reinnoire[18].

Taxa neplatita la termen poate fi achitata in urmatoarele 6 luni de la expirarea protecției, iar in termenul de grație, aceasta se va plati cu o majorare de 50%.

Indicația geografica poate fi folosita, in circuitul comercial, de catre persoanele autorizate, fie aplicata pe produse, fie in reclame sau prospecte și se poate aplica mențiunea "indicație geografica inregistrata".

Capitolul VII

Incetarea drepturilor asupra indicațiilor geografice și decaderea din dreptul de a folosi indicația geografica inregistrata

Drepturile asupra unei indicații geografice pot inceta conform dipozițiilor Legii nr.84/98 in urmatoarele cazuri[19]:

Anularea inregistrarii indicației geografice (Art.79, alin.1,3);

Decaderea din drepturile conferite de indicația geografica (Art.79, alin.2-3);

Expirarea perioadei de utilizare a indicației geografice, fara a se efectua formalitațile de reinnoire a dreptului acordat (Art.74, alin.2-3).

Inregistrarea unei indicații poate fi anulata de catre Tribunalul Municipiului București, la cererea oricarei persoane interesate, daca inregistrarea indicației s-a facut pentru denumiri excluse de la inregistrare, ori fara certificarea Ministerului Agriculturii și Alimentației, ori a autoritații competente din țara de origine a solicitantului, persoanele autorizate putand fi astfel decazute din drepturi.

Hotararea judecatoreasca definitiva și irevocabila se comunica la O.S.I.M. (de catre persoana interesata), care va dispune radierea indicației geografice din Registrul Național al Indicațiilor Geografice și va publica hotararea in B.O.P.I[20].

Capitolul VIII

Apararea drepturilor asupra indicațiilor geografice

Deciziile O.S.I.M. privind indicațiile geografice se iau de Directorul general sau imputernicitul acestuia și pot fi atacate in justiție, potrivit procedurii contenciosului administrativ.

Persoanele care au un interes legitim, pot solicita in justiție interzicerea folosirii unei indicații geografice sau imitarea ei de catre o persoana neautorizata, chiar daca se indica originea reala a produselor ori se adauga mențiunea ca gen, tip sau imitație.[21]

Pentru vinuri sau produse spirtoase procedura este aceeași nefiind necesara dovedirea inducerii in eroare a consumatorului sau producerea unor acte de concurența neloiala, insa acestea beneficiaza de o protecție speciala.

Punerea in circulație a produselor ce poarta indicații geografice care indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr-o alta regiune geografica decat locul de origine, in scopul inducerii in eroare a consumatorului cu privire la originea geografica a produsului, constituie infracțiune și se pedepsește cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 1500 lei. Ministerul Agriculturii și Alimentației poate solicita instanței de judecata competente sa dispuna masura confiscarii și, dupa caz, a distrugerii produselor care poarta asemenea indicații, precum și a materialelor și echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracțiunii (Art. 83, alin. 1, lit. c și Art. 84 ale Legii nr. 84/98).

Persoanele vinovate, pentru prejudiciile cauzate prin savarșirea infracțiunii, pot fi obligate la despagubiri, potrivit dreptului comun, iar autoritatea vamala poate dispune, din oficiu sau la cererea titularului dreptului, suspendarea activitații vamale la importul sau exportul produselor care poarta astfel de indicații.

Utilizarea unei indicații geografice, contrara practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie un act de concurența neloiala și se pedepsește cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda de 1500 lei. Acțiunea penala se pune in mișcare la plangerea prealabila a persoanei vatamate (Art. 86 al Legii 84/98 și Reg. 44 din Regulamentul de aplicare a Legii privind marcile și indicațiile geografice).[22]

Secțiunea I

Utilizarea indicațiilor geografice in beneficiul unei intregi regiuni

Indicațiile geografice pot fi protejate prin intermediul unor prevederi speciale cuprinse in legislații naționale sau regionale de proprietate intelectuala și/sau prin marci colective sau de certificare. Acestea sunt protejate impotriva inducerii in eroare și a utilizarii neloiale, iar unele țari prevad o protecție mai puternica pentru vin și bauturi spirtoase.

Exemplul dintr-o țara in curs de dezvoltare il constituie "logo-ul" care conține elemente figurative și cuvinte: "Bumbac Egiptean", creat pentru a promova și a determina creșterea exporturilor de produse din bumbac egiptean.

La inceputul anului 2001, Ministerul Economiei și Comerțului Exterior din Egipt, Asociația Exportatorilor de Bumbac din Alexandria și doua firme de produse textile importante din S.U.A. au incheiat un acord prin care, firmele de textile erau autorizate sa utilizeze acest logo pentru produsele facute din bumbac egiptean, in Canada și S.U.A.. Potrivit nr. "Primavara 2001" al Buletinului trimestrial al Companiei Development Alternatives INC, implicata in dezvoltarea acestui logo, se aștepta ca utilizarea sa, asociata acestei promovari intense, sa duca la dublarea exportului de bumbac și al produselor din bumbac intr-o perioada de 5 ani.

Alte exemple sunt: "Ceaiul Ceylon" și "Champagne". [23]

Capitolul IX

Regimul internațional

Protecția indicațiilor geografice pe plan internațional este asigurata de Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț, Anexa 1C-TRIPS din 1994.

Acest Acord stabilește ca Membrii Organizației vor prevedea mijloacele juridice care sa permita parților interesate sa impiedice:

i. Utilizarea, in desemnarea sau prezentarea unui produs, a oricarui mijloc care indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de origine, intr-un mod care sa induca publicul in eroare cu privire la originea geografica a produsului;

ii. Orice utilizare care constituie act de concurența neloiala, in sensul Art.10 al Convenției de la Paris din 1967.

Tot prin Acordul TRIPS se prevede și protecția suplimentara a indicațiilor geografice pentru vinuri și produse spirtoase, iar pentru a facilita protejarea acestor indicații specifice se va constitui un sistem multilateral de notificare și de inregistrare a indicațiilor geografice pentru vinurile susceptibile de a beneficia de ptotecție.

In cadrul Convenției de la Paris pentru protecția proprietații industriale din 1883, dispozițiile Art.1, alin.2 se refera atat la indicațiile de proveniența, cat si la denumirile de origine, tratate de noi in primul capitol.

In cazul folosirii directe sau indirecte a unei indicații false cu privire la proveniența produsului se dispune sechestrarea la import sau in țara in care a avut loc aplicarea ilicita. In situația in care legislația țarii nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi inlocuita cu prohibiția importului sau sechestrarea in interior. Daca nici aceste masuri nu sunt admise, vor fi inlocuite, pana la modificarea corespunzatoare a legislației, cu acțiunile și mijloacele pe care legea țarii le-ar asigura cetațenilor sai.

In cadrul Uniunii de la Paris, la 14 aprilie 1891 s-a incheiat la Madrid un Aranjament privind reprimarea indicațiilor de proveniența false sau inșelatoare, iar Statele contractante sunt constituite intr-o Uniune restransa.

Prin acest Aranjament, țarile membre se obliga sa nu admita la vanzare ori sa nu faca publicitate produselor ale caror indicații de proveniența sunt false sau inșelatoare, acestea fiind confiscate sau interzise la import.

La Conferința de la Lisabona, din 31 octombrie 1958, s-a incheiat Aranjamentul pentru protecția denumirilor de origine și inregistrarea lor internaționala, creandu-se o Uniune restransa, astfel Statele membre se obliga sa protejeze pe teritoriul lor denumirile de origine ale produselor recunoscute și inregistrate la Organizația Mondiala a Proprietații Intelectuale din țarile Uniunii restranse.

Denumirile de origine sunt protejate impotriva oricaror incalcari și nu pot deveni generice intr-o țara membra a Uniunii restranse cat timp sunt protejate in țara de origine, adica țara al carei nume sau țara in care este situata regiunea ori localitatea al carei nume a dat produsului notorietatea sa. Acestea se inregistreaza la B.I.O.M.P.I., iar protecția pe care o asigura inregistrarea internaționala are o durata egala cu aceea prevazuta in țara de origine.[24]

Indicațiile geografice prezinta un real interes, in special, in domeniul protejarii produselor viticole și alimentare specifice anumitor regiuni geografice, a caror caracteristici contribuie in mod vadit la identificarea produsului dupa zona de proveniența.

Ca orice drept, și dreptul asupra indicațiilor geografice beneficiaza de anumite reguli și proceduri prin care acesta este recunoscut, consolidat și aparat de catre legislația romana, legea-cadru fiind Legea nr. 84/1998 privind marcile și indicațiile geografice, iar pe plan internațional Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț.

ANEXA:

CERERE DE INREGISTRARE/REINNOIRE A UNEI INDICAȚII GEOGRAFICE

OSIM (semnatura, LS)

Ghid de completare a formularului de cerere de inregistrare/reinnoire a unei indicații geografice

Cererea de inregistrare/reinnoire a unei indicații geografice se intocmește intr-un singur exemplar, in limba romana, pe formularul tip FORM. G 01 prin dactilografiere sau imprimare. Depunerea cererii se poate face: a) direct și cu confirmare de primire la Registratura generala a OSIM sau b) prin poșta, trimisa recomandat cu confirmare de primire.

Nota Daca spațiul alocat unei rubrici din formularul de cerere nu este suficient pentru completarea unor date, se va continua scrierea acestora in pag. 2 la "Continuarea rubricii nr.".

Rubrica 1. Se indica denumirea și adresa (strada, numar, oraș, județ, țara) sau sediul solicitantului, inclusiv codul poștal, telefon și fax cu prefixul zonei, E-mail.

Rubrica 1.1. Daca solicitantul este o asociație de producatori din Romania sau din strainatate, se bifeaza cu "X" casuța corespunzatoare. Solicitanții cu sediul sau domiciliul in Romania vor prezenta dovada existenței legale a asociației de producatori și certificatul de inmatriculare la Registrul Comerțului (copii). Solicitanții straini vor prezenta documentul justificativ al titlului de protecție obținut in țara de origine, in copie certificata, pentru conformitate și traducerea autorizata a acestuia, precum și dovada existenței ca persoana juridica in tara de origine, in copie certificata și traducere autorizata.

Rubrica 2. Se menține in text "inregistrarea" sau "reinnoirea", dupa caz, și se indica denumirea indicației geografice.

Rubrica 2.1. Se indica tipul de produse la care se refera indicația geografica.

Rubrica 2.2. Se indica locul de fabricație și limitele ariei geografice de producție.

Rubrica 2.3. Aceasta rubrica se completeaza cu numarul și data de inregistrare a indicației geografice pentru care se solicita reinnoirea.

Rubrica 3. Se inscriu persoanele autorizate sa utilizeze indicația geografica, indicand denumirea și adresa sau sediul acestora.

Rubrica 4. Daca sunt mai mulți solicitanți, iar aceștia nu sunt reprezentați in fața OSIM printr-un mandatar autorizat, in aceasta rubrica, se va indica unul din solicitanți care este desemnat pentru corespondența cu OSIM; in caz contrar, OSIM va purta corespondența cu primul solicitant inscris in cerere.

Rubrica 5. Aceasta rubrica se completeaza daca solicitantul/mandatarul dorește transmiterea corespondenței de catre OSIM la o alta adresa decat cea indicata la rubrica 1, in cazul in care acesta are mai multe adrese.

Rubrica 6. Se completeaza cand solicitantul este reprezentat prin mandatar autorizat, indicand numele și prenumele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului, inclusiv codul poștal, telefon și fax cu prefixul zonei, E-mail, precum și numarul de inregistrare la Registrul Comerțului. Daca mandatarul a fost imputernicit numai pentru depunerea cererii se bifeaza prima casuța; daca o procura generala pentru mai multe cereri a fost data și comunicata la OSIM, se va bifa casuța corespunzatoare, indicand numarul și data acesteia. Procura/copia procurii generale se va depune odata cu cererea sau in termen de 3 luni de la data inregistrarii cererii.

Rubrica 7. La aceasta rubrica se inscrie in clar numele solicitanților și funcția, in cazul persoanelor juridice, sau dupa caz a mandatarului autorizat cu semnaturile corespunzatoare și aplicarea ștampilelor, in cazul persoanelor juridice.

Rubrica 8. Se bifeaza rubricile corespunzatoare documentelor anexate la cerere, indicand numarul de file/exemplare.

Rubrica 8.2. Dovada plații taxei de inregistrare a cererii se depune, in copie, odata cu cererea.

Rubrica 8.4. Caietul de sarcini anexat cererii va conține cel puțin urmatoarele elemente:

- denumirea produsului la care se refera indicația geografica;

- descrierea produsului și a principalelor caracteristici ale acestuia;

delimitarea ariei geografice de producție;

- elementele dovedind ca produsul este originar din aria geografica de producție;

- descrierea metodei de obținere a produsului;

- elementele justificand legatura produsului cu zona sau originea geografica a acestuia;

- referințe privind procedurile de control a calitații produselor și organul competent sa efectueze acest control.

Rubrica 8.5. Certificatul de conformitate a produselor cu elementele prevazute in caietul de sarcini trebue sa cuprinda:

- numarul și data eliberarii;

- denumirea in clar a autoritații care l-a eliberat (pentru romani - Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru produse alimentare și agricole sau, dupa caz, ministerul de resort);

- indicația geografica a produsului care urmeaza a fi inregistrat;

- delimitarea zonei care face obiectul indicației geografice;

lista produselor obținute in zona data, care vor putea fi comercializate sub indicația respectiva;

caracteristicile produselor și condițiile de obținere pe care trebuie sa le satisfaca acestea pentru a putea fi produse și comercializate sub aceasta indicație;

- daca indeplinirea prevederilor din caietul de sarcini asigura obținerea acestor caracteristici;

- organul competent sa ateste ca produsele comercializate sub indicația geografica solicitata au caracteristicile din caietul de sarcini.

Rubrica 9. Se completeaza și se semneaza de persoana desemnata de catre OSIM.

BIBLIOGRAFIE:

ANECHITOAE Constantin, "Introducere in dreptul proprietații intelectuale", Ediția 3,

Ed. Bren, București, 2008;

CHIRU Odina, "Utilizarea marcilor, desenelor și modelelor industriale, indicațiilor 

geografice și secretelor comerciale pentru succesul in afaceri al

I.M.M.-urilor II", Revista Romana de Proprietate Industriala nr.6/2002

(Publicație a O.S.I.M.). Tiparit la Tipografia O.S.I.M. sub comanda nr.

102/2002;

KAMIL Idris, "Proprietatea intelectuala-un instrument puternic pentru dezvoltarea

economica", Ed.OSIM, București, 2006, in ANECHITOAE Constantin,

"Introducere in dreptul proprietații intelectuale" , Ediția 3, Ed Bren, București,

2008;

MACOVEI Ioan, "Dreptul proprietații intelectuale", Ed. Univ. "Alexandru Ioan Cuza", Iași,

2002;

ROȘ Viorel, "Dreptul proprietații intelectuale", Ed. Global Lex, București, 2001

ROȘ Viorel, SPINEANU-MATEI Octavia, BOGDAN Dragoș, "Dreptul proprietații

intelectuale. Dreptul proprietații industriale, marcile și indicațiile geografice",

Ed. All Beck, București, 2003 (Comentarii All Beck);

BADARAU Alexei, CIONTU Petru, MIHAILESCU Nicolae, "Din istoria proprietații

industriale in Romania - monografie",vol. I, Ed. OSIM, București,

2003.

https://www.osim.ro/

https://www.osim.ro/legis/legislatie/marci/lege_mdi.htm