Regiunea Indo-malaeza

Regiunea Indo-malaeza

1.Caractere Generale

Cuprinde regiunile cu climat tropical ale Asiei continentale (India, Bangladesh, peninsula Indochina, sucul Chinei), arhipeleagurile Laccadive si Maldive, insuele Sri Lanka (Ceylon), Hainan, Taiwan, Indonezia aproape in intregime si Filipinele.

Este despartita de regiunea Holarctica prin lanturi de munti (inclusive Himalaya). Spre sud este marginita de apele Oceanului Indian. Denumirea provine de la India si Arhipeleagul Malaez.

Limita de veste (spre subregiunea saharo-indiana a Holarcticii) este destul de discutata, majoritatea specialistilor acceptand ca limita conventionala valea Indului, desi o serie de specii o depasesc inspre vest sau inspre este. De altfel, in regionarile fitogeografice intreaga zona tropicala a "Lumii vechi" este inclusa intr-o singura regiune (regiunea paleotropicala).

In partea de est limita este si mai neclara, atat pe continent, spre regiunea Holacrtica (in China) cat si in Indonezia (spre regiunea Australo-papuasa) existand fasii de tranzitie cu o intrepatrundere pronuntata de elemente. In acest caz s-a tinut seama indeosebi de un criteriu zoogeografic; raspandirea unor specii de mamifere. In marile insule din arhipeleagul indonezian (Sumatera, Kalimantan, Java), traiesc numeroase mamifere de origine asiatica - tigri, elefanti, rinoceri, giboni etc.

Acest fapt se explica prin legaturile pe uscat care au existat in Pliocen si Pleistocen, cand nivelul marii era mai scazut si deci platforma continental ape care sunt situate aceste insule, aflata acum la adancimi de 100-200 m, era in cea mai mare parte exondata. S-a produs atunci o migratie a faunei terestre. Mai spre est, intre Kalimantan si Sulawesi, stramtoarea Makassar cu adancimi mai mari a functionat si atunci ca o bariera, ingusta dar foarte eficace in cazul animalelor adaptate exclusic la viata pe uscat. In schimb plantele (prin dispersia semintelor cu ajutorul vantului, apei sau pasarilor) si pasarile bune zburatoare au deposit usor aceasta piedica, raspandindu-se mai departe spre est. Aceasta linie de demarcatie este numita "linia Wallace", dupa numele biologului englez care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a pus in evidenta existenta acestor deosebiri. Este o limita biogeografica importanta, care strabate arhipeleagul indonezian, despartind insula Kalimantan (Borneo) de Sulawesi si mica insula Bali de insula Lombok. Totusi unele specii de mamifere placentare patrund si mai la est de aceasta limita. In Sulawesi, ceea ce l-a determinat pe Max Weber, sa traseze o alta limita mai la est.

Flora si fauna acestei regiuni sunt deosebit de bogate, datorita conditiilor climatice favorabile de care a beneficiat o vreme foarte indelungata sip e o mare intindere. Se considera (Banarescu, Boscaiu, 1973) ca din aceasta cauza, in Neogen, aici s-a aflat principalul centru de evolutie a unor grupe dominante si competitive de animale (indeosebi mamifere evaluate, ca felinele)si plante.

Ulterior, in Pliocen, acest process de evolutie s-a extins si in estul Africii (unde s-a produs, de exemplu, o mare diversificare a bovidelor). In acelasi timp, regiunea nu a fost complet izolata, aici patrunzand, prin zonele de legatura, numeroase elemente din regiunile vecine, indeosebi holarctice ca ursidele, cerbul, iar dintre plante pinul si stejarul, care au dat nastere ulterior si la specii si subspecii proprii regiuni. Aceste genuri holarctice lipsesc in regiunea Etiopiana, constituind astfel un element de diferentiere dinter aceste doua regiuni paleotropicale.

Pe de alta parte, prin diverse zone de legatura numeroase genuri provenind din centrul sud-est asiatic de evolutie s-au dispersat dincolo de limitele regiunii, unele inspre Holarctica, altele regiunea Etiopiana si chiar in cele Australo-papuasa sau polineziana, de aceea numarul de endemite de ordin superior este relative redus in raport cu numarul mare de specii care alcatuiesc flora si fauna regiunii.

In flora este caracteristica marea abundenta a palmierilor cu unele specii endemice. Sunt foarte raspandite si specii cu port de liana (palmierul rotang sau rattan) Palmierul areca furnizeaza nucile de betel mult folosite in regiune. Exista si numeroase specii de Ficus ( familia Moracee); multe dintre ele au fructe asemanatoare cu cele ale smochinului (care face parte tot din genul Ficus), furnizand hrana pasarilor, maimutelor si altor animale. Printre cele mai cunoscute se numara Ficus elastica, foarte raspandit astazi ca planta de apartament, diferite specii de banyan sau smochin sugrumator (Ficus religiosa, F.bengalensis). Santalul face parte din categoria plantelor semiparazite. Exista mai multe specii (arbusti sau arbori scunzi), dintre care unele (Santalum spicatum) am lemn frumos mirositor, iar Santalum album este folosit pentru producerea de uleiuri speciale. Exista si bananieri, diverse specii de Albizzia , ferigi arborescente (indeosebi in padurile "de ceata"), ferigi epifite, numeroase specii de orhidee plante insectivore (Fig.1). In locuri umede se afla desisuri de bambus.

Se intalnesc si arbori cu lemn pretios ca teckul (Tectona grandis) si abanosul.

Fig. 1- Sectiune verticala printr-o padure ecuatoriala din nordul insulei Borneo

De aici provin numeroase plante de cultura ca : orezul, trestia de zahar, arborele mango, mirodeniile (piper, scortisoara, cuisoare, nucsoara), plante medicinale ca arborele de stricnina (Strychnos nux-vomica), unele plante textile (iuta, specii de bumbac, ramia). Canepa de Manilla, folosita in deosebi pentru producerea unor franghii foarte rezistente, se extrage din trunchiul unui arbore inrudit cu bananierul, abaca (Musa textilis), cultivat in special in Fillipine. Ramia este obtinuta din planta Boehmeriam nivea inrudita cu urzica (familia Urticacee).

Dintre mamifere unele specii (datorita stranselor legaturi existente in trecut) sunt commune cu cele din Africa ca leopardul, bursucul de miere (intalnit in Nepal si India)

Multe alte animale fac parte din genuri sau specii inrudite cu cele africane:

elefantul Indian (Elaphas maximus)

rspandit in India, Peninsula Malacca, Sri-Lanka

si Sumatra, are urechile si coltii mai mici decat

elefantul african;

rinocerii (rinocerul cu corn, Rhinoceros

unicornis, intalnit in India, rinocerul javanez,

Rhinoceros sondaicus, tot cu un singur corn

Raspandit in vestul Javei,dar si in Indo-China

rinocerul bicorn Dicerorhinus sumatrensis din

Indo-China, Kalimantan si Sumatera); 

pangolinul Indian (care spre deosebire de

cel african are fire de par la baza solzilor);

antilopele (care se intalnesc in special

in India si apartin unor genuri diferite de cele africane);

bivolul Indian (stramosul bivolului domestic),

care se deosebeste prin coarnele sale turtite cu pozitie Fig. 2- Bambusul

orizontala si indreptate inapoi;  (Dendrocalamus latifolius)

civetele, reprezentate prin mai multe specii  

raspandite in India indo-china, Fillipine, printrecare civetele mici indiene si civetele orientale;

-porcul spinos;

- pasarile tesatoare;

- crocodilul de apa sarata sau "de estuar"(Crocodilus porosus) inrudit cu crocodilul de Nil, este raspandit atat in India, Indo-China si Indonezia cat si in nordul regiunii Australo-Papuasa. Exista insa si un gen endemic de crocodil, gavialul (Gavialis gangeticus), care traieste in fluviile Gange si Indus si afluentii lor. Are botul lung si subtire (Fig. , o lungime de 6 m si pana la 200 kg greutate. Este o specie ihtiofaga care nu ataca omul si este considerat sfant de catre localnici;

- cobra Indiana (Naja naja), care poate atinge 5 m lungime (Fig.5), este supra-numita "sarpele cu ochelari" deoarece in pozitie de amenintare isi ridica partea de sus a corpului care se lateste prin extinderea coastelor superioare formand o "gluga" care prezinta un desen cu rama unor ochelari.

- lemurienii, maimute primitive de dimensiuni mici, nocturne, cu ochii foarte mari, coada scurta sau lipsa, din familia Loriside, care traiesc in India, Sry-Lanka si Indonezia;

Fig. 3- Gavialul (Gavialis gangeticus) Fig. 4- Cobra (Naja naja)

- cercopitecii, bine reprezentati in Africa, au   reprezentanti si aici, printre care se numara macacii, maimutele Rhesus, langurii, inclusiv maimuta sfanta a indienilor (cu corp de cca. 60 cm si coada de aproape 1m), care traieste in grupuri mari in jurul templelor si satelor din India centrala si de nord pana la poalele Himalayei.

Altele sunt specii inrudite cu cele holarctice:

-maimulte specii de bovine: boul zebu, gaialul (raspandit in Pakistan, Indo-China, sud-vestul Chinei, estul Indiei, adesea domesticit), gaurul (foarte asemanator cu precedentul, raspandit in padurile si locurile cu vegetatie ierboasa inalta din regiunile de campie ale Indiei si Indo-Chinei, pana in Peninsula Malacca), bantengul (in Indo-China si Indonezia);

-cervidele, printre care cerbul patat (Cervus axis) intalnit in Sri-Lanka

si India, in jungle cu bambus, paduri sau tufisuri dese, si alte specii strans inrudite in Filipine, Thailanda, sudul Chinei;

-ursul buzat;

-diverse specii de porci salbatici.

Altele sunt chiar specii commune cu regiunea Holarctica - lupul, cainele rosu, (care traieste in haite, in muntii din Siberia, in Pamir, Tian-San, in China, India, Indo-China, Java, Sumatera, dar in present este foarte periclitat, fiind pe lista speciilor ocrotite), ursul negru Asiatic (raspandit in sudul si estul Asiei, inclusive, inclusive in subregiunea chino-japoneza a Holarcticii, in Himalaya, Pakistan, Afganistan), muntiacul.

Specifice pentru Asia sunt:

tigrul, care se intalneste atat in partea asiatica a holarcticii cat si in regiunea indo-malaeza (India, unde este cunoscut sub numele de tigru de Bengal, in Indo-china, Java si Sumatera). In present este o specie periclitata, numarul tigrilor, in 1991 era estimate la 4333 exemplare din care 1327 in rezervatii;

tapirul indian care se intalneste in paduri mlastinoase din Indo-china, inclusive peninsula Malacca in Kalimantan si Sumatera. Este un animal greoi cu capul terminat cu trompa scurta, care poate atinge 2.5 m lungime si 1500 kg. O specie inrudita se gaseste in America de Sud.

gibonul si urangutanul, maimute evoluate, fara coada;

o familie primitive de primate- tarsidele;

ursii panda mici sau panda rosii (Ailurus fulgens), care nu fac parte dintre ursideci dintr-o familie inrudita, Procyonide. Sunt intalniti in sudul Chinei, Indo-china, Bhutan si Nepal, indeosebi in paduri montane de bambus;

o familie endemica de insectivore primitive, Tupaidele, de mici dimensiuni, majoritatea fiind arboricole, raspandite din India pana in Asia de sud-est. Un timp au fost considerate inrudite cu primatele, dar in prezent multi autori sustin ca asemanarile cu acestea se datoreaza doar fenomenului de convergenta.

Se intalnesc si numeroase specii de lilieci, dintre care unele de mari dimensiuni (din familia Pteropodide), care se hranesc cu fructele arborilor tropicali sunt supranumiti "vulpi zburatoare".

Sunt foarte abundente pasarile. Se remarca pasarile rinocer (cu cioc foarte mare, incovoiat, prezentand o escrescenta osoasa proeminenta caracteristica), vulturul plesuv indian, 4 specii de gaini de padure printre care si gaina Bankiwa (Gallus gallus, coniderata stramosul gainilor domestice) si paunul.

Exista si foarte multe specii de serpi, printre care pitonul asiatic (Python reticulates), care poate depasii 10 m lungime si sarpele zburator (Chrysopelea dinata), care poate sa planeze cativa metrii de la un arbore la altul, aplatizandu-si corpul ca o panglica concave. Mai amintim soparle primitive din familia varanilor si a gekonidelor, batracieni si pesti (este bine reprezentata familia crapului, cu numeroase genuri endemice). Desi regiunea este destul de unitara se pot individualiza cateva subregiuni.

2.Subregiunea Indiana

Include cea mai mare parte a Indiei (inafara de partea arida din nord-vest), Banghladeshul (cu delta Gange-ului si Brahmaputrei) si insula Sry-Lanka, desprinsa relativ recent de continent. Desi peninsula India a facut parte din Gondwana, dupa unirea cu continentul asiatic, flora si fauna gondwaniana au disparut aproape in totalitate, datorita concurentei cu speciile asiatice mult mai evoluate care le-au luat locul.

In flora sunt specifici palmierii, smochinul sfant numit si Banyan (arborele sub care se spune ca Buddha a atins iluminarea), salul (Shorea robusta), specific padurilor musonice indiene, ierburile de savanna si formatiunile de mangrove. Desisurile mlastinoase de aici in care cresc diferite specii de bambus si palmieri, sunt cunoscute sub numele de jungle (termenul a fost apoi extins mai ales in cartile de calatorii la alte tipuri de vegetatie tropicala si in general la padurea tropicala).

Numeroase specii si genuri reflecta originea comuna paleotropicala a florei Indiei cu cea din Africa tropicala (constituind asa numita flora "indo-africana). Deasemenea unele specii din deserturile nord africane si peninsula Arabica patrund pana in Inadia, ca de exemplu iarba camilelor.

Pe versantul sudic al muntilor Himalaya diversitatea floristica este foarte mare, alaturi de specii caracteristice acestei subregiuni intalnindu-se plante inrudite cu cele holarctice, ca bradul si molidul de himalaya si o specie de cedru (Cedrus deodara), diferite specii de rhododendron (Rh. arboretum, Rh. Barbatum), Tsuga dumosa, iar in etajul subalpin, ienuparul (Juniperus indica, J.recurva, J.esqamata).

In fauna, pe langa speciile larg raspandite in regiunea indo-malaeza se intalnesc si unele specifice pentru aceasta subregiune , ca o specie de lemurian (Loris tardigradis), lipsit de coada care se misca foarte incet, asemanandu-se sub acest aspect cu lenesii din America de Sud, apoi porcul spinos indianm, ursul buzat, o specie de mangusta, cerbul sambur (Cervus unicolor), antilopa nilgau (de marimea unui cal, cu coarne mici), antilopa cu 4 coarne.

Dintre pasari sunt foarte caracteristice vulturul plesuv indian si pasarea rinocer cu doua coarne. Sunt foarte numerosi serpii printre care cobra regala (Naja hamah), cel mai veninos sarpe din lume, sarpele tigru, pitonii, o specie de vipera, broastele testoase de apa si de uscat.

In India se intalnesc insa si unele specii etiopiene (hyena vargata, gazela, ghepardul) si holarctice (lupul,sacalul auriu).

3.Subregiunea birmano-chineza

Ocupa sud-estul Asiei si anume: Peninsula Indochina, sudul Chinei, insulele Taiwan si Hainan. Desi este o regiune intens populate, in tinuturile muntoase, greu accesibile, se mai intalnesc inca numeroase specii endemice de plante tropicale. Fauna este bogata si variata.

Exista unele specii proprii de maimute : o specie de lemurian numit lori greoi, maimuta duk, maimuta cu nas carn. Se remarca pangolinul chinezesc, mistretul pitic, broasca testoasa cu cioc de vulture, ursul malaez cu par scurt.

4.Subregiunea insulelor Sonde si Filipine

Cuprinde peninsula Malacca , majoritatea Sondelor Mari si insulele Filipine.

Clima umeda si calda a favorizat dezvoltarea luxurianta a padurii tropicale care prin varietatea si bogatia in specii rivalizeaza cu padurea amazoniana, avand o complexitate mai mare dacat padurea africana sau cea de pe continentul asiatic. Predomina diferite specii de palmieri, ca Livistona fenkisiana, L. rotundifolia, ori palmierul catarator, ficusi arboricoli, bananieri, bambus, ferigi arborescente (Cyathea), arbusti din familia piperului, liane si epifite.Se evidentiaza "arborele rege" (koompasia excelsa), care pentru satbilitate, are la baza tulpinii parapete radiare inalte de 2-3 m , ca si orhideele-tigru.

Tot aici se intalnesc si epifite carnivore din genul Nepenthes (Fig. 5) acestea au alaturi de frunzele normale si Frunze modificate. Astfel, codita latita se continua cu un limb alungit, dincolo de care se intinde o prelungire si se sfarseste cu o urna totdeauna verticala. La specia Nephentes najah, urna poate atinge si 30 cm ,capturand pe langa insecte si mici mamifere,pt. ca pe capacul si gulerul urnei sunt glande ce secreta un lichid dulce si laptos. Odata cazute in lichidul din treimea

Inferioara a urnei, ele se ineaca, fiind digerate iar produsele rezultate sunt Fig. 5-Frunze transformate

absorbite de Nepenthes

dntre plantele parasite, foarte cunoscuta este Rafflesia, care face cea mai mare floare din lume, cu petale carnoase, roscate, raspandind un miros

Patrunzator de carne stricata care atrage ca polenizatori de la distante considerabile, insectele consumatoare de cadavre.

Fauna este bogata si diversa, cuprinzand,cuprinzand multe din speciile raspandite si in Asia, dar si unele propii acestei subregiuni sau numai unora dintre insulele de aici.

Numarul genurilor de mamifere terestre este de 30 in Sumatra, 28 in Borneo si 26 in Java.

Este characteristic numarul mare de primate, de la cele primitive pana la maimutele antropoide, inclusive un gen propriu de gibbon (gibonul mare sau siamarng), intalnit in peninsula Malacca si Sumatra (Fig.6) si urangutanul(care in malaeza inseamna "omul padurii"), in Kalimantan si Sumatera (Fig.7). in Kalimantan se intalneste si maimuta nasoasa, Nasalis larvatus, care se hraneste cu Frunze,de aceea avnad un system digestive foarte voluminous. Are un aspect characteristic datorita nasului care atarna in jos, si care la adulti poate atinge 17 cm lungime.

O familie primitive de maimute (Tarsidele ) se intalneste pe glob numai in aceasta subregiune ( peninsula Malacca,insulele Sonde si Filipine) si, in afara acestei subregiuni, in Sulawesi (ceea ce constituie un argument in favoarea de plasarii limitei regiunii indo-maleze spre est, conform "liniei lui Weber").

Fig.6-Gibonul Fig.7-Urangutanul

(Hilobates lar) ( Pongo pigmaeus)

Exista patru specii, toate facnad parte din genul Tarsius. Sunt maimute arboricole ,nocturne, insectivore sau carnivore, de marimea unor sobolani, cu par pe fata si ochi foarte mari. Picioarele posterioare sunt foarte lungi, datorita oaselor tarsiene mult alungite (de aici provenind denu mirea genului), pe cand cele din fata sunt scurte, aniamlul deplasandu-se prin salturi. Degetele sunt latite la varf si terminate cu ventuze. Isi pot roti capul foarte multspre spate iar urechile sunt mari, mobile. Au coada lunga cu un smoc de par la capat.

Exista si cateva specii din familia porcilor si anume porcul dungat (in Malacca, Sumatera, Java), porcul cu negi javanez (Java), porcul barbos (Kalimantan). Se mai remarca bursucul malaez (Mydous javanensis), intalnit in Java, Kalimantan, Sumatera si insula Natuna, pisica de Borneo s.a.

In Indonezia si Filipine sunt raspanditi si "cainii zburatori genul Cynocephalus), mamifere nocturne, arboricole, care au o membrana tegumentara care uneste membrele de pe aceeasi parte a corpului

Impreuna cu coada si gatul si care le serveste pentru planare.

Adaptari pentru planare se gasesc

si al alti locuitori ai padurii tropicale.

Astfel soparla "zburatoare" Draco volans,

cu o lungime de circa 20 cm, are coastele

foarte alungite, mobile care sustin o membrane

(Fig.8).

In pozitie de repaus, coastele sunt indoite

inapoi iar membrana este pliata. Inainte de a

sari, soparla isi umple cu aer niste saci de sub

pielea gatului si a abdomenului, unflandu-se

ca un balon, iar in timpul sariturii coastele

devin perpendiculare pe coloana vertebrala

si membrana se intinde, ca o parasuta, mentinand

aniamlul in aer (efectueaza salturi de 10 m sau Fig.8-Soparla zburatoare

chiar mai mult).   (Draco volans)

Exista si broaste "zburatoare", in Kalimantan si in Java, care au membrane la membrele posterioare si intre degetele membrelor anterioare.

In timpul sariturii,toate degetele se desfac formand o suprafata destul de mare, care sustine animalul in salturile sale dintr-un copac in altul.

"Veveritele zburatoare" pot sa planeze cu ajutorul pieii care uneste membrele anterioare cu cele posterioare. In Java exista singura specie bufnita-pescar din lume, capabila sa se scufunde pana la 2 m pentru a prinde pesti.

In arhipelagul Filipine, desi in general flora si fauna sunt mai sarace decat in Indonezia, exista o serie de endemite, unele inrudite cu soarecii (din familia Muride), o specie endemica de caine zburatot si una de Tarsius, o pasare de prada supra-numita acvial maimutelor si un bivol de apa pitic(pe cale de disparitie) in insula Mindoro, inrudit cu cel din Sulawesi. In apropierea apelor apare soparla Agama-de-apa (Physignathus lesueuri), care poate atinge 1.5 m lungime (Fig.9). In Malaezia, Kalimantan si Sulawesi se intalneste o specie periclitata de crocodile (Temistoma schlegeri), a carui lungime nu depaseste 4.5 m.

Fig.9-Agama de apa

( Physignatus lesueur)i