Democratia ateniana si cea contemporana

Democratia ateniana si cea contemporana

Democratia ateniana, cea mai veche, era construita pe un principiu pe care se pare ca astazi il ignora toata lumea, principiu descris aici: alegerile ar favoriza intotdeauna pe cei bogati, nobili, elocventi sau cunoscuti, de aceea atenienii isi trageau la sorti reprezentantii.

Noi ne alegem conducatorii, deci un procent foarte ridicat dintre oameni nu au sanse efective de a fi alesi.

Evident, pentru a elimina intrucatva incompetenta, ar putea exista studii gratuite pentru cei care vor sa fie alesi si un corp de tehnocrati care sa-i ajute. In plus, problema in Romania este lipsa evidenta de moralitate a multor alesi, nu incompententa lor.

Oricum, concluzionez ca democratia nu este un sistem in care oricine sa aiba aceeasi sansa de a ajunge la putere. Ideea de egalitate nu are de-a face cu democratia

In acest fel, 'democratia' contemporana de factura romaneasca este un sabotaj permanent intre partide. In consecinta, democratia contrazice ideea de fraternitate.

Sistemul multipartit creeaza concurenta intre politicieni si creeaza tendinta de a sabota ceea ce fac ceilalti. De aceea, in Romania alesii dau mereu vina pe cei dinaintea lor si vor sa schimbe ceea ce s-a facut cu ceva nou.

Odata instalati la putere, alesii vor servi interesele sponsorilor lor, pentru ca acestia trebuie convinsi sa fie din nou darnici, nu marea masa manipulabila. Acesti adevarati profitori ai democratiei sustin candidatii care le convin. Daca le convine ca tara sa fie in haos pentru a-si putea derula afacerile, vor sustine indivizi coruptibili si santajabili. Daca le convine ca tara sa fie stabila pentru a-si derula aceste afaceri, vor sustine alesi mai competenti si care nu vor sa reformeze sistemul intr-o maniera care papusarilor nu le convine.

Unii spun ca exista astazi companii care au o cifra de afaceri mai mare decat produsul intern brut al Romaniei Acesti adevarati profitori ai democratiei au interesul sa mentina omul de rand in starea in care sa nu-si puna intrebari si sa cumpere ce i se ofera.

Institutii democratice ateniene :

1) Adunarea poporului : Pentru a fi admis in Adunarea Poporului sau Ecclesia, trebuiau indeplinite doua conditii:

1.trebuia sa fii atenian, adica cetatean. Din anul 451, legea lui Pericle a hotarat ca pentru a fi atenian trebuia sa fii nascut din tata si mama atenieni; in anumite cazuri particulare dreptul de cetatenie putea fi dobandit sau pierdut;

2.trebuia sa fii major. Majoratul se dobandea la 18 ani prin inscrierea in registrele demei, dar cum majoritatea tinerilor efectuau 2 ani de armata, ei participau la Adunare decat de la 20 de ani.

Din fericire la Adunare nu se prezenta decat o parte din populatie. In anul 431, Atena avea in jur de 42.000 de oameni, care nu ar fi incaput toti pe Pnyx, dealul unde aveau loc intrunirile Ecclesiei. Majoritatea aveau ceva mai bun de facut sau nu veneau pentru a nu se plictisi, astfel ca Pnyxul rareori cuprindea mai mult de doua-trei mii de oameni.

2)Consiliul : Pentru ca demos-ul sa poata lua hotararile, era necesar ca munca sa fie pregatita, ca decretele sa fie formulate, conform regulilor, inainte de a-i fi prezentate pentru ca el sa poata vota pe texte precise si intelept cantarite. Pe de alta parte, el nici nu putea sa lucreze in permanenta pentru a asigura in detaliu executarea vointelor sale si pentru a supraveghea administratia publica si nici sa duca negocierile cu reprezentantii puterilor straine. El tebuia deci sa delege cu suveranitatea sa un corp investit cu putere deliberativa si plasat in fruntea puterii executive. Acesta este corpul pe care atenienii il chemau Consiliu, Boule, si pe care il considerau ca fiind prima magistratura, prima arche a republicii.

Magistratii

Nici chiar cu ajutorul Consiliului sau permanent, poporul nu-si putea pune in aplicare vointele decat incredintand o parte din suveranitatea lor unor magistrati. Intre functiile publice se pot distinge magistraturile propriu-zise, de ordin guvernamental sau politic (archai) si functiile pur administrative (epimeleiai), lasand la o parte functiile subordonate (hyperesiai) ce puteau fi incredintate atat metecilor si sclavilor cat si cetatenilor.