EPOCA BRONZULUI (CIRCA 3.000 - 1.150 I. CHR.)

EPOCA BRONZULUI (CIRCA 3.000 I. CHR.)

Epoca bronzului propriu-zisa a fost precedata de o perioada de tranzitie sau preliminara, dupa care au urmat o perioada timpurie, una mijlocie si alta tarzie.

Inca de la sfarsitul eneoliticului si mai pregnant in perioada tranzitorie au avut loc unele schimbari in structura culturala, econo­mico-sociala si spirituala (probabil si etno-lingvistica) a populatiei din spatiul carpato-dunarean. S-au petrecut amestecuri si amalgamari intre comunitatile sau culturile locale si diferite grupuri de populatii emi­grate aici din regiunile nord-pontice si considerate indoeuropene. Astfel s-au format si au evoluat in perioada de tranzitie culturile: Horodistea-Erbiceni, Foltesti-Cernavoda II, Gorodsk-Usatovo, Amfo­relor sferice, Cernavoda III Bolerasz, Ezero-Celei, Baden, Kostolac, Vucedol, Cotofeni si Protoglina

Aceste culturi si comunitati cunosc, in comparatie cu cele din eneolitic, o extindere a habitatului pana in zona muntoasa, reducerea dimensiunilor si duratei asezarilor si locuintelor pe aceleasi locuri, modificarea raportului intre agricultura si cresterea vitelor in favoarea pastoritului transhumant, stagnarea sau decaderea mestesugurilor si in special a olaritului si a prelucrarii metalelor, regresul sever sau colap-sul creatiilor artistice si modificarea substantiala a manifestarilor cultuale (disparitia sanctuarelor si scaderea drastica a numarului de figurine, aparitia unor sceptre zoomorfe din piatra, a carucioarelor din lut ars si a mormintelor tumulare). Dar, in pofida unei evidente crize, perioada de tranzitie n-a reprezentat un declin continuu sau un colaps general, ci a inregistrat si zorii unor fenomene care se vor afirma apoi in epoca bronzului. Astfel, printr-un complex proces de indoeuro-penizare s-a plamadit populatia de neam si limba prototracica, s-au ivit germenii revolutiei tehnice a metalurgiei bronzului printr-o reluare a metalurgiei cuprului si aparitia pseudo-bronzului sau cuprului arsenizat (aliaj din cupru si arsen), s-au utilizat mai larg plugul de lemn cu brazdar de corn, carul cu tractiune animala si calul, au aparut mor-minte tumulare de inhumatie si, rar, de incineratie, toate capatand apoi amploare in epoca bronzului.

In cursul epocii bronzului, populatia prototracica a inregistrat treptat progrese remarcabile in viata economico-sociala si cultural

spirituala. S-au format si evoluat noi culturi si grupuri culturale, cum sunt: Glina III, Schneckemberg, Naieni, Jigodin, Soimus, Livezile, Nir etc. (in perioada timpurie); Costisa, Monteoru, Tei, Verbicioara, Vatina, Garla Mare, Periam, Pecica, Witenberg, Otomani, Suciu, Cruceni, Zimnicea-Plovdiv, Coslogeni, Noua (in perioadele mijlocie si tarzie).

In plan economic s-au dezvoltat mestesugurile (olaritul, torsul, tesutul, prelucrarea metalului, lemnului, pietrei, cornului si osului etc.), dintre care metalurgia bronzului si arta aurului au cunoscut in primul rand in Transilvania o mare inflorire. Faptul e relevat de desco­perirea a numeroase depozite si turnatorii de bronzuri (numai cele din seria Uriu-Domanesti depasind cifra de 90) si a unor valoroase tezaure de aur, toate oferind o gama variata de arme, unelte, podoabe, vase.

De asemenea, s-au extins agricultura, cresterea vitelor si schim­burile de produse; unele piese metalice de aici ajung pana la Marea Baltica si Marea Egee, dupa cum unele produse din nord si sud apar in Carpati si la Dunare.

Dezvoltarea metalurgiei si in general a vietii economice a declansat inceputul unui proces de restructurare si organizare sociala. S-a consolidat ginta patriliniara, a inceput substituirea comunitatii gentilice, ca celula economica, prin marea familie patriarhala. Mai multe familii si ginti alcatuiau triburi pe care le intrevedem arheologic statornicite in teritorii bine delimitate, grupandu-se in jurul unor centre fortificate de tip cetatuie si avand uneori sanctuare proprii (exemple: Salacea, Monteoru). Triburile se organizau in uniuni tribale, care par a fi avut un caracter ocazional (discontinuu),subordonat nevoii de atac si de aparare. In cadrul acestor incipiente formatiuni social-politice s-a constituit o aristocratie militara care treptat va lua locul celei tradi-tional tribale. Evolutia lenta in privinta structurii relatiilor sociale si organizarii politice din zona noastra s-a datorat unor factori locali, cum au fost utilizarea inegala si incompleta a uneltelor si armelor din bronz, practicarea unui sistem agrar primitiv ("in telina"), lipsa unor tehnici si unelte agricole mai perfectionate, exercitarea unor continue presiuni si agresiuni armate reciproce intre formatiuni tribale sau unional tribale etc.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Comsa E., Neoliticul pe teritoriul Romaniei, Bucuresti, 1987.

Dumitrescu, V., Vulpe, A., Dacia inainte de Dromihete, Bucuresti, 1988. A. 3. Dupoi V., Istoria veche a Romaniei. I, Bucuresti, 1992.

4. ***, Istoria Romanilor, I Bucuresti, 2001.