Lumea la sfarsit de mileniu

LUMEA LA SFARSIT DE MILENIU

l Probleme globale

Caderea comunismului in Europa, dupa evenimentele istorice din apoi destramarea Uniunii Sovietice nu au condus, asa cum pronosticau unii, spre "sfarsitul istoriei'. La cumpana de milenii, omenirea s-a confruntat cu noi probleme. Dintre acestea au retinut atentia razboiul din Golf, divizarea violenta a Iugoslaviei, dar, mai ales, noua provocare la scara mondiala a terorismului. Prabusirea turnurilor gemene de la World Trade Center din New York ca urmare a spectaculoasei deturnari a unor avioane de linie si transformarii acestora in adevarate arme, actiune atribuita organizatiei fondamentaliste Al-Qaeda, a schimbat profund modul de a privi evolutia relatiilor internationale la inceput de secol.

Pe de alta parte, mai ales in Europa, o serie de fenomene pozitive au condus la refacerea unitatii batranului continent. In principal, este vorba despre initiativele prin care portile N.AT.O. si ale Uniunii Europene au fost deschise fostelor state comuniste si celor nealiniate. Astfel, alianta nord-atlantica s-a extins pana la granitele fostei Uniuni Sovietice, atentatele de la septembrie contribuind decisiv la grabirea ritmului de largire a NATO.

Dupa semnarea tratatului istoric de la Maastricht, la februarie 1 de catre state membre ale Pietei Comune, au fost puse bazele noii Uniuni Europene. Dupa un proces complex si nu lipsit de surprize (cum ar fi respingerea tratatului de catre Danemarca), in principal datorita eforturilor depuse de Germania si Franta, un rol important jucand aici personalitatea cancelarului Helmuth Kohl, Uniunea a primit noi membri, in mai multe valuri, urmatorul moment semnificativ fiind anuntat pentru l ianuarie atunci cand mai multe tari, intre care si Romania, se vor alatura efortului comun de construire a unei Europe prospere. Intre timp, cu incepere de la l ianuarie a fost introdusa moneda comuna a statelor membre ale

Uniunii, respectiv euro, fapt ce contribuie efectiv la integrarea economica a tarilor respective.

Un alt fenomen care reprezinta o tema de dezbateri si de confrntari este globalizarea. Adulata de multi, contestata vehement de altii, ea este, tara indoiala, o realitate a inceputului de mileniu si un proces obiectiv ireversibil. Globalizarea este efectul dezvoltarii comertului international si al crearii unor imense retele transnationale care domina ramuri intregi ale industriei, transporturilor si ale noilor tehnologii. Astazi, Internetul este un element indispensabil care asigura legaturi aproape instantanee intre oameni si firme din parti diferite ale lumii, dupa cum retele imense de computere controleaza, tot mai mult, diferite domeni ale vietii, de la schimburile internationale pana la cumparaturile zilnice.

Desigur, si alte probleme, unele chiar grave, se afla pe agenda celor responsabili de soarta umanitatii. Amintim dintre acestea doar cateva: rezolvarea aprovizionarii zilnice cu hrana a zonelor subdezvoltate, controlul cresterii populatiei globului (in China lua masuri pentru limitarea cresterii natalitatii in sensul ca fiecare familie sa aiba doar un copil; cu toate acestea, numai intre si populatia planetei a crescut cu un miliard), gestionarea resurselor subsolului, in principal fiind vorba de cele epuizabile precum petrolul, gazele naturale si carbunele, identificarea unor surse energetice alternative si neconventionale. limitarea influentei omului asupra naturii, protejarea stratului de ozon, fenomenul incalzirii planetei, maladia S.I.D.A., mai recent sindromul S.A.R.S. sau consumul de droguri s.a. Nu trebuie neglijat nici pericolul unor accidente nucleare, cel mai celebru caz fiind explozia unui reactor de la centrala sovietica de la Cernobil, la aprilie O paleta asadar vasta, daca avem in vedere ca doar am enumerat unele chestiuni, fiecare avand insa propria "istorie''.

Asupra acestui tip de probleme dorim sa ne oprim in cuprinsul acestui capitol chiar daca ele privesc multe fenomene a caror evolutie este inca in plina desfasurare. Am considerat ca, totusi, istoricul are datoria sa se pronunte, chiar in lipsa unei perspective intotdeauna clare si a unor informatii documentare complete.

2. Razboiul din Golf si inlaturarea lui Saddam Hussein

Ultimul sfert de secol din istoria Irakului a fost dominat de dictatura lui Saddam Hussein. Nascut la Tikrit, in el va deveni presedinte in locul generalului Ahmed Hassan al-Bakr in 1979. Hussein a instituit un

regim personal, bazat pe controlul deplin asupra societatii prin teroare si impunerea unui cult desantat al personalitatii. Ascensiunea lui nu poate fi inteleasa tara rolul obscur jucat chiar de serviciile secrete americane, care au dorit sa faca din el un adversar redutabil in lupta contra Iranului. Presedintele irakian a inteles foarte bine sa exploateze sansa ce i s-a oferit, declansand lungul razboi cu Iranul. Ceea ce nu au inteles americanii a fost faptul ca Hussein a ramas tot timpul un antioccidental convins, atasat valorilor fundamentalist islamice.

Dupa esecul din razboiul cu Iranul, Saddam Hussein, bazandu-se pe vechile aspiratii hegemonice ale Bagdadului in zona Golfului Persic si avand nevoie de un succes care sa contribuie la refacerea propriei imagini, dar si la impulsionarea economiei prin accesul la bogatele resurse petroliere din sud, a declansat un atac surpriza impotriva Kuweitului. La august

o imensa armata invadatoare de circa de soldati dadea o
lovitura decisiva statului vecin, seful acestuia, seicul Jaber al-Ahmed
al-Sabah, scapand doar cu fuga in Arabia Saudita.

Calculul presedintelui irakian se va dovedi insa gresit, reactia internationala fiindu-L aproape unanim, defavorabila. Daca la august primele trupe americane erau deja desfasurate in zona Golfului cu misiunea declarata de a proteja Arabia Saudita, ceea ce era desigur previzibil, Hussein a fost surprins de faptul ca Liga Araba a dezavuat atacul din Kuweit; mai mult, 1 din cele de state membre vor trimite trupe alaturi de foitele aliate. Uniunea Sovietica s-a alaturat si ea solicitarilor Statelor Unite, astfel ca Organizatia Natiunilor Unite va cere Irakului sa se retraga. in aceste conditii, chemarea lui Saddam Hussein la Jihad nu a avut ecou.

La noiembrie dupa ce initial mai adoptasera o rezolutie in acelasi sens. statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite au cerut imperativ lui Saddam Hussein sa se retraga din Kuweit pana la ianuarie

impunand totodata si sanctiuni economice. Tentativele de identificare a unei solutii diplomatice au esuat insa in fata atitudinii intransigente a Irakului. Astfel, nici ultima intalnke de la Geneva dintre secretarul de stat american James Baker si ministrul irakian de externe Tarik Aziz, din ianuarie nici vizita ultimei sanse, intreprinsa de Javier Perez de Cuellar, secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, la Bagdad, a oua zi, nu au putut evita razboiul.

Interventia aliatilor condusi de Statele Unite a fost declansata abia dupa ce in zona Golfului a fost asigurata o superioritate militara evidenta:

circa de soldati, de tancuri si de avioane. Se adauga folosirea unor arme de ultima generatie aflate in arsenalul american, asa-numitele smart bomb. Operatiunea Desert Storm a fost declansata dupa expirarea ultimatumului cuprins in rezolutia O.N.U. din noiembrie in noaptea de ianuarie

In fata superioritatii evidente a adversarului, Saddam Hussein a preferat sa-si trimita aviatia in Iran spre prezervare, in schimb luand decizia de a ataca Israelul cu rachete Scud de fabricatie sovietica, la 1 ianuarie, sperand ca o reactie a Tel Avivului va duce la destramarea aliantei internationale si ca statele arabe vor raspunde la chemarea razboiului sfant. Calculele dictatorului s-au dovedit a fi gresite. Sub presiunea guvernului american, Israelul nu a raspuns atacului, astfel ca Hussein a fost lipsit de pretextul pe care-1 astepta. Singura reactie cat de cat eficienta a fost cea a bateriilor antiaeriene irakiene.

Dupa o pregatire aeriana intensa, comandantul trupelor aliate, generalul american Norman Schwartzkopf, a dat ordinul de invadare a Irakului, armatele sale trecand granita la februarie. Dupa numai patru zile, Saddam Hussein cerea pace, reusind astfel sa-si salveze regimul cu pretul unei infrangeri umilitoare. Analistii considera ca presedintele George Bush a crezut ca dictatura lui Hussein va fi inlaturata de opozitia interna sau de gruparile etnice si religioase care se opuneau guvernului de la Bagdad. Evolutia evenimentelor a aratat ca el s-a inselat.

Razboiul din Golf a insemnat o premiera si pentru maniera in care evenimentele erau aduse la cunostinta opiniei publice. Practic, datorita canalului de stiri C.N.N., luptele erau transmise in direct, ceea ce a contri­buit la sensibilizarea telespectatorilor care sustineau cauza trupelor aliate.

Dupa ce a reusit sa opreasca ofensiva armatei americane, Saddam Hussein a inabusit cu cruzime revoltele kurzilor, din nord, si ale siitilor, din sud, aratand opiniei publice internationale ca nu este dispus sa faca nici o concesie in ce priveste democratizarea interna a Irakului. Mai mult, in octombrie el va organiza un referendum privind realegerea sa ca presedinte, obtinand neverosimilul rezultat de din voturi.

Pozitia dura a Bagdadului, dublata de acuzele ca Irakul detinea arme de distrugere in masa. inclusiv chimice, il va conduce pe Hussein la noi episoade tensionate in raporturile cu Statele Unite. In august la ordinul presedintelui Bill Clinton, aflat in plina campanie electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie, aviatia americana, sprijinita de cea

britanica, a bombardat sudul Irakului. Astfel de actiuni, combinate cu tratative diplomatice, au mai avut loc, cea mai insemnata fiind cea din februarie

Totusi, inlaturarea lui Saddam Hussein s-a produs abia dupa masivul atac al coalitiei internationale conduse de Statele Unite in Presedintele american George W. Bush Jr. reusea astfel sa-1 razbune, intr-un fel, pe tatal sau, care, in se oprise la portile Bagdadului, in decembrie 2003, Saddam Hussein era capturat, in Irak fiind initiat un proces amplu de revenire la democratie. Acesta se arata insa a fi unul sinuos si dificil, complicatiile etnice si religioase fiind dublate de atacurile teroriste ale unor grupari fundamentaliste care se impotrivesc ocupatiei americane.

inlaturarea lui Hussein prin forta a constituit o lectie in privinta noii linii politice adoptate de Statele Unite dupa 11 septembrie De altfel, primul efect a aparut imediat dupa capturarea dictatorului irakian. La doar cateva zile, seful autoritar al Libiei, Muammer el-Qaddafi, surprindea placut comunitatea internationala atunci cand anunta ca este dispus sa primeasca inspectii ale Natiunilor Unite care sa verifice arsenalul militar si, in special, arsenalul nuclear de care dispunea.

3. Dezmembrarea Iugoslaviei

Dupa caderea comunismului in Europa, regimul a mai supravietuit in Iugoslavia. Daca, in timpul lui losip Broz Tito, tara era un exemplu pentru miscarea de nealiniere si pentru o pozitie independenta in cadrul blocului dirijat de Uniunea Sovietica, dupa Serbia va ramane un bastion al oranduirii socialiste pe continent. Personalitatea care a marcat profund destinul fostei federatii iugoslave a fost Slobodan Milosevici. Nascut in activist in cele mai inalte structuri ale Uniunii Comunistilor din Iugoslavia, el va fi ales presedinte al Serbiei in De pe aceasta pozitie el se va confrunta cu rabufnirea problemei nationale in Iugoslavia.

Aparut ca stat independent in urma deciziei Conferintei de pace de la Paris, din regatul sarbo-croato-sloven, apoi Republica Populara (Socialista) Federativa Iugoslavia, era o acumulare de etnii si religii. Convietuiau aici sarbi ortodocsi, croati catolici si bosniaci musulmani, in timp ce provincia Kosovo era dominata de albanezi. Nemultumirile acumulate in perioada interbelica au izbucnit in timpul celui de-al doilea

razboi mondial, atunci cand Croatia s-a separat si s-a alaturat Germaniei naziste. Ulterior, comunistii condusi de Tito au gasit resurse sa gestioneze conflictul latent, desi nemultumirile fata de tendintele autoritare ale sarbilor majoritari erau notorii.

In decembrie in republicile componente ale Iugoslaviei aveau loc alegeri. La Belgrad a castigat, previzibil, Slobodan Milosevic!, un adept declarat al "Serbiei Mari' si lider al Partidului Socialist, fost comunist. Conceptiile lui intrau insa in coliziune cu dorintele slovenilor si ale croatilor. Neintelegerile au fost stimulate si de blocarea accesului croatului Stipe Mesic la presedintia colectiva a Iugoslaviei, in iunie de catre acelasi Milosevici. in aceste conditii, Slovenia si Croatia s-au retras din federatie. Primul pas a fost facut de sloveni, inca din iulie, dupa o serie de incidente cu armata federala ei reusind sa-si obtina independenta.

in schimb, confruntarea dintre Serbia si Croatia s-a soldat cu un razboi sangeros, armata sarba mai bine echipata si organizata aflandu-se in ofensiva. Cand au intervenit forurile internationale pentru incheierea unui armistitiu, in ianuarie circa o treime din teritoriul croat era controlat de sarbi, insa razboiul dintre cele doua parti avea sa se dovedeasca unul minor fata de conflictul care va izbucni in Bosnia-Hertegovina.

Republica bosniaca reprezenta un caz extrem de complicat, pe langa faptul ca nici una din etniile de aici nu detinea majoritatea absoluta, adaugandu-se realitatea ca nu existau nici macar linii de demarcatie intre acestea, populatia fiind amestecata in numeroase enclave. Majoritatea bosniacilor erau musulmani, potrivit statisticilor, acestia fiind urmati de sarbi, care reprezentau si de croati, 1

in aceste conditii, in februarie si martie guvernul bosniac a organizat consultari populare in legatura cu viitorul republicii, din locuitori votand pentru proclamarea independentei. Desi Republica Musulmana Bosnia era recunoscuta de Uniunea Europeana si Statele Unite, la martie, pe teritoriul locuit de sarbii bosniaci s-a autoproclamat o alta republica. Ca urmare. Organizatia Natiunilor Unite a impus sanctiuni Serbiei la mai. Embargoul nu va avea succesul scontat, intrucat Uniunea Sovietica si Grecia l-au incalcat, sprijinind deschis regimul de la Belgrad. De altfel, pe Dunare vor fi organizate adevarate retele, menite tocmai a sparge blocada impusa de comunitatea internationala.

Situatia din Bosnia s-a complicat si mai mult la iulie prin proclamarea de catre Croatia a unei republici, controlate de Zagreb, in

Hertegovina, aceasta in ciuda faptului ca pana la acel moment Bosnia si Croatia colaborasera in lupta contra Serbiei, in aceste conditii, Conferinta de la Londra, din august, care trebuia sa identifice o solutie pentru a stopa razboiul in Iugoslavia, a esuat.

Astfel, in Bosnia se confruntau trei puteri, principalii actori fiind insa musulmanii, condusi de la Sarajevo de catre Alia Izetbegovici, care a avut marele merit de a fi reusit sa convinga mass-media internationala ca marii vinovati pentru evenimentele din Bosnia erau sarbii, si guvernul de la Pale, condus de sarbul Radovan Karadzici, care se baza pe o armata bine instruita, comandata de generalul Ratko Mladiei, adeptul unei linii dure in raporturile cu musulmanii si cu croatii. Datorita luptelor desfasurate intre partile aflate in conflict, in circa un milion de bosniaci de diferite etnii si religii vor fi nevoiti sa-si paraseasca domiciliul. Acest fenomen a fost considerat de specialisti ca fiind unul de "curatire etnica', cel mai amplu pe care Europa 1-a cunoscut dupa al doilea razboi mondial.

Drama iugoslava putea fi evitata daca ratiunea ar fi dominat la Belgrad, Sarajevo ori Zagreb. Un exemplu pentru maniera diplomatica si eleganta in care pot fi solutionate astfel de probleme 1-a dat statul vecin, Cehoslovacia. Aparuta la finele primului razboi mondial in conditii aproape similare cu cele din Iugoslavia, si Cehoslovacia a cunoscut fenomenul secesiunii slovace pe fondul ocuparii tarii de catre Hitler, insa, dupa cehii si slovacii au gasit modalitatea pasnica de a se separa in doua republici independente, idee sprijinita atat la Praga de premierul Vaclav Klaus, cat si la Bratislava de omologul sau Vladimir Meciar. Pentru succesul operatiunii finalizate la l ianuarie nu trebuie insa neglijat nici rolul jucat de presedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel.

intre timp, comunitatea internationala cauta solutii pentru incetarea conflictului din Iugoslavia. Cel mai important moment 1-a constituit anuntarea, in februarie a planului conceput de lordul Owen si de diplomatul american Cyrus Vance, potrivit caruia Bosnia urma sa fie divizata in zece provincii autonome, bazate pe principiul afilierii etnice. Discutiile dintre partile implicate vor esua insa la Washington, la iunie.

Natiunile Unite au recurs la trimiterea de trupe de mentinere a pacii in regiunile locuite de musulmanii bosniaci, in Nici aceasta solutie nu a dat rezultatele asteptate, ajungandu-se chiar la confruntari intre armata sarba si "castile albastre' la Bihaci, luptele soldandu-se cu capturarea unor soldati din forta de mentinere a pacii. Aceasta lectie a fost folosita de

comunitatea internationala si a condus la implicarea fortelor N.A.T.O. in conflictul din Bosnia. Dupa luptele de la Srebenica, din iulie cand sarbii au masacrat aparatorii musulmani, in cele de la Goradze se va implica in mod direct alianta nord-atlantica.

Pe acest fond, sub conducerea negociatorului Richard Holbrooke, vor avea loc discutiile de la Dayton, statul american Ohio, dintre presedintii sarb, bosniac si croat, respectiv Slobodan Milosevic!, Alia Izetbegovici si Franjo Tudjman. Tratativele dintre cei trei presedinti se vor dovedi fructuoase, in ciuda mizei aflate in joc, fiind identificata solutia pacii in Bosnia-Hertegovina. Un document in acest sens va fi semnat de partile implicate in decembrie la Paris.

Pentru Milosevici, problemele nu incetau insa. Din in provincia Kosovo locuita majoritar de albanezi se va dezvolta o miscare insurgenta in fruntea careia se afla Armata de Eliberare din Kosovo. Pe masura ce forta acesteia crestea, autoritatile de la Belgrad au hotarat, cu incepere din 1 sa trimita armata sarba in provincie, considerata pe drept cuvant leaganul civilizatiei sarbe medievale.

La octombrie negociatorul Richard Holbrooke a dat un ultimatum Serbiei, chemandu-l pe Milosevici sa gaseasca o solutie pasnica, insa, daca semnele normalizarii situatiei nu apareau, in schimb la ianuarie era descoperita o noua groapa comuna, la Racak, cu de albanezi, in aceste imprejurari, negocierile de la Rambouillet, localitate aflata langa Paris, au esuat, la fel ca si ultima misiune a lui Holbrooke la Belgrad, la martie.

Fara a avea mandatul Organizatiei Natiunilor Unite, la martie aviatia nord-atlantica a inceput bombardarea Serbiei, operatiune care a durat de zile. Milosevici a raspuns atacurilor N.A.T.O., trimitand noi trupe in Kosovo, ceea ce a provocat un adevarat exod in regiune, estiinandu-se ca circa de etnici albanezi au parasit zona. Desigur, pierderi insemnate au fost inregistrate si in randurile civililor sarbi, dupa cum nu au lipsit nici gafe ale Aliantei, cum ar fi bombardarea sediului ambasadei Chinei de la Belgrad.

Pacea a fost intermediata de premierul rus Viktor Cernomirdin. Potrivit planului adoptat in iunie Serbia se angaja sa-si retraga trupele din Kosovo, pacea urmand a fi asigurata de de "casti albastre'. Totusi, pentru regimul Milosevici sfarsitul era aproape, liderul comunist fiind contestat tot mai mult chiar de sarbi.

La alegerile din septembrie 2000, Milosevic! a fost invins de reprezentantul opozitiei democratice, Vojslav Kostunica, dar a refuzat sa recunoasca scorul contracandidatului sau, de peste jumatate din voturile exprimate. Aceasta a condus la o manifestatie maraton la Belgrad, in urma careia Milosevici se va recunoaste invins, Kostunica fiind proclamat presedinte la octombrie. Declinul lui Milosevici a fost confirmat si la alegerile parlamentare din decembrie, atunci cand Partidul Socialist pe care-1 conducea a obtinut doar din sufragii.

in urma solicitarilor tot mai insistente ale forurilor internationale, in aprilie Slobodan Milosevici a fost arestat la Belgrad sub acuzatia de coruptie. Ulterior, premierul Zoran Djindjici 1-a extradat pe Milosevici pentru a aparea in fata Tribunalului penal international de la Haga. Procesul a inceput la 1 februarie principala acuzatie fiind genocidul.

Destramarea violenta a Iugoslaviei, dramele umane petrecute nu sunt, desigur, doar rezultatul actiunilor lui Milosevici. Datele problemei sunt mult mai complicate si evolutiile ulterioare, poate chiar probele din procesul fostului presedinte, vor aduce noi elemente in ceea ce un specialist de talia lui Holm Sundhausen a numit "experimentul Iugoslavia'.

septembrie si problema terorismului international

La februarie un atentat a zguduit America. La ora pranzului, o incarcatura a fost detonata langa celebrele turnuri gemene de la World Trade Center din New York, inaugurate in o adevarata efigie a metropolei. Planul a fost pus la cale si dus la indeplinire de o echipa condusa de Ramzi Yousef, un musulman fundamentalist. Desi efectul nu a fost cel asteptat de terorist, la acea ora in cladiri aflandu-se circa de persoane, totusi au fost inregistrate sase victime, iar panica a cuprins intreaga zona. Dupa mai bine de opt ani. o noua lovitura avea sa se dovedeasca fatala complexului care domina, prin cele etaje. Manhattanul.

Potrivit informatiilor furnizate de serviciile secrete americane, creierul operatiunii de la 11 septembrie era acelasi care organizase si primul atentat de la World Trade Center. Este vorba despre Osama Bin Laden, un milionar saudit nascut in crescut in spiritul Jihadului, care se evidentiase in timpul invadarii Afganistanului de catre Uniunea Sovietica. Pana in el a organizat numeroase actiuni impotriva

invadatorilor, iar in 1 va pune bazele organizatiei Al-Qaeda, care se va implica apoi intr-o campanie terorista antioccidentala si, mai ales, antiamericana.

Planul atacurilor de la septembrie era unul pe care numeroase filme de serie de la Hollywood il prezentasera deja. Patru avioane de pasageri au fost deturnate si transformate in veritabile rachete, din care doua au fost indreptate spre World Trade Center din New York, unul spre Pentagon, ultimul prabusindu-se langa Pittsburgh. Efectul cel mai spectaculos a fost obtinut la cele doua turnuri gemene, impactul cu cel de-al doilea avion si colapsul imenselor cladiri de 1 etaje fiind transmise in direct de toate canalele de televiziune din lume. La scurt timp. cladirea Pentagonului, sediul comandamentului armatei americane, va fi si ea avariata tot in urma prabusirii controlate a unui avion. Au fost inregistrate cateva mii de victime inocente.

Atentatele de la 11 septembrie au schimbat profund maniera in care terorismul era privit. Dupa aceasta data, el a devenit unul din pericolele majore cu care se confrunta omenirea, avand in vedere caracterul organizat, transnational al marilor retele teroriste, intrucat informatiile autoritatilor americane au convers spre Osama Bin-Laden si Al-Qaeda, iar acesta era adapostit de regimul taliban din Afganistan, la inceputul lunii octombrie annata americana, alaturi de forte provenind din alte zeci de tari, va declansa o puternica ofensiva asupra Afganistanului. Pana la sfarsitul anului, talibanii erau nevoiti sa capituleze, puterea fiind preluata de un lider al comunitatii Pashtun, Hamid Kharzai, caaiia ii va reveni dificila misiune de a organiza tranzitia spre democratie, insa. principalul suspect, Bin-Laden, a reusit sa scape, el fiind inca liber la inceputul anului

Importanta celor petrecute la 11 septembrie depaseste cu mult granitele Statelor Unite. Dupa aceasta data se poate considera ca s-a creat un front al statelor democratice care lupta pentru combaterea terorismului nu doar prin prevenirea unor noi atentate, ci si prin initierea unor ample actiuni prin care se urmareste lovirea bazei si limitarea sprijinului pe care organizatiile de tip terorist il primesc din partea unor state. Ultimele evolutii internationale arata clar ca, desi este un proces complex, lupta impotriva terorismului reprezinta o prioritate pe agenda marilor puteri.