Secolul XX, intre democratie si totalitarism

Secolul XX, intre democratie si totalitarism

Caracteristici generale ale evolutiei regimurilor politice din Europa in sec. XX

1.-Forma de stat/de guvernare -se refera la formarea, organizarea si competentele institutiilor de stat.

Clasificare: a) monarhie, b) republica (presidentiala, parlamentara, semipresidentiala)

2.-Regimul politic- se refera la modul de guvernare (de conducere) efectuat de institutiile de stat

-Exista 2 principii de clasificare a regimurilor politice:

-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre institutiile de guvernare(curentul liberal propriu-zis);

-participarea cetatenilor la conducerea societatii (curentul liberal radical sau democrat-liberal sau democrat);

3.Monarhiile si republicile (ca forme de guvernare) Europei sec. XX au avut regimuri politice (ca moduri/practici de guvernare):

I.democratice (liberale)

II. autocratice

III.totalitare (dictatoriale)

-Europa sec. XX a cunoscut urmatoarele evolutii ale regimurilor politice (descriere/prezentare):

-inainte de Primul Razboi Mondial: o varietate de regimuri

-in timpul Primului Razboi Mondial: regimuri autoritare, militare specifice ducerii razboiului

"Practic, Primul Razboi Mondial este cistigat de guverne care isi proclamau atasamentul

fata de principiile liberale, dar care in realitate au aplicat un sistem de conomie dirijata si

o dictatura militara."

-La inceputul perioadei interbelice - majoritatea statelor Europei am preferat regimuri democratice,

Chiar si cele recent constituite pe ruinele fostelor imperii multinationale: Cehoslovacia,

Polonia,Iugoslavia, Austria, Germania (Republica de la Weimar); Exceptie Rusia (devenita

URSS din 1923), unde s-a instaurat regimul comunist totalitar (1917-1990)

-In a doua parte a perioadei interbelice, statele Europei au fost dominate de regimuri

nedemocratice: fascist (Italia, 1923-1944 si Spania, 1939-1978), nazist (Germania, 1930-

1945), hortyst (Ungaria, 1920-1944), inclusiv in Romania (monarhic autoritar, 1938-1940 si

antonesciano-legionar (1940-1941)

-in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: regimuri dictatoriale, militare specifice ducerii

razboiului, multe din ele subordonate regimului nazist german; In Romania, regimul militaro-

antonescian nu a fost fascist - ci in alianta cu Germania nazista si Italia fascista. Razboiul a

demonstrat falimentul istoric al regimurilor nedemocratice care se afirmasera

-dupa Al Doilea Razboi Mondial (perioada postbelica): majoritatea Europei Vestice a revenit la

regimuri democratice monarhice sau republicane; doar in Spania regimul fascist s-a mentinut

pana in 1978 (astazi este regim monarhic constitutional); In Europa de Est, ocupatia sovietica

a influentat (in perioada 1944-1948) instaurarea regimurilor comuniste totalitare care s-au

mentinut pana in 1989. "Razboiul rece" (1946-1990) a invalidat viabilitatea regimului politic

totalitar comunist

-perioada postcomunista marcheaza victoria istorica a regimurilor democratice in Europa, valoare

istorico-politica care face posibila integrarea europeana.

-Concluzie: Istoria sec. XX a invalidat viabilitatea regimurilor/practicilor politice totalitare si a validat eficienta celor

democrat-liberale.

I. IDEOLOGII SI PRACTICI/REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE

1.Liberalismul, ideologia regimurilor/practicilor democratice/democrat-liberale

-Liberalismul ca ideologie - reprezinta idei, valori, credinte care teoretizeaza o ordine politica, socio-economica si culturala

-Prin idei, valori, credinte, Liberalismul - aparut pe finalul sec. XVIII - promova interesele economice si politice a burgheziei in afirmare. A fost si este imbratisat si de alte categorii sociale

-Doctrina politica liberala cupriinde principii si teze fundamentale ale ideologiei liberale (motivate, judetificate coerent) si este sustinuta de partide politice liberale in practica, respectiv in guvernare (regimuri de guvernare).

-Premisele L. se regasesc in ideile -Umanismului Renasterii

-miscarii de Reforma protestanta

-preiluministe (Th.Hobbes, J.Loke)

- iluministe (Montesquieu, Rousseau, Voltaire,

juristul Beccaria, istoricul Alexis Tocqueville)

-fiziocratilor (Fr.Quesnay) si liberistilor economici (A.Smith, D.Richardo)

-Ideile/Tezele liberalismului se refera la urmatoarele domenii :

a)Liberalismul juridic presupune/sustine:

-obligatia institutiilor statale de a garanta si a face respectate drepturile si libertatile individuale, cetatenesti: dreptul la viata, dreptul la libertate (de gandire, de exprimare, religioasa, de asociere, de miscare), dreptul la proprietate, dreptul de a alege si a fi ales, dreptul la protectia legii s.a. Liberalismul juridic s-a alimentat din ideile preiluministe engleze si iluministe franceze privind teoria drepturilor naturale ale individului si teoria contractului social intre cetateni si guvernanti.

-garantarea drepturilor naturale individuale si cetatenesti este conceputa printr-un regim constitutional in care raporturile dintre autoritati si cetateni si dintre cetateni sa se bazeze pe legi si institutii juridice independente, respectiv existenta statului de drept in care nimeni nu este mai presus de lege, legea fundamentala fiind constitutia (contract social). Superioritatea legii in relatiile sociale este legitimata prin respectarea principiilor reprezentativitatii si suveranitatii in cadrul parlamentarismului. Liberalismul juridic pune accent pe ideea de libertate si constitutionalism (liberalismul propriu-zis) - insa, liberalismul juridic este strans legat de liberalismul politic.

b)Liberalismul politic presupune/sustine:

-participarea cetatenilor la viata publica de conducere in mod direct sau indirect; Liberalismul politic se confunda cu notiunea de democratie in care cea mai buna expresie a democratiei este votul universal.

-realizeazarea democratiei prin institutionalizarea parlamentarismului si alegerilor parlamentare libere bazate pe: pluralism ideologic, libertate politica de asociere si intrunire, pluripartidism, libertatea presei si a dreptului de exprimare a opiniei.

-functionarea societatii civile, deschise pluralismului si constituirii organizatiilor nonpolitice, nonguvernamentale, nonprofit care sa suplineasca unele neimplinirii ale guvernarii.

c)Liberalismul economic presupune:

-respectarea de catre stat a dreptului la proprietate privata si libera initiativa economica intr-o piata economica capitalista libera bazata pe concurenta si autoreglarea raportului dintre oferta si cerere

-In timp, Liberalismul economic a cunoscut urmatoarele doctrine economice, deosebite intre ele dupa locul si rolul statului in viata economica:

-Liberalismul economic clasic - sustinea neinterventia statului in viata economica,rolul statului fiind limitat numai in

asigurarea cadrului normal, legal al economiei capitaliste monetare libere de piata bazata pe concurenta si

autoreglarea raportului dintre oferta si cerere; L.e.c. s-a aplicat in sec. XIX pana la Marea criza economica din anii 1929-

1933. Sustinea ca oferta, libera initiativa determina cererea pe piata.

-Neoliberalismul- aparut la sfarsitul perioadei interbelice sustinand necesitatea interventiei active a statului in viata

economica in vederea evitarii crizelor economice, dezechilebrelor sociale si mentinerii armoniei sociale. Teoreticianul

neoliberalismului a fost Keynes (neoliberalism = keynesianism). Neoliberalismul traseaza si directii de actiune statului

democratic-neoliberal, chiar planificate: protectia sociala, investitii in probleme de interes public, stimularea cererii care

trebuie sa regleze, determine productia, libera initiativa economica. Sustine interventia statului asupra sustinerii

cresterii cererii care regleaza/dezvolta oferta/productia

-Liberalismul economic neoclasic - este reluarea liberalismului economic clasic in a doua jumatate a sec. XX si la

inceputul sec. XXI. Fata de l.e.c., L.e.neoc. accepta interventia partiala a statului in domeniul asigurarii masei monetare

si circulatiei monetare pe piata. Sustine cu precadere interventia statului in orientarea ofertei care sa regleze cererea

-Neoliberalismul si liberalismul neoclasic nu se confunda cu social-democratia care sustine statul social in sens socialist, egalitarist adica servicii sociale in cadrul statului liberal pentru toti cetatenii indiferent de venit. Neoliberalismul si liberalismul neoclasic sustin servicii sociale ale statului liberal numai categoriilor sarace pentru evitarea grevelor, asigurarea cererii pietei in vreme ce libera initiativa economica asigura profit proprietarilor intreprinzatori.

d)Liberalismul social este strans legat de Liberalismul economic si presupune neinterventia sau interventia statului in raporturile dintre patroni si salariati

-Neoliberalismul sustine interventia statului in raporturile dintre patroni si salariati, de aici si denumirea regimurilor

democrtice-neoliberale: statul asistential, statul providenta, statul bunastarii sociale, stat social.

Existenta acelorasi notiuni si in doctrinele economico-sociale ale social-democratiei produce confuzii intre aceasta

social-democratie si neoliberalism sau liberalismul neoclasic (vezi observatia de mai sus)

-Interventia sociala a statului liberal asigura respectarea si altor drepturi ale omului precum: dreptul la educatie, la

munca, la securitate sociala odihna si timp liber, dreptul la un standard de viata adecvat.

Observatie -Regimurile democrat-liberale se aseamana in masura in care toate aplica practic ideile si principiile

liberalismului politico-juridic (a+b)

-Regimurile democrat-liberale se deosebesc in masura in care se aplica practic ideile si principiile liberalismului socio-economic (c+d). Aceste deosebiri consacra modele economice liberale: englez, francez, german si

scandinav.

-Aceste deosebiri se adauga la cele privind formarea si functionarea puterilor in stat: monarhii parlamentare sau republici parlamentare sau presidentiale.

2.Trasaturile/principiile asemanatoare tuturor regimurilor democratice (democrat-liberale) (Manual p. 45):

-separarea puterilor in stat

-democratia reprezentativa - bazata pe votul universal

-parlamentarism si alegeri libere - bazate pe pluripartidism, pluralism ideologic, vot universal

-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti constitutionale

3.Trasaturi specifice (deosebiri) ale regimurilor democratice europene (Manual p. 45 s.a. informatii)

MAREA BRITANIE

-MB a intrat in sec. XX ca monarhie ereditara cu regim constitutional. Specificul constitutionalismului englez a ramas faptul ca desi nu a avut si nu are o constitutie, aceasta este inlocuita printr-o suma de legi constitutionale care se completeaza reciproc.

-Revolutia glorioasa din 1688 a impus monarhiei sistemul parlamentarismului ca expresie a democratiei liberale, Parlamentul fiind bicameral (Camera Lorzilor si Camera Deputatilor). Din sistemul electoral a fost devenit mai democratic prin inlocuirea votului censitar cu votul universal numai pentru barabti, din 1918 introducandu-se si votul universal pentru femei.

-Sistemul democratic-liberal englez s-a dezvoltat prin promovarea liberalismului ca ideologie, pluripartidism si rotativa guvernamentala intre doua partide politice de baza:

-Inainte de Primul Razboi Mondial viata politica a fost dominata de P. Liberal si P. Conservator, ultimul fiind promotorul conservarii privilegiilor ereditare ale aristocratiei engleze, altfel fara o ideologie si doctrina precisa. Marile progrese economice de dimensiuni mondiale din sec. XIX s-au datorat practicii liberalismului clasic (neinterventia statului in economie) al P. Liberal.

-Promovarea serviciului militar obligatoriu in vremea Primului Razboi mondial de catre P. Liberal si lipsa unor solutii imediate in criza economica de dupa razboi au dus la caderea politica a P. Liberal in perioada interbelica si postbelica.

-In perioada interbelica s-a ridicat un nou partid- P. Laburist ca partid nemarxist dar cu un program care a imbinat idei democrat-liberale cu socialiste, transformate in neoliberalism.

Principalul partid de opozitie al laburistilor a ramas in sec. XX, P. Conservator al carui prestigiu s-a datorat activitatii lui W.Churchill ca prim-ministru in Al Doilea Razboi Mondial. Totodata, P. Conservator a preluat ideile economice liberale in forma liberalismului neoclasic cu interventia partiala a statului in economie.

-Dupa Al Doilea Razboi Mondial, P. Laburist a iesit victorios din cauza conciliatorismului interbelic fata de revizinismul nazist si fascist practicat de P. Conservator si, asemanator P. Liberal pentru faptul ca nu a sustinut Programul Beveridge de asistenta sociala din 1945-1946.

-P. Laburist a intrat in fruntea vietii politice sustinand Programul Beveridge si practicand neoliberalismul/keynesian format din imbinarea ideilor liberale cu cele socialiste. Aflat la guvernare in anii 1945-1951, 1964-1979 a practicat neoliberalismul/keynesianismul/doctrina statului asistential prin interventia activa a statului in economie (nationalizari si retehnologizari, investitii de interes public, asistenta sociala pentru someri s.a.) asigurand armonie sociala si prosperitate.

- Pe ansamblu, insa, politica neoliberala a P. Laburist nu a mentinut Marea Britanie in randul marilor puteri economice (locul 16 in lume), Marea Britanie pierzand controlul asupra imperiului colonial devenit Comunitatea Britanica pe natiuni in care fostele colonii sunt independente, cu regimuri proprii, monarhia engleza fiind doar un simbol al comunitatii economice care se mentine in virtutea fostelor legaturi economice complementare.

-Din 1979 P. Conservator ajunge in fruntea vietii politice prin preluarea, conservarea si adaptarea liberalismului clasic devenit liberalism neoclasic (interventia partiala a statului in economie). Condus de Margarete Thacher, P. Conservator a creat modelul anglo-saxon in economie aplicand liberalismul neoclasic , caracterizat prin: implicarea redusa a statului in problemele sociale, reprivatizarea intreprinderilor nationalizate de laburisti, promovarea liberei initiative economice, a pietei libere (anii 1979-1997).

-In traditia rotativei guvernamentale opozitie P. Conservator ii face P. Laburist promotor al neoliberalismului. Revenit la guvernare in 1997 sub conducerea lui Tony Blair, P. Laburist subordoneaza politica externa a Marii Britanii catre SUA in lupta contra terorismului international. Altfel, Anglia cunoaste cele mai multe actiuni teroriste intreprinse in Europa. In privinta raporturilor cu Scotia, Irlanda de Nord si Tara Galilor se constata o largire a autonomiei acestora prin acceptarea unui parlamentarism local/regional care prefigureaza tendinta de stat federal al Regatului Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord.

-P. Liberal aflat in criza de conducere si program a fuzionat cu P. Social-Democrat (1988) creand P. Liberal-Democrat.

Concluzie. Specificul regimului democrat liberal englez consta in:

-sistemul de guveranre care este monarhia ereditara parlamentara

-existenta constitutionalismului specific in sensul ca nu exista constitutie, aceasta este suplinita de legi constitutionale

care se completeaza in privinta respectarii libertatilor cetatenesti

-alternarea in viata economica a practicii doctrinelor economice liberale, neoliberale si liberalismului neoclasic de catre

partide politice succedate la putere in traditionala rotativa guvernamentala

GERMANIA

-Germania a fost statul european care, ]n sec. XX, a cunoscut cele mai multe schimbari politice.

-In 1900 Germania era un imperiu multinational (Al II-lea Reich, 1871-1918) in jurul unui stat national federal (25 state confederate in jurul Prusiei) de tip monarhie constitutionala.

-Vinovata de declansarea Primului Razboi Mondial, infranta la sfarsitul razboiului, Germania a suportat un regim dictatorial menit sa suporte ducerea razboiului pana la capat.

-Dezastrul militar, economic si moral a fost amplificat de prevederile Tratatului de pace de la Versailles, miscarea de reforma declansata urmarind inlaturarea regimului monarhic imperial cu un regim democratic-liberal. In 1918 revolutia democratica a determinat abdicarea imparatului Vilhelm II si a reusit sa infranga incercarea impunerii unei republici comuniste de catre gruparea de stanga (Spartakus) din cadrul P. Social-Democrat. Alegerile libere din 1919 au general o Adunare nationala Constituanta care a legiferat Constitutia Republicii de la Veimar(numele orasului unde a fost votata Constitutia) pentru perioada 1919-1933

-surprinzator, conform Constitutiei de la Veimar, republica se numea Reich (imperiu !)

-Constitutia prevedea votul universal pe baza caruia: - era ales direct presedintele Reich-ului (al republicii), 7 ani

-deputatii statelor federale (landuri) in Parlament (Reichstag), 4 ani

-Parlamentul federal pregatea si vota legile comune republicii fedarale

-Statele federale pastrau autonomie (guverne locale si parlamente locale)

-Guvernul central, condus de un cancelar, prim-ministru, avea rol executiv in afaceri externe, finante, armata

si era numit de catre presedinte

-Presedintele avea dreptul sa suspende Parlamentul, Constitutia si sa ordone cancelarului sa conduca prin decrete-legi,

in situatii deosebite

Germania interbelica opta pentru un sistem de guvernare asemanator SUA ! (republica presidentiala federala).

-Starea interna si externa a Germaniei in perioada 1919-1930 justifica succesul ideologiei naziste fata de ideologia democrat-liberala. Dupa succesul electoral din 1932, presedintele a numit cancelar in 1933 pe Hitler, liderul partidului nazist, sprijinit tacit de marile monopoluri germane si grupuri militare (revizioniste si revansarde fata de urmarile Primului Razboi Mondial)-Dupa regimul totalitarist nazist (1933-1945) si pierderea celui de-Al Doilea Razboi Mondial de catre Al Treilea Reich (Hitler a fost si cancelar si Fuhrer in locul presedintelui), Coalitia antihitlerista si antifascista a determinat scindarea Germaniei in doua state cu regimuri diferite (1949-1990):

-Republica Democrata Germana (RDG), in Est, cu regim totalitar comunist, capitala Berlin (in realitate doar Berlinul de

Est, Berlinul de Vest apartinea RFG si din 1961 cele doua zone au fost separate prin zidul Berlinului, simbol al

razboiului rece)

-Republica Federala Germania (RFG), in Vest, cu regim democratic-liberal, capitala Bonn

-In Germania de Vest, formata din 10 landuri-state, in anii 1945-1949 pregatirea viitoarei vieti democratice pluripartidiste si parlamentare a fost marcata de crearea partidelor politice: Uniunea Crestin Democrata, P. Social-Democrat, P. Liber-Democrat; din 1956 este interzis P. Comunist

-potrivit Constitutiei din 1949, a fost republica federala parlamentara

-presedintele era ales prin vot indirect de catre Parlamentul federal, 5 ani

-Parlamentul ca putere legislativa era bicameral:

-Bundesrat/ Senat era numit dintre ministri celor 10 landuri pe principiul proportionalitatii demografice

-Bundestag/ Camera deputatilor/reprezentantilor erau alesi direct de catre landuri

-guvernul federal era condus de un cancelar federal ales de deputati la propunerea presedintelui

-fiecare land avea organe legislative si executive proprii/autonome

-in perioada 1952-1955 se fac demersuri pentru recunoasterea independentei de stat

-rolurile politice principale le-a jucat Parlamentul si cancelarul

-Epoca Adenauer (1949-1963) poarta amprenta activitatii Uniunii/Partidului Crestin Democrate condusa de Adenauer devenit cancelar.

-programul politic "economia sociala de piata" a fost de fapt neoliberalismul

-respectarea liberei initiative economice

-interventia moderata a statului in plan economic si social: protectia victimelor de razboi, investitii urbane,

asistenta sociala muncitorilor bolnavi, sistem de pensii de stat

-valorificarea Planului Marshal initiat de SUA

-integrarea in NATO (1955) si alinierea la tratatele care au dus la formarea UE (dupa 1950)

-In perioada 1963-1969 Uniunea Crestin Democrata a colaborat cu P. Social-Democrat care a renuntat la tezele socialiste de stanga in favoarea principiilor neoliberale

-Perioada 1969-1974-1982 a fost dominata politic de catre P. Social Democrat care a continuat politica neoliberala a economiei de piata, de fapt doctrina statului social sustinut de social-democratie in sens socialist, egalitarist adica servicii sociale in cadrul statului liberal pentru toti cetatenii indiferent de venit

-cancelarul PSD -W.Brandt (1969-1974) a reluat relatiile cu RDG

-cancelarul PSD -H.Schmidt (1974-1982) a reusit sa solutioneze valul grevist si terorist din acea vreme

-Perioada 1982-1990 a fost etapa decisiva pentru reunificarea Germaniei

-a fost meritul P. Crestin Democrat si cancelarului H. Kohl cancelarul reunificarii Germaniei

-Reformele lui Gorbaciov desi au fost respinse de catre comunisti (P.Socialist Unit German) in RDG au avut

ecou:emigrari din RDG in RFG si manifestari populare de masa au dus la renuntarea de catre comunistii din Est la

monopolul puterii si la caderea zidului Berlinului, 1990

-1990, Kohl rezolva diplomatic probleme cu RDG, Polonia si Rusia si organizeaza alegeri libere in toata Germania

-1990-dupa alegerile libere pangermane Germania redevine stat unitar, modelul politic fiind cel din fosta RFG

(republica federala parlamentara)

-1990-1994 guvernarea P.Crestin Democrat, cancelar H.Kohl continua politica neoliberala/economia sociala de piata

-1994-1998 guvernarea P.Crestin Democrat continua in aliante cu alte partide

-in 1998 alegerile au fost cistigate de P. Social Democrat, revenit la putere dupa 15 ani, cancelar G. Schroder

-dupa 2000 Germania cunoaste o noua regrupare de forte sociale si politice

-coalitia de stinga: P.Social Democrat+P.Verzilor/ecologist, cistiga alegerile din 2002 prin continuarea

politice neoliberale

-coalitia de dreapta: P.Crestin Democrat+P. Liber Democrat, promova liberalismul neoclasic.

-Germania este puterea nr. 1 in Europa si nr. 3 in lume. Totusi, P. Social Democrat se orienteaza la renuntare politicii economice neoliberale, a statului social in favoarea unui liberalism neoclasic cu interventia partiala a statului in favoarea liberei initiative private care sa aduca progresul economic.

Concluzie. Specificul regimului democrat liberal german (pentru perioadele existetei Germaniei ca stat unitar) consta in:

-trecerea de la sistemul de guvernare republican presidential din perioada interbelica la sistemul republican

parlamentar din perioada postcomunista in care presedintele este ales de parlament

-in viata social-economica postbelica si postcomunista interventia statului liberal a fost foarte activa activa deocrece P.Crestin Democrat, P. Liber Democrat au sustinut doctrina neoliberala iar P.Social Democrat - doctrina social-democrata care se aseamana destul de mult in privinta serviciilor statului catre cetateni.

FRANTA

-Dupa experimentarea mai multor forme de stat (monarhia constitutionala, republica) si a mai multor regimuri politice in perioada 1789-1848, dupa lichidarea primului stat comunist din istorie (Comuna din Paris- 18 martie-28 mai 1871 ), din 1871 Franta se stabilea la forma de stat republicana (Republica a III-a, 1870-1940)

-Franta intra in sec. XX ca stat republican Constitutia din 1875 consacrand un regim constitutional care garanta "Drepturile omului si ale cetateanului" (consacrate din 1789) si care asigurau pluralism politico-ideologic, parlamentarism bazat pe reprezentativitate nationala si vot universal introdus inca din 1848, liberalism economic clasic. Republica era parlamentara si prin faptul ca Parlamentul bicameral alegea presedintele tarii.

-Dupa Primul Razboi Mondial regimul republican democratic-liberal s-a confruntat cu afirmarea fortelor politice totalitariste. Fortele politice democratice au reusit prin politica frontului popular sa apere regimul democrat-liberal republican (perioada 1936-1939).

-Evolutia celui de-Al Doilea Razboi Mondial pe teritoriul Frantei a distrus regimul politic republica democratic-liberal din perioada 1970-1940. Regimul a fost refacut dupa 1945 in cadrul celei de-a IV-a Republici (1946-1958): republica parlamentara.

Guvernele de uniune nationala din perioada 1945-1958 au refacut Franta postbelica, au democratizat relatiile acesteia cu impeiul colonial si au integrat Franta in structurile Europei Occidentale (NATO, Comunitatea Economica Europeana).

-Perioada 1945-1458 s-a caracterizat prin pozitionarea in prim planul vietii politice, totusi, a Partidului gaullist (de la numele lui Charle de Gaulles) care milita pentru modificarea Constitutiei si largirea atributiunilor preledintelui. Ales presedinte in 1958 Ch. De Gaulles a modificat Constitutia in 1958 proclamand cea de-a V-a Republica cere, prin largirea rolului presedintelui in stat, devine republica presidentiala (presedintele este ales direct de catre electorat si are largi atributiuni) (dup[ 1962)

-In cadrul Republicii a V-a se disting urmatoarele evolutii:

-perioada 1958-1981, dominata de P.gaullist care a practicat o politica economica liberala neoclasica, de interventie partiala a statului in viata socio-economica;

-perioada 1981-1993, caracterizata prin coabitarea la putere a unui presedinte de la P.Socialist (Francois Mitterrand) cu un prim-ministru de la P.neogollist (vechiul partid reorganizat - Jaques Chirac). Astfel, Franta a cunosct o imbinarea flexibila a neoliberalismului (interventie activa a statului sustinuta de P.Socialist nemarxist) cu liberalismul neoclasic (interventia partiala a statului sustinuta de P. neogaullist) din care a rezultat un model economic liberal de respectare a proprietatii private si imbinare a liberei initiative economice private cu cea de stat.

-perioada 1993-1997 a fost dominata de P.neogolist care a detinut si presedentia si guvernul. Politica de dreapta, liberalismul neoclasic starnind nepultumiri sociale, greve. Neogolistii desfiintau "statul social" de tip neoliberal.

-perioada 1997-2002, a cunoscut revenirea la coabitarea la putere, dar invers fata de perioada 1981-1993, a unui presedinte de la P.neogolist (Jagues Chirac) cu un prim-ministru de la P.Socialist (Lionel Jospin).

-perioada 2002-2007 a fost dominata din nou de P.neogolist: presedinte J.Chirac, premier Jean-Pierre Raffarin

Concluzie: Specificul regimului democrat liberal francez consta in:

- regimul constitutional francez a modificat republica din republica parlamentara in republica presidentiala;

-Specificul republicii presidentiale a fost coabitarea la putere, in doua etape, a unor forte politice de orientari

economice diferite. Aceasta opotitie a fost cauzata de decalajul existent intre alegerile presidentiale (la 7 ani) si

alegerile parlamentare (la 4 ani). Opozitia dintre Presedentie si guvernul care are majoritate parlamentara face din

republica franceza, practic, o republica semiprezidentiala prin temperarea atributiilor presedintelui.

-coincidenta desfasurarii alegerilor parlamentare cu cele presidentiale in 1993 si 2002 a asigurat detinerea puterii

presidentiale si guvernamentale de P. neogolist (adept al liberalismului neoclasic), partid de dreapta care tempereaza

modelul "statului social" promovat de P.Socialist nemarxist care imbina idei neoliberale cu social-democratice si chiar colaboreaza cu P. Comunist francez.