Adevar si eroare in comunicarea prin limbaj

Tipuri de erori si argumentari nevalide

A.    Definitii persuasive

Definitii precum "Binele este soarele in lumea ideilor" sau "Statul este omul in format mare" sunt evident lacunare si transmit dificultati insurmontabile argumentarii.

B.    Falsa generalizare ("fallacia fictae universalitatis")

Aceasta eroare are ca specie inductia ilegitima care consta intr-o generalizare pripita, fara o asigurare prealabila in ceea ce priveste existenta de cazuri contrare.

C.    Argumentarea in forma dilemelor (sofismul dilemelor)

24. Aceasta prezentare respecta clasificarea propusa de dl. Prof. Andrei Marga in volumul Metodologie si argumentare filosofica, Cluj-Napoca, 1991.

Daca nu ma vor condamna, nu voi plati conform sentintei. Deci oricum nu voi plati". Sofismul se produce aici deoarece cei doi iau termenul "primul proces castigat" in sensuri diferite.

D.    Argumentarea in forma silogismului prin analogie

Eroarea fracventa ce se produce in acest caz este presupunerea a mai multe analogii decat exista. Un exemplu de astfel de eroare este argumentarea care a stat la baza tezei inegalitatii raselor umane. Aceasta a fost formulata pe baza unei analogii intre rasele umane si rasele animale, ultimele fiind diferentiate biologic in urma selectiei naturale. Analogia a mers de la inceput prea departe (s-a presupus mai multa analogie decat exista in mod real) caci deosebirile dintre rasele umane nu au decat o importanta secundara si nu au aparut ca urmare a selectiei naturale, ci sub influenta unor cauze intamplatoare, in urma unor procese genetice automate, desfasurate in cadrul populatiilor initial izolate.

E.    Ignoratio elenchi

Acesta clasa de erori ce cuprinde o serie de specii bine consacrate:

Argumentum ad verecundiam" este eroarea ce consta in invocarea autoritatii cuiva spre a respinge o teza. Medievalii, spre exemplu, au invocat multa vreme autoritatea stiintifica a lui Aristotel pentru a determina acceptarea unor teze, multe dintre ele, in fapt, gresite.

Desigur, exista o "autoritate" a specialistului intr-un domeniu de preocupari, dar aceasta autoritate, care nu trebiue nicidecum tagaduita, nu constituie nicidecum, numai prin sine, un argument in favoarea unei teze. Aceasta autoritate consta in capacitatea de a identifica si a formula argumente pentru o teza si nu dispenseaza de la obligatia de a produce argumente pro sau contra acelei teze.

Argumentum ad verecundiam se prezinta, la rindul sau, sub mai multe forme:

a)     autoritatea cuprinzatoare ("deoarece specialistul a spus astfel");

b)     autoritatea dogmatica ( deoarece "asa s-a stabilit");

c)     autoritatea rau plasata ( care inseamna a supralicita, de pilda, opinia lui Newton in domeniul filosofiei, deci dincolo de domeniul sau de specialitate, care a fost fizica);

d)     autoritatea deformata (care inseamna a schimba semnificatia afirmatiei cuiva, rupand-o din context);

e)     autoritatea venerabila (adica a-i lua pe cei din trecut ca autoritati);

f)      autoritatea fixa ( adica a postula o autoritate si a refuza orice deviere de la opiniile ei);

g)     exista si o eroare conversa a autoritatii, ce consta in a tagadui orice merit celor din trecut pentru motivul ca apartin ireversibil trecutului.

Arumnetum ad hominem" este o eroare inrudita cu "argumentum ad verecundiam" si consta in invocarea ca argumente a calitatilor sau a defectelor celui ce sustine o teza. Ea se prezinta sub trei forme:

a)     "argumentum ad hominem" abuziv ( a explica, de pilda, pozitiile de gandire ale unui filosof prin caracterul sau moral, prin nefericirile sau prin accidentele biografiei sale);

b)     "argumentum ad hominem" circumsantial (adica a sugera ca oponentul satisface un intreres personal sustinand o anumita teza, spre a submina acesta teza);

c)     "argumentum ad hominem tu quoque" ( a intemeia o teza invocand ca si oponentul a acceptat-o candva ; sau a respinge o teza invocand ca altadata si oponentul a sustinut contrariul ei) .

Argumentum ad ignoratiam" este eroarea ce consta in a lua ca argument in favoarea unei teze imposibilitatea de a dovedi contradictoria ei. Cel ce recurge la acest argument rationeaza in felul urmator: "este asa, caci nu se poate dovedi ca nu este asa". El considera in mod ilicit ca o teza ce nu poate fi dovedita este falsa si, ca urmare, este adevarata contradictoria ei.

Argumentum ad populum" este eroarea ce consta in a lua asentimentul unei multimi de oameni la o teza ca argument in favoarea adevarului ei: "este asa fiindca toti cred astfel"; "este asa deoarece toti considera astfel". O varianta a acestei erori este argumentul majoritatii ("deoarece cei mai multi considera astfel, este asa").

5. "Argumentum ad baculum" este eroarea ce consta in invocarea fortei (fizice, psihologice, "morale") sau in cazul cel mai simplu, al "marturisirii" simturilor, in sustinerea sau respingerea unei teze.

Nu sunt rare in filosofie sofismele de tip "error fundamentalis". Un exemplu in acest sens este si afirmatia ca Schopenhauer are, cu siguranta, un limbaj complicat si dificil, caci orice filosof german are un limbaj complicat si dificil".

F.     "Petitio de contrari"

Aceasta reprezinta si ea o eroare formala, care consta in aceea ca intr-o expresie se opereaza cu argumente contradictorii incompatibile. Aceasta incompatibilitate a argumentelor este mascata de limbaj sau ramane greu de sesizat datorita complexitatii intemeierii:

I.       Un exemplu de petitio contrari il reprezinta cazul in care, intr-o disputa o persoana fie ca foloseste un principiu pe care, la un moment dat, il inlocuieste tacit cu contradictoria, fie ca adopta un principiu si curand si contradictoria sa.

2.Un alt exemplu de petitio contrari il gasim in unele analize logico-epistemologice ale explicatiei stiintifice. Acestea pleaca de la principiul conform caruia orice explicatie stiintifica presupune identificarea de cauze obiective si exclude factorii subiectivi (intentii, idei, motive de actiune etc.), dar admit ca "explicatia stiintifica a actiunilor umane presupune luarea in considerare a motivelor de actiune".

G.   Accidentul

Aceasta din urma categorie reprezinta eroarea ce consta in a lua o nota neesentiala, accidentala, drept esentiala, necesara. Sofismul accidentului este frecvent in cazul generalizarilor inductive cand, o data observata o proprietate a obiectelor unei cauze, se considera in mod imprudent ca acea proprietate este esentala si necesara pentru orice obiect din clasa respectiva.

Aristotel a dat urmatorul exemplu de sofism al accidentului : " daca Coricos este altceva decat Socrate, iar Socrate este om, atunci el nu este om".

Sofismul accidentului are doua forme:

1. Eroarea directa a accidentului, care este prima forma si consta in aplicarea unei reguli generale la un caz determinat, eludand circumstantele care fac inaplicabila regula in acest caz. Iata un exemplu: "Orice om trebuie tratat cu respect si sentimente de solidaritate; deci infractorul trebuie tratat cu respect si sentimente de solidaritate".

Eroarea conversa a accidentului este cea de a doua forma si consta in a ridica ilicit un caz determinat la rangul unei reguli generale. "Narcoticele sunt utile in tratarea unor boli, deci ele sunt utile oricarui om", este un exemplu simplu de sofism al accidentului in a doua forma.