Comentariu ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOId de Camil Petrescu

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE

INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

De Camil Petrescu

G Calinescu «  este tot ce poate fi mai subtil, mai frumos de razboi »

«  Autorul este un om cu sufletul clocotitor de idei si pasiuni »

Camil Petrescu marturisea : «  eu nu scriu deact ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc . aceasta este singura realitate pe care o pot povesti « 

Aparut in anul 1930, romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" confirma teoretizarile lui Camil Petrescu pe marginea romanului si prezinta drama lui Gheorghidiu in doua experiente existentiale : a iubirii si a razboiului. Dramatismul experientelor imaginate de scriitor rezulta din analiza minutioasa a starilor de constiinta izvorate din intamplarile traite individual sau colectiv si asumate de erou. Martor atent al evenimentelor in care este direct implicat, Stefan Gheorghidiu le rasfrange in propriul cuget, afirmand " in afara de constiinta, totul este bestialitate". G. Calinescu spunea despre acest roman ca este " tot ce s-a scris mai obiectiv si mai zguduitor despre razboi".C Petrescu a inoit romanul romanesc, promoveaza " noul roman" cel psihologic, de analiza, prin sincronizarea literaturii romane cu cea europeana

In noul roman se pune accent pe autenticitate care presupune exprimarea cu sinceritate a faptelor traite, a ceea ce a gandit sau simtit scriitorul : «  sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu.Din acest motiv este un roman modern. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti [] dar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic [.]. Orice i-as face, eu nu pot descrie decat propriile mele imagini

Cele doua nopti din titlul romanului simbolizeaza necunoscutul, nesiguranta, inceritudinea si ascunzisurile firii umane, ele reprezentand doua experiente existentiale ce impun doua parti in compozitia romanului. Prima parte prezinta iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa, Ela,iar a doua parte ilustreaza drama individului integrat in colectivitate in conditiile razboiului.

Daca prima parte este o fictiune, partea a doua este construita dupa jurnalul de companie al scriitorului imprumutat eroului.

Cele doua parti ale romanului alcatuiesc un tot organic prin raportarea la o singura constiinta care nareaza la persoana I. Naratiunea la persoana I plaseaza eul in centrul relatarii si respecta unitatea perspectivei.

Romanul este structurat pe doua planuri: cel exterior in care se prezinta societatea romaneasca in contextul razboiului si cel interior, analitic ce traverseaza organic textul la nivel compozitional, intreaga carte fiind un roman analitic, de cunoastere si de critica sociala.

Romanul debuteaza cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu concentrat in armata ca sublocotenent si trimis pentru amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei intre Busteni si Predeal apoi in muntii Dambovicioarei.

Este roman subiectiv, modern caci apar noi principii de creatie: memoria involuntara, acromia( incalcarea regulilor cronologiei) analepsa ( aducerea aminte, rememorarea).

Perspectiva narativa este subiectiva, unica, prin retrospectiva si consta in: naratorul este si personaj, se face homodiegeza ( adica naratiunea este la pers I) , perspectiva narativa este subiectiva si unica; cu focalizare interna si cu viziune " impreuna" ( adica naratorul stie tot atat cat stie personajul).

Naratorul este un adevart demiurg in lumea imaginarului caci el gandeste in locul personajelor.

Personajul nu este un tip reprezentativ ca la Ion sau alte romane .

Instantele comunicarii narative sunt: naratiunea e la pers I; monologul interior , este un monolog liric, care interfereaza cu elemente ale planului exterior;stilul este analitic, intelectual cu fraza ampla, cu observatii da natura sociala.

Planurile relatarii sun : unul obiectiv, exterior si altul subiectiv, interior.

Se remarca unicitatea perspectivei narative .

Este roman modern caci sursa de inspiratie a fost opera lui PROUST , " In cautarea timpului pierdut" Scopuil noului roman nu mai este realismul ci autenticitatea trairilor

Romanul dezvolta mituri precum : patul lu Procust, mitul ielelor, mitul lui Pygmalion.

Sunt preferate in descriere faptele banale, care nu au importanta decat pt personaj.

Autenticitatea celor prezentate provine din inserarea paginilor de jurnal, scrisorilor, memoriilor autobiografice.

Romanul contine 2 parti , fiecare avand capitole numerotate si cu titlu precum: La Piatra Craiului; Diagonalele unui testament; E tot filozofie; etc. Romanula are circularitate si simetrie atat prin cele doua parti cat si [prin felul cum incepe si sfarseste.

Titlul este sugestiv prin faptul ca prin " noaptea" se intelege mister, ascunzisuri.

Partea a doua are cronologie liniara. Memoria involuntara se realizeaza prin analepsa.

Perspectiva este : interioara, psihologica, personala

TEMA romanului este iubirea si razboiul

Sursele de inspiratie sunt: experienta de razboi a scriitorului; motivele mitice.

Conflictul este dublu: exterior si interior.

Discursul narativ este intens, psihologic, personal.

Planurile relatarii sunt: unul obiectiv, exterior ( razboiul) si altul subiectiv, interior ( iubirea).

Epicul romanului este subordonat analizei si interpretarii.

Stilul este anticalofil ( impotriva zorzoanelor stilistice; in partea de descriere a razboiului apar fraze cu stil sec, de proces-verbal, totul respectand adevarul, ;verbele dau autenticitate, dinamism, sporesc tragismul. Ele sunt la timpul prezent pentru a da autenticitate textului, ca si cum ar fi o pelicula cinematografica.

Eroul traieste doua drame : drama individuala ( iubirea si gelozia) si drama colectiva , aceea a razbiului. Unificarea lor se face in planul constiintei

Autorul critica incompetenta sistemului de aparare militara a tarii in preajma intrarii Romaniei in primul razboi mondial .

( povestirea romanului )

Desi frontul se intindea pe 10-15 km. de frontiera, armata romana fortificase vreo 300m "cu niste santulete ca pentru scurgere de apa pe care 10 porci tiganesti, cu boturi puternice, le-ar fi ramat intr-o jumatate de zi". Cu aceeasi ironie usturatoare este prezentata instructia pe care o executau ofiterii si soldatii, instructie ce este asemanata " cu jocurile de copii din mahalaua oborului". In Parlament se vorbea de buna pregatire a cadrelor militare, de dotarea acestora cu armamentul necesar, armata fiind gata de razboi.

Un fapt divers reltata in presa privind achitarea de catre justitie a sotului care si-a ucis nevasta surprinsa in flagrant delict, declansaza o discutie contradictorie intre ofiterii adunti la popota. Fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice ale celui care o sustine.

Capitanul Dimiu, comandantul batalionului impartaseste ideea juratilor "nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Daca ii arde de altele sa nu se marite". Capitanul Corabu, considerat spaima regimentului este adeptul expimarii libere si sincere a sufletului omenesc in afara oricaror oprelisti impuse de reguli si conventii sociale:" cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste?". Capitanul Floroiu considera ca " dreptul la dragoste e sfant [.] unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea".

Spre deosebire de aceste opinii care se bazeaza doar pe argumente rationale, interventia lui Stefan Gheorghidiu reflecta o conceptie bazata pe o experienta sentimentala dura. In viziunea lui iubirea este" mai curand un proces de autosugestie[.] Iubirea are riscurile ei iar cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt".

Discutiile starnite ii declansaza eroului prima experienta a cunoasterii, iubirea dominata de incertitudini. Stefan Gh. doreste sa obtina o permisie pentru a pleca la Campulung ca sa se intalneasca cu Ela. Fiind refuzat la inceput, este hotarat sa dezerteze. Stumulata de discutiile de la popota, memoria involuntara a lui Stefan Gh. Se declansaza si in maniera proustiana reinvie intamplari trecute. Eroul nareaza retrospectiv experienta sa erotica aducand-o in prezent, in timpul subiectiv. In cateva minute eroul comprima cei doi ani si jumatate traiti alaturi de sotia sa.

In al doilea capitol intitulat "Diagonalele unui testament" aflam cauza nefericirii eroului narator:" ca sotia-l insala". Era casatorit de doi ani si jumatate cu o colega de la litere. Iubirea lor s-a nascut din admiratie, comuniune spirituala si orgoliu " eram atata de patimas iubit de una din cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri". Luciditatea cenzureaza navala sentimentelor. In plan exterior, eroul narator prezinta aspecte ale vietii modeste de studenti saraci dar multumiti de implinirea iubirii.

Firul epic continua cu prezentarea unei intruniri a familiei de Sf. Dumitru cand sunt invitati de Tache cu mama si cele doua surori ale lui Gheorghidiu si celalalt unchi al sau, Nae Gheorghidiu. Acesta vorbeste cu dispret despre tatal lui Stefan care murise sarac multumindu-se in timpul vietii sa scrie articole la ziar, neavand deloc notiunea banului. Stefan Gh. Ii infrunta vehement pe cei doi unchi sustinand ca cei care fac avere " au un obraz mai gros, un stomac in stare sa digere si oua clocite, ceva din slutenia nevestei luate pentru averea ei[.]". Toti cei de fata raman consternati si se tem ca nu cumva Tache sa-si lase averea unui spital si continua sa-l multumeasca. Peste douazeci de zile Tache moare si Stefan Gh. Ia averea cestuia.

Ela tinea cu indarjire ca sotul ei sa nu renunte la nici un procent din mostenire. Gheorghidiu cedeaza in fata rudelor si investeste o parte din bani intr-o fabrica de metalurgie, inchiriaza un apartament incapator intr-un cartier central pe care il mobileaza. In urma licitatiei fabricii de melurgie, Nae Gh. Si Tanase Vasilescu Lumanararu devin asociati iar lui Stefan Gh. I se da conducerea biroului comercial. Nu dupa mult timp Stefan iese din asociatie deoarece constata ca nu are veleitati de om de afaceri. Mostenirea schimba cursul existentei conjugale a celor doi studenti saraci, in defavoarea cuplului. Pe cand erau saraci, Anisoara, verisoara lui Stefan, casatorita cu un mare negustor, nu-i baga in seama, dar ulterior ii atrage in lumea mondena. Gheorghidiu observa la Ela preocupari care pana atunci " dormitau lent". Ea manifesta tot mai mult interes pentru lux, petreceri, tinuta ei si a sotului, ceea ce intra in contradictie cu idealul lui de feminitate. Noua sa situatie materiala faciliteaza insinuarea unui al treilea individ, domnul G. un dansator priceput in galanterii feminine. Pe acesta cei doi il cunosc in casa Anisoarei. Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare declansaza criza de gelozie, punand sub semnul intrebarii fidelitatea femeii iubite. Stefan inregistreaza si analizeaza cu minutiozitate dovezi ale infidelitatii sotiei. Ela accepta doar compania lui G, dialogheaza mai tot drumul cu acesta, ii solicita ramuri inflorite de mar, accepta sa o fotografieze, se asaza la masa langa el, gusta din mancarea lui, priveste mereu la usa cand el intarzie la masa. Palid la fiecare scena, Stefan vrea sa para vesel dar simte ca este ridicol si deplasat in timp ce alti barbati manifestau rabdare si ingaduinta in situatii asemanatoare. Reprosandu-i pentru felul in care se comporta, Ela ii raspunde: "toate fac la fel". Stefan sufera nu numai din orgoliu, ci si pentru ca se dedubleaza, silindu-se sa-si ascunda framantarile, afisand indiferenta: "ma chinuiam launtric ca sa par vesel".

Stefan Gh., indragostit mai mult dintr-un orgoliu satisfacut, traieste doar iluzia iubirii, nu sentimentul ca atare caruia nu i se abandoneaza niciodata si nici nu consimte la sacrificii in numele iubirii. Iubirea ca sentiment marcheaza absenta pasionalitatii si reprezinta consecinta unei vanitati masculine si a unui proces de autosugestie cu efecte dramatice in lant: incertitudine, neincredere in partenera, infidelitatea reala a barbatului, despartiri temporare. Stefan este preocupat pana la obsesie de prestigiul sau lezat in ochii celorlalti si de analiza reactilor launtrice la faptele exterioare. Cei doi se despart de doua ori dar ulterior se impaca. Concentrat in armata ca sublocotenent, Stefan Gh. Pleaca la Dambovicioara si aranjaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung apoape de regimentul sau. Ela ii scria aproape zilnic.

Cartea intai se incheie cu capitolul " Ultima noapte de ragoste", in care eroul narator consemneaza nelinistea si nerabdarea de care este cuprins, fiindca in ultima scrisoare Ela il cheama negresit la Campulung, sambata. Obtinand cu greu o invoire, Stefan se duce la Campulung, iese cu Ela in oras, fiind multumit ca nimeni nu o saluta. O simte totusi schimbata si din nou este cuprins de incertitudini: "vedeam o noua intarire a banuielii ca sunt inselat". Ela ii cere sa treaca pe numele ei o parte din lirele englezesti, pentru ca ea sa fie asigurata in cazul in care el ar muri.

Vazandu-l pe G. in oras, Stefan este sigur ca a venit la Campulung pentru Ela si ca el era amantul ei. De aceea el se hotaraste sa-i omoare pe amandoi. Intorcandu-se acasa ii spune Elei ca trebuie sa plece urgent la regiment. Intamplator, se intalneste cu colonelul care-l sileste sa mearga la regiment si astfel Stefan nu-si duce la indeplinire planul de razbunare. Pe drum, afla de la colonel mai multe lucruri despre Grigoriade, care era un tanar sarmant, cu relatii sus puse si care este informat cu toate evenimentele politice si mondene. Cele spuse de colonel aprofundeaza framantarile eroului care este coplesit de navala intrebarilor contradictorii si chinuitoare. Gheorghidiu incearca sa-i plateasca vizitiului pentru a-l duce inapoi la Campulung, fiind sigur ca-si va surprinde sotia in bratele amantului, dar vizitiul il refuza. Ajungand la regiment, Stefan Gh. isi gaseste camarazii bine dispusi.

Vestea intrarii Romaniei in razboi a doua zi cade asupra lor ca un traznet. Stefan este numit " varful avangardei" care urma sa intre in lupta.

Daca in prima carte procedeul este introspectia psihologica, in a doua carte este tehnica jurnalului. Declansarea razboiului aduce o schimbare radicala in constiinta eroului, usurandu-l de cosmarul obsesiilor si indoielilor asupra infidelitatii sotiei. De aici in acolo, problemele sufletesti ale lui Stefan nu vor mai ocupa decat un colt al tabloului.

Confruntat cu realitatea frontului, Stefan Gh. nu ramane un simplu observator ci traieste intens o experienta esentiala pe care o comunica integrand cititorul inauntrul faptelor, al dramei colective si individuale, fara aura eroica, fara misificare.

In literatura romana nici un scriitor pana la Camil Petrescu nu a surprins cu mai multa veridicitate razboiul vazut din prisma combatantului de rand: " pe front, nu mai sunt acele tipuri pitoresti de care e plina literatura". Razboiul este transformat din clasicitatea lui obiectiva, exterioara, in sfera constiintei. Nicolae Manolescu remarca faptul ca: " de pe scena istoriei razboiul se muta pe cea a constiintei individului" (Arca lui Noe_). Adevarata desprindere a eroului de drama torturanta a incertitudinii se face chiar din primul capitol al cartii a doua. Prin trairea unei experiente cruciale, cea a razboiului, la care Stefan participa efectiv luptand pentru eliberarea Ardealului de trupele austro-ungare. Pentru Stefan razboiul are functie purificatoare si regeneratoare. Orgoliul sau il face sa participe cu toata forta la acest razboi fiindca n-ar vrea "sa existe pe lume o experienta definitiva ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul sufletesc". Pe front Stefan descopera o realitate dramatica. In contrast cu frazele rasunatoare rostite in Camera cu privire la pregatirea armatei romane capabila sa castige orice lupta " fara tunuri, fara mitraliere si fara cartuse", numai prin moral, imaginea frontului este coplesitoare. Armamentul lipseste, ordinile sunt contradictorii producand panica si invalmasala. Gheorghidiu are imaginea unui front improvizat, asemeni unui balci de oameni derutati si aflati intr-o debandada pe care nimeni nu se straduieste sa o opreasca. Temandu-se de moarte, Stefan se intreaba: " stiu ca voi muri dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care-mi va sfasia trupul?" Protagonistul primeste o misiune de atac dar aceasta nu se potriveste cu ordinele venite ulterior care vin unele in contradictie cu altele, creeand o stare de confuzie totala. Colonelul da ordin de retragere dar ei sunt atacati de inamic exact in directia in care se retragea regimentul. Apoi Stefan este trimis de mai multe ori " sa faca politie si ancheta".

Capitolul " Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" prezinta imagini de apocalips. Batalionul lui Gheorghidiu participa la o batalie crancena si se confrunta cu moartea, soldatii iind luati prin surprindere. Razboiul este cumplit, imaginea lui este redata vizual si auditiv: " traznete vin mereu in noi dar flacarile nu le vedem fiindca inchidem cu inclestare ochii", " exploziile infig cu lovituri de baros cuie in timpane si cutite in maduva spinarii". Soldatii au "sufletele rupte" simt ca " nervii pleznesc". Stefan simte " creierul zemuit, iar nervi de atata incordare s-au rupt ca niste sfori putrede". El traieste sentimenete contradictorii: teama, frica, groaza dar pe de alta parte bucuria supravieturii atacului. Camarazii lui Gheorghidiu nu au nicidecum sentimentul eroismului si al vitejiei.

Punctul culminant al capitolului il constituie clipa in care inghesuiti intr-o vatra sub un mal soldatii sunt astupati de pamant. Unul dintre soldati plange si spune: " ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu". Un alt soldat a vazut cum un obuz i-a retezat capul unui soldat si " acesta fugea asa, fara cap cam vreo 4-5 pasi si pe urma a ingenuncheat si a cazut".

Extenuat, Stefan ramane rece a primirea celor doua scrisori de la sotie si mama. Ziua retragerii a fost cea mai cumplita. Stefan este ranit si spitalizat.

Pe front Gheorghidiu descopera sensul solidaritatii si camaraderia data de egalitatea in fata mortii. Dupa spitalizare Stefan se intoarce in Bucuresti unde Ela ii face o primire falsa. Dupa ce experienta frontului l-a purificat si regenerat interior redandu-i increderea in sine, Stefan va depasi esecul sentimental si matrimonial luand hotararea sa divorteze. Inlaturand-o pe Ela din prezentul existentei sale Gheorghidiu ii daruieste inca o suma de bani " ca aceea pe care o ceruse la Campulung" si casele de la Constanta " cu absolut tot ce era in casa de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri, adica tot trecutul".

Prin perspectiva naratorului , romanul ofera o viziune unica data de trairile sale interioare.

Caracterizarea personajelor

Stefan Gheorghidiu ( SG ) exprima drama intelectualului, este personajul principal, narator si personaj in acelasi tinp.

Este filozof ce cauta absolutul in iubire, folosofie, razboi, actul scrisului.

Sufera un soc pentru ca: sotia lui este o femeie banala; isi intrerupe studiile pt a petrece mai mult timp cu Ela; isi da seama ca razbiul inseamna moarte, lupta inutila.

Este lucid iar luciditatea ii provoaca suferinte. Este vulnerabil si orgolios.

Prin  SG se modifica conceptul de personaj caci se foloseste tehnica " oglizilor paralele" prin multiplicarea perspectivelor si relativizarea lor.

El este un inadaptat de tip superior, dar este un invingator.

Relatia lui cu ELA are urmatoarea evolutie: la inceputul iubirii sale sentimentul parea absolut; iubirea este autosugestie pentru Stefan el iubeste intai din mila pentru a o face pe Ela fericita; apoi din loialitate ca sa nu o jigneasca ( asemeni lui Pygmalion care s-a indragostit de propria sa creatie ) , apoi iubirea este atinsa de gelozie, de indoiala.

T Vianu spunea " primul simptom al pierderii iubirii este comparatia facuta in devafoarea sotului; al doilea este cel al pierderii iubirii prin evitarrea intimitatii conjugale.

Drumurile celor doi se despart intrcat apartin unor lumi diferite; relatia lor este in antiteza.

SG este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar

" atentia si luciditatea mea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti ".

Firea sa pasionala , constient de chinul sau launtric, SG aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale interioare, pe care le diseca cu minutiozitate.

SG sufera nu doar din mandrie ranita, ci mai ales pt ca in societate se preface , afisand o atitudine de indiferenta cu totul falsa, ascunzandu-si framantarile.

" ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv ".

SG traieste intens cele doua realitati temporale: cea in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic, drama iubirii.

El traieste in lumea ideilor pure si nu gaseste sprijin durabil nici in plan sentimental, nic in plan social.El traieste dureros drama omului singura.

La un moment se simte obosit si hotaraste sa se desparta de Ela dupa ce vede ororile razboiului.Acum pe Ela o priveste cu indiferenta " cu indiferenta cu care privesti un tablou". El marturiseste " i-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pretla carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul".

SG poate fi caracterizat si prin atitudinea sa in fata razboiului pe care la inceput il vedea ca un act de eorism si in final il vede ca o imensa drama umana.

Ela , sotia sa, este prezentata in 2 ipostaze: inainte si dupa obtinerea mostenirii.

SG are insa aceeasi conduita pe tot parcursul romanului.

Pentru SG iubirii, dragostei, i se atribuie mitul lui PROCUST, adica dragostea inseamna drept de viata si de moarte asupra partenerului.

De aceea este patimas , nu se poate adapta lumii frivole a sotiei. Sufera si hotaraste sa divorteze de ea.

Este un personaj remarcabil in literatura romana.