Aventurile lui Jonathan Gullible de Ken Schooland -recenzie

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

Aventurile lui Jonathan Gullible

de Ken Schooland

-recenzie-

Ken Schoolland, economist, academician, scriitor si analist politic. In prezent este profesor de economie si stiinte politice la Universitatea Pacific din Hawaii. De asemenea, este membru in Consiliul Director al Societatii Internationale pentru Libertate Individuala.

A studiat lumea afacerilor si diplomatia la Colegiul Occidental din Los Angeles, apoi stiintele politice la Universitatea Americana din Washington, franceza la Universitatea din Besançon si economia internationala la Universitatea din Georgetown.

A fost economist in Comisia Internationala de Comert a Statelor Unite ale Americii, apoi in Departamentul de Comert de la Casa Alba in timpul mandatului lui Ronald Reagan. A parasit acest domeniu pentru cel al educatiei, unde a predat economie la Colegiul Sheldon Jackson din Alaska si la Universitatea Hakodate din Japonia.

A publicat "Fantoma lui Shogun : partea intunecata a educatiei japoneze", dar cea mai cunoscuta carte este "Aventurile lui Jonathan Gullible". A fost tradusa in peste 30 de limbi straine, iar ca orice carte cu o astfel de reputatie, s-a facut si un film dupa ea, regizat de Laine Yoshioka, unde Jonathan este interpretat de Tri Le.

Tradusa in romana de Sorin Cucerai, un prezent cercetator independent , membru fondator al Fundatiei pentru Libertate Economica in Romania si membru asociat al Institutului Ludwig von Mises Romania, cartea "Aventurile lui Jonathan Gullible" "prezinta principiile economice de baza intr-un fel foarte simplu si intelligent fiind o lucrare plina de imaginatie si foarte utila", dupa cum spune si laureatul Premiului Nobel in Economie, Milton Friedman.

Cartea "Aventurile lui Jonathan Gullible" a primit premiul national de la Fundatia pentru Educatia Economica(Premiul Leonard E. Read Book), premiul Leavey pentru Excelenta in Educatia Intrprinderii Private, cartea lunii septembrie, premiu acordat de Free-Market.Net al fundatiei Henry Hazlitt, si a fost de doua ori premiata cu Medaliile de onoare George Washington.

Cartea este mostenirea cea mai clar scrisa de Economia de Piata Libera si spre surprinderea scriitorului sau, aceasta carte despre un tanar intr-o barca ajunge acum la cititorii din intreaga lume si invata zeci de milioane de oameni lectii despre pericolul taxelor, ajutorul social si contraventii. Ken Schoolland crede ca "ideile despre piata libera au atractie globala - mai ales prin intermediul fictiunii". Nevinovatia implica puterea de a te abtine de la initierea violentei si de a nu-i lasa in pace pe cei care decid altfel. Lectura 'Aventurilor lui Jonathan Gullible', de Ken Schoolland, este o cale simpla si placuta prin care se poate ajunge la o asemenea intelepciune.

Pentru adulti, cartea poate fi considerata o satira la adresa unui guvern prost, iar pentru studenti o opera de orientare ideala despre beneficiile pietei libere, dar toata lumea a observat valoarea educationala a acestei carti. Cel mai remarcabil lucru despre aceasta carte este felul in care este scrisa: simplu si interesant chiar daca are de-a face cu o tema grea, de la economie la piata libera. Capitolul 12, numit "Oportunitate pierduta" a fost exclus din cea mai recenta editie a cartii dar trebuia sa fie o parodie a faimoasei povesti "Geamul spart". Capitolul acesta este foarte relevant in zilele noastre, pentru ca inca mai sunt oameni care cred ca razboiul este sanatos pentru economie. El ne arata cum un copil este invatat sa arunce cu pietre pentru a sparge geamurile unei fabrici in ideea ca astfel mai multi oameni vor avea de lucru: geamgiul va avea o noua comanda pentru o fereastra, va fi un nou loc de munca pentru o persoana si astfel fiecare muncitor va primi mai multi bani si va putea cumpara pantofi pentru copiii sai, de aici vor rezulta mai multe slujbe pentru producatorii de pantofi care vor avea mai mult de cheltuit pe articole din piele si tot asa. Acesta era modul in care economie era incurajata pe vremea aceea si mai rau este ca inca mai sunt persoane care au aceeasi mentalitate si astazi.

In stilul lui "Calatoriile lui Guliver", Jonathan este un tanar ce traieste pe Coasta Pacificului, care avea o viata obisnuita si visa mereu la intamplari palpitante alaturi de barcuta lui cea veche. Intr-o zi de primavara, o furtuna teribila ii arunca barcuta pe o insula neexplorata unde intalneste obiceiuri locale foarte ciudate, toate simbolizand felul in care politica interfereaza cu libertatea individuala si responsabilitatea personala.

Jonathan intalneste in calea sa, doi barbati care tarau o femeie printre tipete si lovituri. A aflat ulterior ca aceasta fusese arestata pentru ca amenintase munca laborioasa a celor care taiau copacii cu niste bete, ea atasand o bucata de metal la capatul batului ei. Jonathan nu intelege ce rau facuse femeia pentru ca la el in oras toata lumea folosea topoare, chiar si el isi construise astfel barcuta. Dar, in povestirea noastra "Scopul muncii e sa ai un loc de munca permanent si sigur, nu produse noi.", orice inventie este pedepsita pentru ca pune in pericol ocupatia traditionala conform careia doar barbatii puternici pot dobori un copac, si asta lucrand impreuna si intr-o perioada mai lunga de timp.

Observam ca si lui Jonathan i se pare neobisnuita reactia taietorilor de lemne si pleaca mai departe. Ajuns la un mic lac, intalneste un batran care pescuieste, dar prinde doar cativa pesti mici. Si dupa ce acesta il cinsteste cu cativa pestisori prajiti, ii spune ca lacul acesta mizerabil apartine tuturor si in acelasi timp, nimanui, ca nimeni nu are grija de el pentru ca, dupa, ar putea veni altcineva care sa pescuiasca pestii ingrijiti de el si ar iesi in pierdere; este vorba despre proprietatea comuna de pe urma careia toti culeg beneficii dar nimeni nu o ingrijeste. Aici lacul este administrat de Consiliul Lorzilor care platesc un administrator care ar trebui sa interzica pescuitul in exces si aruncatul gunoaielor, dar, de fapt lorzii sunt cei care-l polueaza si pescuiesc de acolo cel mai mult si se pare ca cu cat pestii sunt mai mici cu atat salariul administratorului este mai mare.

In urmatorul capitol, "Politia alimentara" ii aresteaza pe cei care produc prea mult, astfel o femeie este aruncata in strada cu cei trei copii ai ei dupa ce sotul sau este arestat. Acesta era cel mai bun fermier pentru ca "era un geniu financiar care stia ce sa cultive ca sa placa cumparatorilor", stia sa faca previziuni si nu risispea semintele si ingrasamintele, dar nu a respectat cotele anuale si faptul ca preturile si culturile sunt stabilite de Consiliul Lorzilor si aplicate de Politia Alimentara. Aici observam cel mai bine mentalitatea celor care sunt la conducere.

Intrand cu greu intr-un oras unde accesul era impiedicat dar iesirea incurajata, Jonathan intalneste o femeie ce reprezenta producatorii de lumanari si de haine care-i cere sa semneze o petitie pentru protejarea locurilor de munca si a industriei locale fata de produsele care vin din afara insulei. In acest scop, daca petitia va fi semnata de suficienti oameni, Consiliul Lorzilor va interzice Soarele pentru ca este o sursa foarte ieftina de lumina si caldura straina si astfel sunt reduse locurile de munca si salariile cu aproximativ 50%. Femeia crede ca un impozit mare pe ferestre sau interzicerea totala vor remedia situatia, o solutie interesanta dar imposibil de pus in practica si total inutila, mai ales pentru ca Soarele este gratis, toata lumea are acces la el si fara el nu s-ar putea trai.

Mergand prin oras, omul nostru zari un om care mergea in genunchi si afla de la acesta ca s-a impus o taxa pe inaltime si asta pentru ca oamenii inalti sunt mereu avantajati: atunci cand se fac promovari, in sport, in politica, in lumea spectacolelor ba chiar si la casatorii si atunci, Lorzii reduc din avantaje prin aceasta taxa, iar rezultatul este ca majoritatea oamenilor merg in genunchi sau se tarasc pe jos pentru a nu plati mai mult si asta nu dovedeste decat lipsa de intelepciune a celor de la conducere, pentru ca nu trebuie nimeni pedepsit pentru fizicul sau, sau manipulat pentru a avea un anumit comportament, citrebuie sa ne acceptam asa cum suntem si sa-l respectam pe fiecare pentru ce este, pentru cum gandeste.

Printre case din lemn, urate, Jonathan vede una frumoasa, eleganta, construita pe o pajiste verde. Dar uimit observa ca cineva incearca sa o darame, iar alaturi este o femeie suparata, proprietara de drept a casei, ea fiind cea care platise pentru fiecare cui si scandura folosite. Dar casa ii este daramata de Consiliul Lorzilor sub pretextul ca nu se potrivea cu planul lor de construire si ca in locul ei va fi construit un parc in mijlocul caruia va fi amplasat un monument al unuia dintre ei. Planul lor este complet gresit, construind incorect si astfel platind mai mult prntru a remedia lucrurile. Aici nu exista termenul de proprietate privata, pentru ca Lorzii sunt cei care controleaza totul, sunt cei care primesc taxele si impozitele si care decid ce se intampla cu o casa care nu este a lor, sunt practic cei care primesc chirii de la proprietarii de drept al locuintelor.

Eroul nostru isi continua drumul, sperand totusi ca va da peste oameni care sa gandeasca logic sau poate care doar sa gandeasca. Si astfel ajunge intr-un orasel in care erau 2 feluri de gradini "zoologice" : una plina cu animale aduse din toata lumea (tigri, maimute, zebre) si alta plina cu zeci de oameni femei si barbati imbracati in haine in dungi albe si negre care se aflau acolo pentru ca nu platisera taxa speciala pentru gradina zoologica. Ei se aflau acolo pentru ca ezitau sa plateasca taxele fie pentru ca nu-i interesa fie pentru ca, considerau ca animalele nu trebuie studiate decat in habitatul lor natural si pedeapsa lor era scoaterea din habitatul lor natural pentru a nu se plimba prin oras afectand societatea cu comportamentul lor nepotrivit. Dar, Jonathan nu stie unde este mai bine, inauntru, alturi de oameni care gandesc inainte sa plateasca ceva sau afara, in compania celor care se supun orbeste legilor instituite de Lorzi.

Plimbandu-se prin oras, Jonathan a auzit zgomotul unei prese de tiparit si a crezut ca este tipografia ziarului local, dar indreptandu-se spre ea a aflat ca de fapt este "Biroul Oficial de Creare a Banilor" si ca Lorzii tiparesc o groaza de bani pentru a face poporul fericit. Tiparirea banilor oficiali, adica "nefalsificati" se numeste "finantare prin deficit" care "este o parte a unui plan de cheltuieli complicat si sofisticat", iar Lorzii cheltuie banii pe proiecte pentru persoanele loiale si suficient de dragute ca sa-i voteze. Dar, "cand falsificatorii tiparesc bani si ii cheltuie, banii lor inunda strazile si jefuiesc valoarea banilor tuturor. Orice suflet sarac avand un venit fix din salariu, economii sau pensie ar descoperi curand ca banii lui nu mai au nici o valoare."

In timp ce se gandea cum sa faca rost de bani ca sa se poata intoarce acasa, Jonathan zari un om slabut care incerca sa urce o masina mare intr-o caruta. Acesta ii da lui Jonathan cinci kaini daca-l ajuta si el a fost de acord. A aflat astfel ca masinaria respeciva se numea "masina de vise a lui Golly Gomper" si era creatia doctorului P. T. Tanstaafl. Doctorul i-a explicat insa ca nu se stie al cui vis se indeplineste. De exemplu oamenii vroiau sa aiba mai multi bani si au cerut salariu triplu, asigurari de boala, de somaj, chiar si de moarte. Dar cand fabrica n-a mai putut plati, a dat faliment si atunci visele acestor persoane s-au spulberat dar cele ale celor de pe o alta insula, Nie, se implineau, pentru ca acum bunurile se importau de acolo si astfel ei erau cei ce primeau mai multi bani.

Din "Putere de vanzare" aflam ca in oraselul nostru sunt doua feluri de mita: mita legala atunci cand politicianul foloseste banii altor oameni si nu pe ai lui si mita ilegala cand se primesc bani gheata pentru anumite favoruri politice, daca nu sunt numiti "contributie la campania electorala". Iar banii cu care sunt mituiti cetatenii pentru a le acorda voturi anumitor reprezentanti in Consiliul Lorzilor sunt luati din banii Guvernului, banii proveniti din impozite si asta pentru ca voturile inseamna putere, inseamna controlul si influenta asupra vietii, libertatii si proprietatii fiecarei personae de pe insula. Din acest motiv se face orice pentru aceste "bilete" spre paradis, pentru un loc in istorie. Singura problema in acest sens este ca daca oamenii nu dau banii din simtul datoriei atunci le sunt luati cu forta, "imprumutati".

In drumul sau Jonathan vede 3 cladiri: A, B si C. Cladirea A era goala si intr-o stare deplorabila, cladirea B era plina de chriasi iar cladirea C era imaculat de curata, dar goala. Aici o intalneste pe Alisa care-si cauta un loc de inchiriat. Pe vremuri locuia in cladirea A dar tatal ei si cu ceilalti chiriasi au cerut Masinii de vise controlul chiirilor si o data cu acesta lege au aparut un alt sir de probleme: administratorii n-au mai avut bani sa repare orice se strica pentru ca preturile si costurile cresteau dar veniturile din chirii nu, si atunci, la un moment dat au abandonat cladirile si astfel oamenii nu mai aveau un loc de dormit. In acelasi timp trebuia respectat codul constructiilor, care dicteaza proiectul si utilizarea unei cladiri si care specifica cata suprafata ii revine fiecarei personae, toaleta, chiuveta, intimitate, toate conforme cu statutul pe care-l are. Si acum fata impreuna cu tatal ei cauta solutii si in acest scop vor merege la o petrecere organizata de Lady Tweed, reprezentanta cartierului in Consiliul Lorzilor, petrecere la care Alisa l-a invitat si pe Jonathan.

La coltul strazii, Jonathan a vazut un politist care citea un ziar si i-a atras atentia titlul unui articol de acolo: "LORZII AU APROBAT PEDEAPSA CU MOARTEA PENTRU BARBIERII ILEGALI!". Surprins, l-a intrebat daca este vreo greseala de tipar dar a aflat ca "pedeapsa cu moartea este amenintarea suprema din spatele tuturor legilor indiferent cat de mic este delictul" si ca fiecare delict este vazut pe o scara ascendenta, cu cat se impotriveste cineva cu atat pedeapsa este mai mare. Afla de asemenea ca: "Autorizatiile le ofera monopolul asociatiilor profesionale, astfel incat ele sa-i poata apara pe consumatori de prea multe decizii si alegeri. Spune chiar aici ca membrii asociatiilor profesionale sunt cu siguranta buni, deci nu mai este necesara nici o alegere."

In urmatoarele capitole sunt implicate probleme etice precum suprimarea dreptului la munca si legile muncii,statutul imigrantului, responsabilitate si virtute, regula majoritatii si regula individuala.

Organizandu-se dupa legi proprii, determinate de necesitatile persoanelor influente din oras, dreptul la munca este adeseori incalcat. De exemplu, povestea vanzatorului ambulant de flori reflecta aceasta nedreptate. Datorita proprietarilor de florarii care il considerau o amenintare,o concurenta, acesta a ajuns in inchisoare platind pentru faptul ca vindea florile la preturi mai mici decat cele practicate de ceilalti vanzatori. Birocratia sistemului si numeroasele legi impuse de Consiliul Lorzilor ii avantajeaza pe patronii care ofera o mita mai mare sau pe cei care dispun de fonduri salariale mai mari, micile societati fiind destinate falimentului.

Intr-un alt capitol autorul vorbeste despre cea mai controversata problema a societatii moderne si anume migratia sau "noii nou veniti", asa cum sunt numiti in carte, problema deplasarii oamenilor dinspre tarile sarace catre cele mai avantajoase si a efectului acesteia aspra vietii sociale si economice a orasului. Pe masura ce se devolta, economia moderna incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe munca imigrantilor sositi din afara, de peste granite. In carte autorul prezinta acest fapt intr-o alta lumina, noii nou veniti reprezentand "o concurenta pentru cei cu putere din Consiliul Lorzilor" deoarece ar putea lucra mai mult, mai greu si pentru un salariu mai mic.

O alta problema importanta abordata tine de etica medicala, de fapt de incalcarea anumitor drepturi in aceasta privinta si anume dreptul la viata a individului. In acest oras doctorii sunt cei care hotarasc in numele persoanei, asumand riscul unei operatii care ar putea provoca moartea. Ei dobandesc, in urma multor ani de pregatire, o autorizatie "ca sa poata lua decizii de viata si de moarte in locul oamenilor". Cei care sunt considerati "posedati de demoni" sunt supusi unor operatii cu sau fara voia lor, practicate folosindu-se tehnici arhaice: le sunt taiate venele pentru ai lasa pe demoni sa iasa din corp o data cu sangele. Daca este cazul, folosesc si lipitori. Iar daca aceste "tratamente" nu dau rezulate, ii otravesc cu diferite substante chimice, toxice. Tratamentele obisnuite (medicamente, metodele naturiste, masajul, diete sau exercitii fizice ) sunt considerate neautorizate iar cei care sunt prinsi utilizand aceste metode sunt aruncati dupa gratii.

Avand in vedere acestea, este incalcat un drept fundamental, important al individului: dreptul la viata. Noi suntem singurii proprietari ai vietii noastre, neputand nimeni sa decida in privinta asta, indiferent de pregatire si calificare.

Cea mai importanta parte a cartii o reprezinta Epilogul unde autorul sintetizeaza in termini succinti fundamentul filozofiei pietei libere si libertatii umane.

Canadianul Kerry Pearson a folosit aceasta ultima parte a cartii pentru a creea o animatie de 10 minute intitulata "Filozofia Libertatii".

Aventurile lui Jonathan Gullible este un exemplu excelent pentru cum "Filozofia Libertatii" poate fi explicata intr-un mod atractiv si accesibil.

Anexa

Ken Schoolland