Clepsidra

CLEPSIDRA

"Timpul ramane judecatorul

si selectorul cel mai neindurator,

dar si cel mai drept,

pentru opera de arta.

Ceea ce a inlaturat din circulatie

filtrul natural al timpului

nu poate fi tinut in viata cu nici o sila,

precum nu se pastreaza cadavrele

in lumea celor vii".

Liviu Rebreanu ¹⁾

III

e cel ce crede ca exageram valoarea de document istoric al acestor nebagate in seama, mici si modeste bucati de lemn cioplit, il invitam sa calatoreasca impreuna cu noi (si cu cateva pecetare-calauza), nu numai prin anii 1700-1900, ci tocmai prin preistoria Daciei sau poate mai afund in timpul straroman ; si, de ce nu ?, - cu alti "ghizi" ciopliti in lemn - chiar prin alte locuri si spatii ale mapamondului.

Heidegger ne-a propus ca "ar trebui sa ne invatam cu gandul ca lucrurile nu se limiteaza sa apartina unui loc, ci sunt, chiar ele, locurile "²⁾. Noi purcedem calatoria in timp si spatiu, prin pomenitele "locuri", sub zodia Clepsidrei; pentru ca vechea unealta de lucru a zeului Cronos se vede ca nu era o straina nici pentru taranul din Rona de Jos ³⁾ , care a cioplit, sub forma de clepsidra, un pecetar (fig. nr. 1). Clepsidra masoara timpul. Timpul in vesnica curgere. Timpul pe care inneguratul Heraclit din Efes 1-a asemuit cu un rau in vesnica curgere. "Panta rhei" - toate curg ! Lemnul cald si prietenos al pecetarului sugereaza ca, in loc de nisip, in clepsidra poate sa curga apa, un torent de apa - simbol transparent al Traditiei. Pentru ca timpul si locul si tot ce ele produc nu se pot lega de vesnicie decat prin traditie. Traditie pe care, intuitiv, o "simtim [] ca un torent in necurmata curgere, chemand si facand una cu el, toate apele, care, chiar limpezite, vor pastra culorile lor originale, fiind in acelasi timp ele insele, dar si cu o alta putere pe care le-o transmite torentul, ce inseamna mai mult decat toata apa la un loc si viata mai lunga decat ar fi putut, fara el, avea fiecare apa"⁴⁾.

Sa navigam, deci, prin torentul timpului, insotiti de doua grupuri de calatori: A) - "Babe si Mosi" de pe la noi si B) -"Oaspeti " de pe mapamond.

"O, Moarte, batran capitan este timpul ! Sus ancora !

[] Inimile noastre pe care tu le stii sunt pline de lumina !

[] Sa ne cufundam in Necunoscut pentru a gasi ceva nou! "

(Baudelaire⁵⁾).

fig.nr. 1
A) Babe si Mosi de pe la noi

Apele batranului Danubiu, dupa ce ies involburate de inclestarea dintilor de stanca, din Portile de Fier se revarsa lin in albia largita lasand - pana nu demult - sa se inalte in chiar mijlocul torentului, insula Adda-Kaleh, iar, in aval, pe malul stang - grindul Tifarului. De sub nisipurile aluvionare ale acestui grind, arheologii au scos la iveala cativa idoli⁶⁾. Figuri antropomorfe cu brate in cruce, ciclopi, zeitati preistorice "fiinte" ramase in cultul stramosilor din vremurile stravechi (fig. nr. 2)⁷⁾. Ele perpetueaza amintirea uriasilor care ar fi trait candva in spatiul danubiano-pontic ("cultura Vinga-Turdas"⁸⁾).

) Pe dealul numit Sfantul Petru de langa Portile de Fier (Romania, judetul Mehedinti, satul Gura Vaii, dupa o fotografie din anul 1899) se inalta dintre stanci "simulacrul lui Zalmoxis (Zeul-Mos) - bustul unei figuri umane, de o marime uriasa, taiat in stanca de mana omului preistoric " ⁹⁾ (fig. nr. 3). "Am vazut - scria Nicolae Densusianu - si am examinat insusi din apropiere, in vara anului 1899, aceasta reprezentatiune umana, de pe acest frumos si important promontoriu al Dunarii. Din orice parte privita aceasta figura, ea ne infatiseaza chipul unui om misterios cu cojocul in spate si avand o atitudine ca si cand s-ar urca pe deal in sus Legendele populare numesc aceasta figura megalitica "Mos" si ne spun totodata ca, mai demult, a existat aici o grupa de noua chipuri umane, sculptate in stanca, numite cu un termen general "Babei" din care 8 au fost distruse in timpurile mai in urma [] ¹⁰⁾. Aceasta figura sculptata in stanca de langa Cataractele Dunarei, dupa numele ce-1 poarta, dupa ideile si dupa uzurile religioase ale vechimii, ne infatiseaza unul din cele mai importante monumente ale tarii, simulacrul lui Saturn, numit in timpurile dace Zalmox - is sau Zeul-Mos [].

fig. nr. 2

fig.nr. 3

fig. nr. 4

fig. nr. 5

fig. nr. 6

fig. nr. 7

El reprezenta divinitatea cea mare a tarii, sub a carei tutela speciala se afla pasul Portilor de Fer [ ]. A fost una din institutiile religioase ale timpurilor pelasge¹¹⁾ , ca sanctuarele si simulacrele lui Saturn sa domineze la stramtorile muntilor, cari serveau de porti naturale ale tinuturilor. "Dupa cum ne spun autorii - zice Varro - ¹²⁾ pe locul unde se afla muntele Capitol a fost in vechime orasul numit Saturnia, din care mai exista trei resturi vechi, un templu al lui Saturn in stramtorile muntilor, tot acolo o poarta numita Saturnia, iar astazi Pandana si, in fine, o poarta din dosul templului lui Saturn" []. Etatea acestui monument, odata atat de religios, de la Portile de Fer si de la Cataractele Dunarei, se reduce [ ] la timpurile anterioare argonautilor (subl. ns.)"¹³⁾. "Uriasii, aceste fapturi mitice au apartinut celei de a doua ere antropogonice. Ei au populat pamantul inaintea oamenilor propriu-zisi. Toponimia mitica romaneasca atesta prezenta lor in cateva zone arhaice ale tarii,unde s-au gasit oase de oameni mari []. Uriasii erau fapturi de proportii colosale []. Cand mergeau calcau de pe un deal pe altul, pravaleau in urma copacii, in mers faceau partii largi in padure, secau paraiele si raurile cand le era sete, revarsau lacurile cand se scaldau, cu o lovitura de ciocan pravaleau stancile, cu palosul retezau crestele muntilor [ ]. Femeile si fetele uriasilor erau voinice, muncitoare, guralive si mai blande decat uriasii. De felul lor erau pasnici, insa foarte periculosi cand se infuriau [ ]. Traditia legendara descrie ca, razvratindu-se odata, au prins toate tortile cerului, scuturandu-le doar-doar o cadea pe pamant cerul cu divinitatile ceresti, pentru a le zdrobi in lupta corp la corp. Au dezlantuit atunci potopul, care i-a inecat pe cei mai multi. Iar cei care au scapat in pesteri inalte, fulgerele si traznetele s-au pravalit atunci peste intrari, cetluindu-i acolo pe toti. Asa s-a starpit spita uriasilor " ¹⁴⁾.

3) "Gigantii, care in timpurile primitive pelasge ajunsese la o celebritate asa de mare, sunt amintiti si in traditiunile ebraice. Aici ei figureaza sub numele de Gog si Magog. Cea mai veche legenda cu privire la Gog si Magog o aflam la Ezechiel¹⁵⁾. Intr-una din din profetiile sale [ cap. 38 si 39, el ] ameninta pe evrei ca Iehova va aduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea frumoasa de cai si calareti, inarmati cu scuturi, coifuri, sabii, lanci, piluri, arcuri si sageti. Acestia venind din fundul miezanoptii, insotiti de alte popoare multe, calarind pe cai, vor navali ca o furtuna asupra tarii lui Israel. Ei vor cutreera pamantul in triumf, vor duce pe evrei in captivitate, apoi, implinindu-si misiunea lor, vor fi distrusi cu totul de mania cerului. Profetia lui Ezechiel avea, fara indoiala, in vedere traditiunile vechi despre infricosatul razboi al gigantilor, cand acestia, urmarind pe evrei, ii alungase pana in Egipet []. Doua statui colosale, cunoscute sub numele de Gog si Magog [ ] decoreaza [ si astazi ] sala cea mare a palatului municipal (Guildhall) din Londra []. A doua figura, cu o coroana de lauri pe cap, poarta imbracaminte si arme scitice " (subl. ns. ; fig. nr. 4) ¹⁶⁾ . Identitatea scit-gigant o confirma si Martial, care "numeste triumful lui Domitian asupra dacilor "triumf asupra hiperboreilor" (Hyperboreus triumphus), iar in alt loc "triumf asupra gigantilor" (Giganteus triumphus). In fine, acelasi Martial , in alta epigrama a sa, celebreaza astfel invingerile lui Domitian: "De trei ori a trecut peste coarnele cele perfide (bratele legendare) ale Istrului sarmatic, de trei ori si-a scaldat calul sau asudat in neaua getilor ; si, totdeuna, modest, el a refuzat triumfurile ce le-a meritat si nu aduse cu sine decat [re-] numele ca a invins lumea hiperboreilor "¹⁷⁾.

Toate aceste figuri legendare de Babe si Mosi autohtoni implementeaza concluzia ca "in constituirea spiritualitatii specifice fiecarei comunitati umane [] exista un origo, un set de figuri arhetipale in care mitul si conceptul istoric, legenda si istoria se interfereaza, si partial coincid"¹⁸). Iar nemurirea lor o asigura Traditia, care "pornind din mit,rasunand in ea intreaga sensibilitate metafizica [] vine la lumina [] sa unifice si sa inalte tot ce grupul va dobandi: simtire, gandire, vorbire, manifestare [legand] intr-un anumit fel locul si trupul si tot ce ele vor produce [pentru ca aceasta este] traditia, principiul generator permanent viu si dinamic"¹⁹⁾.

4) Uimitor si miraculos (desi indubitabil) ni se pare cum traditia romaneasca a trecut prin filtrul natural al timpului (neinduratorul judecator si selector al valorilor perene) - aceste Babe si Mosi, figurine sau uriasi (de sub grindul Tifarului si de pe crestele carpatine) tocmai din strafundurile istorice pana in contemporaneitate, si prin "filiera" pecetarelor din lemn. Priviti-le cu atentie. Nu-i niciun trucaj. Pecetarele din fig. nr. 5, 6 si 7 sunt autentice. Se pot cerceta in colectia Dr. Victor Pop din Sighetul Marmatiei, str. Plevnei nr. 37.

Asemanarea izbitoare - frizand identitatea formelor sculptate -dintre Ciclopul cu brate in cruce (fig. nr. 5 si 6) si Figurina neolitica de la Dunare (fig. nr. 2), dintre Figura antropomorfa (fig. nr. 7) si Babele sau "Ciobanul" impietrit intre piscurile muntilor - ne da dreptul sa afirmam aceasta dimensiune a lor, pe care timpul nu a putut-o micsora.

Fauritorii "tinerelor" pecetare sunt simpli tarani maramureseni din secolul trecut, dar ei le-au copiat dupa altele mai vechi. Si asa, din generatie in generatie, coboram pe scara Traditiei catre originea acestui neam romanesc si a mosilor stramosilor lui, ramanand, insa, tot timpul, in acelasi spatiu: carpato-danubiano-pontic.

Minunata lectie de istorie inchid in trupurile lor de lemn aceste nebagate in seama, mici si modeste pecetare: " Samburele eternitatii unui popor este specificul lui cuprins si desfasurat in arta, in creatia spirituala de-a lungul istoriei "²⁰⁾; de-a lungul istoriei: de la strabunele carora insusi Prometheu le-a dat un suflet atat de viu incat au urcat prin milenii pana la noi, infruntand judecatorul cel mai neindurator, dar si cel mai drept al valorilor - timpul.

B) Oaspeti de pe mapamond

Dupa istoria biblica neamul omenesc este monogenetic: toti oamenii au fost fiii lui Adam si ai Evei ²¹⁾ . De la iesirea din gradina edenului (Mesopotamia) pana la potop. Iar dupa nimicitorul diluviu, din corabia esuata pe muntele Ararat (Armenia ) ²²⁾ a coborat pe pamant Noe, cu familia sa. Din urmasii celor trei fii ai sai, Sem, Ham si Iafet, au odraslit cele trei mari grupe umane ²³⁾ , ce populeaza pana astazi planeta oamenilor, care - si dupa dezbinarea lingvistica de pe zidurile turnului Babei - au pastrat, prin germenul comun, afinitati, insusiri si manifestari, ale caror amprente in istorie, cultura si arta marturisesc despre acelasi origo.

Pecetarele din figura nr. 8, 9 si 10 le-am botezat Oaspeti de pe mapamond tocmai pentru ca ele confirma acest important capitol al problemei antropologice: unitatea de origine a neamului omenesc sau universalitatea genului adamitic ²⁴⁾ .

1) Piramida azteca in trepte

Este unul din pecetarele categoriei " obelisc " ²⁵⁾ raspandite pe aria Moisei-Sacel-Hoteni-Cuhea-Breb, in Tara Maramuresului din Romania. (Si "frati" de-ai lui - inca nevizitati de noi - am auzit c-ar exista si prin alte tari transilvane.) Daca n-am sti ca acesta este un pecetar cioplit in Sacel, privind fig. nr. 8 am putea jura ca este fotografia unei piramide mexicane, reconstituite, de pe timpul civilizatilor azteci.

Incercand a dezlega aceasta enigma, trebuie sa ne plimbam putin prin culturile vechi ale Europei, Asiei si Americii:

"Probabil ca cele mai vechi constructii din Asia

fig. nr. 8

occidentala, ca si monumentele arhitectonice din epoca primitiva aveau o anumita asemanare cu forme ale naturii. Betilele erau pietre uriase, asezate vertical, iar templele erau concepute ca reproduceri ale unor dealuri inalte.[] Asurbanipal, pomenind templul lui Samas, declara cu mandrie: "Am ridicat turnuri ca muntii" []. Cópii ale muntilor, pe culmile carora zeii s-au infatisat oamenilor par sa fi fost si ziguratele, acele uriase temple in forma de turnuri in trepte (subl.ns.), care s-au construit inca pe la inceputul mileniului al III-lea i.e.n. Unul din cele mai vechi zigurate a fost descoperit la Ur in Mesopotamia de sud.El avea patru platforme, dar forma un intreg inchegat, care, in varf, purta un sanctuar "²⁶⁾.

Dar, din Asia, prin stramtoarea Behring nu este decat un pas pana in America, unde putem constata ca indienii maya (sec. i.Hr. - sec. XI d.Hr.) construiau colosale temple in forma de piramide, din pietre frumos cioplite, asemanatoare cu cele din Egiptul antic si din Orientul antic. Istoria ne spune ca, inainte de debarcarea lui Cortez in America ²⁷⁾ , statul Maya a fost cucerit de aztecii veniti de la nord, care in sec XIV au intemeiat orasul Mexico; specialisti in istoria culturii si civilizatiei spun ca: " Vechea sculptura monumentala mexicana a atins aici o rara maturitate!" ²⁸⁾. "In constructia acestor piramide in trepte se tinea seama (cf.Helfritz²⁹⁾) de orientarea lor; axa principala devia cu 17° de la punctul exact in care apunea soarele aflat la zenit []. Forma ei, stilul ei se explica prin insasi conceptia cosmogonica a acestor popoare, conceptie potrivit careia cerul este reprezentat nu ca o bolta, ci ca un munte pe care soarele il urca si il coboara pe niste pante marginite de paliere - imagine pe care o reproduce, simbolic, piramida (Krickeberg³⁰⁾).[] Hernán Cortés scria ca aceste monumente constituiau " una din privelistile cele mai minunate din lume"; alti cronicari spanioli [contemporani ai lui Cortés] vorbeau in termeni tot atat de entuziasti []. In 1520, vizitand la Bruxelles expozitia tezaurului artistic trimis de Cortes imparatul Carol Quintul, Albrecht Dürer si-a notat in jurnalul sau de calatorie: "Eu n-am vazut in toata viata mea nimic care sa-mi fi delectat atata inima ca aceste lucruri"³¹).

Chiar daca ne lasam molipsiti de entuziasmul lui Cortes si Difirer, nu putem accepta afirmatia "pretioasa" din Istoria culturii si civilizatiei, a lui Ovidiu Drimba ca "nici un model strain n-a inspirat piramida Americii precolumbiene " (p.441, vol.I), pentru ca, oricum, ziguratele din Ur³²⁾ sunt mai batrane cu vreo trei milenii; iar obeliscurile Egiptului antic sunt surorile lor. Credem ca templul ziqqurat este "corespondentul monumental al piramidei egiptene, cultivat si de arhitectura vechiului imperiu babilonean"³³).

De la cine au preluat "modelul" cioplitorii de pecetare? ; nu are importanta. Cert este ca: si acest pecetar, cu forma lui de "piramida in trepte" ne ataseaza popoarelor cu cea mai veche civilizatie din lume. Veche si nemuritoare!

2) Obelisc egiptean

Vechea arta egipteana a dovedit "un conservatorism iesit din comun"³⁴) , rezistand, in formele sale fundamentale, atat in cursul dominatiei elenistice, cat si a celei romane. Poate datorita acestei "puteri" a reusit sa influienteze, de pilda, in epoca cretana, arta Greciei antice - asupra careia s-a extins si arta "barbarilor" din nord (celtii, bascii, tracii si ilirii)³⁵⁾; ale carei forme geometrice simple si precise au peregrinat prin Europa "de-a lungul perioadei neolitice si eneolitice", din Carpati si Balcani, pana in muntii Pindului si Rodope, spre Marea Occidentului, pana la vechii basci din Pirinei si la celtii din Bretania³⁶⁾. Aceste interferente l-au indreptatit pe Goethe sa spuna ca: "Nu exista nici arta, nici stiinta care sa apartina [exclusiv] unei singure tari. Si una si cealalta apartin lumii intregi³⁷⁾ .

fig. nr. 9

Noi de ce n-am lasa vesnicele unde cristaline ale zglobiului parau Mara sa ne sopteasca mesajul pecetarului din Berbesti: "Pentru ca sa ne inspire conditia noastra umana o oarecare modestie, nu este nevoie sa ne atintim privirile spre cerul instelat. Este de ajuns sa contemplam civilizatiile care au trait cu mii de ani inaintea noastra, care, inaintea noastra, au atins culmea maretiei si care au pierit inaintea noastra"³⁸).

Te-am ascultat, cu sfiala, batrane pecetar dar estiprea modest, caci insasi existenta ta, astazi, frizeaza ne-apunerea maretiei: lemnul tau l-au atacat si carii necrutatori, dar liniile tale "obelisciene" graiesc despre apartenenta la arta geometrica a "barbarilor" nordici din timpul primilor faraoni ai indepartatului Egipt.

3) Turn thailandez

Obeliscul egiptean "in forma rotunjita [] ca si pietrele ridicate, ziggurah babiloniana, e tot o ofranda" - concluziona eruditul Nicolae Iorga³⁹⁾. Ofranda pe care urmasii lui Noe o aduc, pe diferite meridiane, Celui ce 1-a salvat din diluviu pe stramosul ce a coborat din arca ancorata pe culmile muntelui Ararat.

Patimasul colectionar de valori autentice, Dr.Victor Pop, ne-a aratat mai multe imagini fotografice ale unor monumente budiste din zona thailandeza - adevarate surori ale pecetarului din colectia sa (fig.nr.10), pe care - astfel justificat- 1-a botezat "turn thailandez" inca o marturie ca pe pamantul rotund calatoresc, prin milenii, aceleasi "forme" la toate acele popoare care fac umbra pamantului de prin zorii existentei genului uman si pana astazi.

Mituri si legende, adevaruri si fapte, din vremi preistorice si pana la noi, isi oglindesc "fapturile" in torentul a carui curgere prin timp inscrie pe portativ "suvoi de note cristaline" in simfonia universului. "Ploaie de note de aur in marea tacere a serii" ⁴⁰⁾.

fig. nr. 10

Se pare ca Heidegger si Goethe au ascultat acest concert. Sa le ascultam si noi impresiile: "Odata ce acceptam ca arta inseamna transpunerea-in-opera (Ins-Werk-bringen) a adevarului, iar adevar inseamna starea de neascundere a Fiintei, nu trebuie atunci ca in opera de arta plastica, tocmai spatiul adevarat, acela care scoate din ascundere ce-i este lui mai propriu, sa fie cel ce da masura?" ⁴¹⁾ . Caci nici "nu este intotdeauna necesar ca adevarul sa se intrupeze; este de ajuns ca el sa pluteasca in jurul nostru ca un duh si sa ne faca sa simtim la fel; sa unduiasca in vazduhuri, grav - prietenos, asemenea unui glas de clopot"⁴²⁾.

Bat clopote sub cupola cerului. A cerului romanesc. Clepsidra masoara trecerea timpului. Si a timpului prin care pecetarele au intrat definitiv in "lumea celor vii" (fig.nr. 11). Lume careia poate ii datoram descoperirea cea mai "originala si importanta care ar putea caracteriza secolul nostru []: unitatea istorica a spiritului uman" ⁴³⁾ .

Fig.nr. 11

Note:

1) Liviu Rebreanu, Elogiu folclorului, 402, cit. apud. Alex. Stanciulescu Birda, Coloana infinita, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, p. 619.

Martin Heidegger, Originea operei de arta , (traducere si note de Thomas Kleininger si Gabriel Liiceanu, studiu introductiv Constantin Noica) Ed. Univers, Bucuresti, 1982, p.l 89

in colectia Dr. Victor Pop, exista mai multe "variante" ale Clepsidrei, tot din zona dintre Iza si Tisa.

Petru Comarnescu, Specificul romanesc in cultura si arta, rev. Ramuri, Craiova, nr.l (307), ianuarie 1990, p.l si 8

Charles Baudelaire, Voyage (1859), cit.Mario de Micheli, Avangarda artistica a secolului XX, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1968, p.47

C.S.Nicolaescu-Plopsor si Vladimir Dumitrescu in 1943 si 1950, cf.S.C.I.V 2,cit.  la Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu si Lucian Rosu, Dictionar enciclopedic de arta veche a Romaniei, Bucuresti, 1980, p.288-289.

Figurina cu brate in cruce, "adolescenta" din neolitic (pg.288 din Dict.cit.) are "urmasi" si in epoca tarzie a fierului: v. figurina antropomorfa masculina, cultura La Tene dacica, din teracota, de la Marca judetul Salaj, in Muzeul de Arta Zalau; cf. Sever Dumitrascu V.Lucacel, Cetatea dacica de la Marca, Zalau, 1974 (apud Dict. cit. p.157 si 216); vezi si cei doi idoli-statuieta de la Rastu (cultura Turdas) la Vasile Dragut, Arta romaneasca-preistorie, antichitate, ev mediu, reanastere, baroc, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982, p. 14 si 15.

Despre care, v. Radu Florescu, H. Daicoviciu si Lucian Rosu, Dictionar.p.363-364

Nicolae Densusianu, Dacia preistorica, Ed. Merid., Bucuresti 1986, p. 170-171.

Surori cu "Babele" pe care le putem admira si astazi in Bucegi ? Oricum, un lucru este cert: "Pe o moneda din timpul lui Antonim Piui, Dacia, ca divinitate, este infatisata tinand in mana dreapta o grupa de munti (subl. ns.) (Enickel, Doctrina numorum, vol. VII, 5), care, fara indoiala, aveau o insemnatate istorico-religioasa, erau muntii cei sfinti ai Daciei . " intre care, conform legendelor romane, Caraiman este creatorul "celor dintai oameni" - N. Densuseanu, o. c. p. 180.

Pelasgii = "un popor numeros, viguros si genial, care a infiintat primul mare stat mondial" - N. Densusianu, citat de Romulus Vulcanescu o. c, p. 257 ; pelasg ar fi fost si Prometeu cel inlantuit pe muntele Atlas din tara hiperboreilor - "pelasgii din nordul Dunarii si al Marii Negre", ibid. ; "in una din cele mai frumoase epigrame ale sale, dedicata unui ostas roman ce pleca in Dacia, poetul latin Martial, se exprima astfel: "Marceline, ostasule, tu pleci acum, ca sa iei pe umerii tai ceriul de nord al hiperboreilor si astrele polului getic care de abia se misca. Iata si stancele lui Prometheu. Iata si muntele acela faimos in legende. In curand, tu le vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tai proprii. Cand tu vei contempla aceste stanci in care rasuna durerile imense ale batranului, vei zice: Da, el a fost inca mai dur decat aceste pietre dure, si la aceste cuvinte tu vei putea sa mai adaugi ca acela, care a fost in stare sa sufere astfel de chinuri, a putut intru adevar sa formeze si genul uman".Martialis, Epigr.lib.IX,46:

Miles hyperboreos modo, Marcelline, Triones / Et Getici tuleris sidera pigra poli;/ Ecce Prometheae rupes, et fabula montis, / Quam prope sunt oculis nune adeunda tuis. / Videris immensis quum conclamata querellis / Saxa senis, dices: Durior iile fuit. / Et licet hoc addas: Potuit qui talia ferre, / Humanum merito finxerat iile genus." / - N.Densusianu, o. c, p. 222.

Despre religia pelasgilor scrie, lapidar, si Charles Diechl in voi. Calatorii istorice si de arta, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1984, p.l09.

12)"Varro L.L.V. 42: Hune (Capitolium) antea montem Saturnium appelatum pro diderunt Antiquum oppidum in hoc fuisse Saturnia scribitur. Ejus vestigia etiam nune manent tria: quod Satumi fanum in faucibus, quod Satrunia porta quam nune vocant Pandanam, quod post aedem Saturni in aedificorum legibus privatis perientes postici muri sunt scripti" - nota 1) la N.Densusianu, o.c, p.171.

N. Densusianu, o.c, pg.170-171.

Romulus Vulcanescu, Mitologie romana, pg.255-256.

De fapt, primii giganti biblici sunt pomeniti in prima carte, Facerea sau Geneza - "uriasii" adamitici (antediluvieni) care "s-au ivit pe pamant [] mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. Si a zis Domnul: " Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care L-am facut" (Gen. 6,4.7) ; va urma - potopul.

N. Densusianu, o. c, p. 474: "Dupa Berthelot, Le Grande Encycl., vol. XVIII, p. 1168".

Ibid., p. 211: "Martialis, Epigr. lib. VIII, 78 [] VIII, 50 ".

Al. Tanase, Valori umaniste in gandirea romaneasca, secolele XV - XIX,
Bucuresti, 1988, p. VI.

Petru Comarnescu, art. cit.

N. Grigorescu, in Prefata la vol. Mircea Eliade, Romania in eternitate, Ed. Roza Vanturilor, Bucuresti, 1990, p. 18

Geneza cap. 4 si 5.

Despre potop, v.Gen., cap. 6-9.

Urmasii lui SEM (din care va odrasli AVRAAM) s-au stabilit in Canaan si Arabia; urmasii lui HAM au plecat in Africa ; iar ai lui IAFET catre Europa.

Pentru unitatea speciei umane vezi: A. de Quadrefages, L'espèce humaine, p.220 privind cele 3 "asemanari fundamentale": anatomice, fiziologice si psihologice. 1) "Dolicefal sau branchicefal, mare sau mic, ortogenat sau prognat, omul quatemar este totdeauna omul in acceptiunea intrega a cuvantului. Cu cat mai mult se studiaza, cu atat mai mult se asigura ca fiecare os al scheletului, de la cel mai voluminos pana la cel mai mic, poarta in el, in forma si proportiile sale - un certificat de origine imposibil de ignorat. 2) Asemanari fiziologice; fenomenele organice, atat cele care se raporta la viata individului, cat si cele care privesc conservarea speciei, ca: temperatura corpului, durata medie a vietii, aplicarile, vocile si strigatele naturale, raporturile sexuale, durata gestatiei, sunt identice la toate rasele umane, pe cand ele difera mult de aceleasi fenomene observate la rasele animale. Dintre toate aceste carctere fiziologice, acela al filatiei sau interfecunditatea raselor este acela caruia i se da cea mai mare importanta, pentru ca este cu totul favorabil unitatii speciei umane. 3) Asemanari psihologice; fenomenele de ordin psihologic variaza ca grad la diferitele rase umane, si chiar intre indivizii aceleiasi rase, insa toti indivizii sanatosi, indiferent de rasa careia apartin, ele sunt de aceeasi natura si intotdeauna aceleasi. Pretutindeni, pe toate latitudinile, omul oricarei rase poseda limbajul articulat, manifesta notiunea morala de bine si rau, crede in fiinte superioare si le cinsteste printr-un cult religos, realizeaza progrese de toate felurile si nu-i deloc invartosat in uniformitatea instinctiva, isi pune in slujba propriei vieti elementele brute din natura, prin industrie si arta, isi supune animalele prin stapanirea ce o are asupra lor. Acestea sunt semnele superioritatii sale intelectuale. Ori, daca ne gandim ca toti oamenii, - prin aceasta - se aseamana intre ei, dupa cum difera - prin aceasta - de toate animalele, suntem in drept a face incheierea ca rase asa de identice in multiplicitatea lor aparenta, nu formeaza - de fapt - decat o singura specie." Apud Dr. Corneliu Sarbu, Curs de Teologie Fundamentala. Problema antropologica, mss., Sibiu, 1957, pg.20-21.

Anca Pop-Bratu, o.c, p.16, pl.III, col.b).

Mihail A. Apaltov, Istoria artei, I, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1962, p.66.

Despre care vezi: C.W.Ceram, Zei, morminte, carturari, Ed. St., Bucuresti, 1968,pg. 251-314.

M.Aplatov, o.c, p.56.

Hans Helfritz, Antica America, Aztechi, Maya, Inca (tr.ital.) - La Scuola Ed., Brescia, 1972, cit. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei, Ed. St. Si Enciclop., Bucuresti, 1984, p.441.

Walter Krickeberg, Las antiguas culturas mexicanas - Fondo de cultura
economica, Mexico - Buenos Aires, 1961; cit. Ov. Drimba, ibid.

Ov. Drimba, o.c, p.443.

Problema 1-a preocupat si pe Nicolae Iorga, v.Materiale pentru o istoriologie umana, Ed. Academiei, Bucuresti, 1968, pg.84-85.

Prof. dr.arh. Gh. Curinschi Vorona si colaboratorii, Istoria universala a arhitecturii, ilustrata, I, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1977, p.214.

Ibid.,p.215.

Nicolae Iorga, Scrieri despre arta, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1968, p.37.

Ibid., p. 86; prin "contopirea" acestor civilizatii s-a ajuns la crearea "artei elenistice, arta [] a realismului si a idealismului in acelasi timp, care si acum este considerata de cea mai mare parte a lumii civilizate drept imaginea desavarsita a frumusetii" - ibid., p.37; despre Egipt v. si Etiènne Drioton si Pièrre du Bourget, Arta faraonilor, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1972, vol.I - II,236+250 pg.

C.W.Ceram, o.c, p.5.

38)Ibid.,p.315.

N.Iorga, Materiale pentru o istoriologie umana, p.84.

Vasile Parvan, Memoriale, Cluj, 1973, p.246.

Heidegger, o.c, p. 187.

Goethe, apud Heidegger, o.c, p.189.

Mircea Eliade, cit. Cismas-P.Petrisor, Pamantul mama, in rev. Unu, nr.11, Oradea, ian., 1991, p.3.