Nuvela

Nuvela

Nuvela se poate defini, incepand cu secolele al XIV-lea si al XV-lea, ca naratiune in proza, uneori si in versuri (de exemplu La Fontaine, "Nuvele in versuri"), cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele, nu prea numeroase, sunt caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.

Desi precursor al nuvelei a fost considerat Aristide din Milet, in sensul actual al termenului, ea este o creatie a Renasterii italiene (Giovanni Boccaccio, Franco Sacchetti, Matteo Bandello), franceze (Marguerite de Navarre - "Heptameronul") si spaniole (Miguel de Cervantes - "Nuvele exemplare").

Clasificarea nuvelei prin raportare la curentele literare:

-nuvela renascentista;

-nuvela romantica;

-nuvela realista;

-nuvela naturalista.

Mai frecventa este clasificarea nuvelei dupa criteriile combinate ale subiectului cu modalitatea lui de tratare:

-nuvela istorica;

-nuvela psihologica;

-nuvela fantastica;

-nuvela filosofica;

-nuvela anecdotica.

Caracteristicile nuvelei. Nuvela prezinta, de cele mai multe ori:

-fapte verosimile;

-un singur conflict;

-intriga riguros construita;

-tendinta spre obiectivare;

-accentul pus mai mult pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant, motivarea reactiilor psihologice) decat pe actiune;

-fata de povestire, nuvela pastreaza o mai puternica legatura cu realitatea.