MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

-demonstratie ca e nuvela-

Ioan Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii, a carui opera este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, orice abatere de la aceste principii fiind grav sanctionata de autor.

Tema nuvelei ,,Moara cu noroc" ilustreaza consecintele nefaste pe care lacomia de bani si setea de inavutire le are asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.

Nuvela este o specie a genului epic, de dimensiune medie, cu o actiune care se concentreaza asupra unui singur conflict, cu putine personaje, dar bine individualizate, intrucat in nuvela accentul se pune mai mult asupra caracterizarii personajelor si mai putin asupra evenimentelor.

Opera ,,Moara cu noroc" apartine genului epic, autorul exprimandu-si gandurile, ideile, sentimentele in mod indirect, prin intermediul personajelor si al actiunii. Modul de expunere predominant este naratiunea care alterneaza cu dialogul si cu descrierea. Perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana a-III-a si naratorul omniscient si omniprezent. Timpul si spatiul sunt determinate, actiunea petrecandu-se in zona Ardealului, pe parcursul unui an. Spatiul actiunii este un topos, descrierea facuta de narator sustinand ideea ca Moara cu noroc este un loc in care se vor intampla evenimente neobisnuite. Astfel, aflam ca hanul este situat intr-o vale, la o rascruce de drumuri comerciale, aproape de Ineu. Pe o coasta de deal, se afla padurea dinspre Fundureni, iar pe cealalta - cioturi ale unei paduri netaiate complet si un trunchi de copac ars, pe care se opreau corbii croncanind. Imaginea este prevestitoare de moarte, la fel cum sunt si cele cinci cruci din fata hanului, pe care oamenii insa le vedeau ca pe un semn bun.

Ca in orice opera epica, actiunea se poate relata pe momentele subiectului. Incipitul este reprezentat de vorbele batranei soacre a lui Ghita, cuvinte ce contin cheia morala a operei: ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit." In expozitiune sunt prezentate timpul, spatiul si personajele. Personajul principal Ghita, cizmar de meserie, se muta cu soacra sa, cu sotia si cei doi copii la Moara cu noroc, sperand ca la han o sa faca suficienta avere pentru ca sa-si poata angaja zece calfe pentru cizmarie. Devine repede cunoscut in zona si afacerile ii merg bine o vreme.

Intriga se declanseaza in momentul aparitiei la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, personaj malefic, de care se temeau toti cei din zona. Acesta vine la han si-i cere lui Ghita sa-l informeze cu tot ce se intampla cu cei care trec pe acolo, lasandu-l pe acesta coplesit de ganduri negre. El incearca sa-si ia cateva masuri de precautie: isi ia doua pistoale, doi caini si o sluga pe nume Marti, dar e inutil. Cand revine la han, Lica imblanzeste cainii si ii ameninta familia, facandu-l pe Ghita sa cedeze in fata fortei morale a acestuia si sa accepte sa fie partas la afacerile lui necurate.

In desfasurarea actiunii, este urmarit conflictul psihologic al personajului care se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica. Acesta vine tot mai des pe la han, iar Ghita se indeparteaza tot mai mult de familie si mai ales de Ana.

Pe la han se abateau din ce in ce mai des si jandarmii de la Ineu, dintre ei, Ghita apropiindu-se mai mult de Pintea, care ii dezvaluie ca in tinerete fusese tovaras cu Lica si fusesera inchisi impreuna pentru ca furasera niste cai. Ceva grav se intamplase intre ei si, de atunci, Pintea jurase sa-l prinda inainte de a implini patruzeci de ani, altfel se spanzura. Intr-o dimineata, Pintea vine la han pentru ca arendasul fusese jefuit si i se paruse ca unul dintre atacatori fusese chiar Lica. Pintea vrea sa afle daca Lica a fost la han in noaptea aceea, dar Ghita spune nimic. Atunci, Pintea il ia la Ineu pentru a fi interogat de comisar.

In acelasi timp, prin alternanta, este prezentata scena in care, ramasa singura la han, Ana primeste o femeie in negru, care avea si un copil dupa ea. Slugile barfeau ca aceasta vindea in Germania bunuri furate de Lica. Femeia plateste Anei cu o bancnota rupta, pe care aceasta o refuza. Atunci, ea scoate o bancnota noua de pe o legatura, plateste si pleaca. La Ineu, Ghita sustine ca l-a stiut pe Lica toata noaptea la han, dar marturiile contradictorii ale slugilor lui il fac pe comisar banuitor si nu-l lasa sa plece fara hartie de chezasie. La intoarcerea spre han, Ghita si Pintea gasesc cadavrul unui copil si apoi pe cel al femeii in negru. Jandarmii de la han vin in ajutorul lui Pintea si unul dintre ei este injunghiat de raufacatorii care se intorsesera la locul faptei, intrucat lasasera urme- femeia in negru avea mainile legate cu biciul lui Lica Samadaul. Cutitul cu care jandarmul fusese injunghiat apartinea lui Saila, iar acasa la Buza-Rupta se gaseste argintaria arendasului. Sunt suficiente dovezi pentru ca toti sa fie arestati si judecati. La proces, toate marturiile par a incrimina pe oamenii lui Lica, iar marturia lui Ghita este decisiva. El depune marturie mincinoasa, sustinand ca l-a stiut pe Lica toata noaptea la han. Astfel, oamenii lui Lica sunt condamnati pe viata, iar Lica este eliberat. Dupa proces insa, Ghita se simte foarte vinovat ca jurase stramb, dar Lica ii vorbeste despre ,,dulceata pacatului" si ii propune sa-l vindece de marea lui slabiciune - femeia. Atunci, Ghita se hotaraste sa-l demaste pe Lica si se duce la Pintea cu banii insemnati, primiti de la acesta drept rasplata. Pintea ii cere sa-l anunte cand mai vine Lica la han cu bani insemnati asupra sa pentru a-l prinde in flagrant. Dar Ghita amana la nesfarsit momentul, din dorinta pe care nu o mai poate controla de a strange mai multi bani.

In saptamana luminata, soacra si cei doi copii pleaca la o ruda. Ghita vrea sa ramana la han pentru ca stie ca Lica va veni, iar Ana ii ramane alaturi. Furios ca nu-l gaseste singur, Lica ii propune lui Ghita sa-l lase singur cu Ana pentru a-l vindeca de patima pentru o singura femeie. Punctul culminant este atins in momentul in care, Ghita, vazand acum momentul prielnic de a-l da in vileag pe Lica, pleaca la Ineu sa-l anunte pe Pintea ca Lica e la han cu bani insemnati asupra sa si o impinge astfel pe Ana in bratele lui Lica.

In deznodamant, Ghita se intoarce la han si o ucide pe Ana, fiind la randul sau ucis de Raut. Lica da ordin sa se dea foc hanului si fuge. Calul ii oboseste insa si, cand il vede in departare pe Pintea, Lica isi zdrobeste capul de un copac. Ca sa nu se afle ca i-a scapat, Pintea da drumul trupului pe apa raului. Finalul confera simetrie nuvelei, prin vorbele batranei care se intoarce cu copiii si le deplange soarta, gandind ca ,, Asa le-a fost dat."

Din relatarea subiectului, reiese ca opera este de dimensiune medie, fiind structurata clasic, pe 17 capitole. Discursul narativ se realizeaza prin inlantuire, evenimentele fiind prezentate cronologic, dar si prin alternanta si insertie.

Actiunea operei este complexa, urmarind mai multe evenimente, care se concentreaza insa asupra conflictului interior, din sufletul personajului principal, sfasiat intre dorinta de a ramane om cinstit, dragostea fata de familie si patima banului care pune treptat stapanire pe sufletul sau.

(caracterizarea personajului)- se selecteaza aspectele esentiale din caracterizarea separata

Modalitatile nararii sunt relatarea, reprezentarea, dar si interpretarea-modalitate specifica prozei de analiza psihologica. Stilul direct, care contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor alterneaza cu stilul indirect si indirect liber, monolog interior si monolog adresat-ca principale mijloace de investigare in planul psihologic al personajului.

Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, elemente de limbaj popular si oralitate. Intelesul clasic- moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe populare, alaturi de replicile sentinta ale batranei la inceputul si sfarsitul nuvelei.

,,Moara cu noroc", de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, prin conflict interior, prin modalitatile de caracterizare a personajului si tehnicile de investigatie psihologica. Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela psihologica ,,Moara cu noroc", prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in ,, detectarea zonelor obscure ale psihicului uman".(L.Papadima)