TOMA ALIMOS - apartenenta la genul si specia literara

TOMA ALIMOS - apartenenta la genul si specia literara

In cadrul creatiei populare romanesti, balada s-a configurat ca ''un cantec povestitor de ascultare, cantec prin excelenta eroic si amplu, despre actiuni vitejesti sau senzationale, cu personaje infatisate in desfasurarea vie a unui subiect adecvat.''( Al. Amzulescu)

//Supranumita si ''cantec batranesc'', balada populara este o creatie epica specifica folclorului nostru, in care se prezinta fapte vitejesti sau intamplari eroice, petrecute intr-un timp indepartat, la care iau parte doua sau mai multe personaje, prezentate, de obicei, in antiteza si in care realul se impleteste cu fabulosul.

Termenul de balada a fost impus la noi de V. Alecsandri, care publica in 1852 prima si cea mai importanta culegere de folclor pe care o avem:' Poezii poporale. Balade( cantece batranesti).

Balada ' Toma Alimos' are toate insusirile unui autentic cantec batranesc: un subiect plin de neprevazut si incordare, elemente fabuloase care ne duc cu gandul spre lumea basmelor si a cantecelor vitejesti si o realizare artistica deosebita. Prima varianta a fost culeasa de Dimitrie Ardelean, in 1831, iar varianta studiata a fost culeasa de G. Dem. Teodorescu.

'Toma Alimos'' este o creatie epica, deoarece sentimentele autorului sunt prezentate indirect, cu ajutorul personajelor si al actiunii, iar cel care povesteste subiectul actiunii este naratorul.

Titlul contine numele personajului principal al operei, care simbolizeaza o atitudine morala de exceptie:lupta impotriva nedreptatii si a cinstei. Actiunea, care se constituie in momentele subiectului ca in orice opera epica, este simpla.

Se disting trei secvente narative delimitate prin versurile ''Foicica fagului'', ''Foicica de rogoz'', ''Foicica micsunea''.

In expozitie, poetul prezinta cadrul natural, un spatiu anume, unde se intalnesc muntele si campia ''la putul porumbului'', deci nu intr-unul oarecare. Timpul este si el sugerat, vara, intr-un Ev Mediu indepartat.

Contrar altor balade cu haiduci, Toma nu lupta, ci se afla intr-un moment de odihna si pace sufleteasca , ducand dorul prietenilor, al tovarasilor sai de lupta. Dupa ce aflam identitatea eroului, ''Haiduc din Tara de Jos', autorul ii face un portret exemplar pentru virtutile omului din popor. Printr-o singura expresie de mare concentrare a semnificatiilor--''Nalt la stat'', se sugereaza trasaturile fizice ale haiducului: forta, maretie, frumusetea trupului. Similar cu portretul fizic, sunt sugerate si insusirile morale prin expresia ''Mare la sfat'', ceea ce inseamna judecata dreapta, intelepciune, cinste desavarsita, toate incununate de insusirea cea mai de pret a voinicului, vitejia, redata prin superlativul popular absolut ''cum n-a mai stat''.

Dorintei eroului de a inchina cu cei apropiati, ii raspunde codrul care-l ocroteste, dar nu-i risipeste sentimentul singuratatii, altfel n-ar fi dorit tovarasia lui Manea:' Codrul se cutremura/ Ulmi si brazi / Se clatina / Fagi si paltini / Se pleca / Fruntea / De i-o racorea / Mana / De i-o saruta'. In aceasta secventa sunt evidentiate doua motive folclorice-cel al singuratatii si cel al comuniunii omului cu natura.

Prin aparitia vijelioasa a lui Manea, conflictul baladei prinde contur,intriga fiind determinata, ca si in basm, de dorinta unora dintre personaje de a-si realiza un scop:Toma vrea sa se inteleaga cu semenii, Manea vrea calul nazdravan al haiducului. Inca de la inceputul partii a doua, Manea se defineste prin trasaturi negative:''Manea, slutul / Si uratul/ Manea, grosul / Si- artagosul ', fiind intruchiparea urateniei fizice si morale. Manea il acuza pe Toma de fapte pe care nu le-a facut si-l injunghie cu perfidie, apoi fuge miseleste. Este infatisat ca un exponent al lasitatii: ' Si fugea, nene, fugea/ Vitejia cu fuga'

In desfasurarea actiunii, prin acumulari succesive, tensiunea creste treptat. Toma isi leaga rana si, cuprins de datoria sacra a dreptatii, face actiuni ce tin de fabulos:vorbeste cu murgul, caruia ii cere ajutorul, are puterea de a-l provoca la lupta dreapta pe Manea:''Ia mai stai ca sa-ti vorbesc / Pagubele sa-ti platesc''. Murgul devine o fiinta fantastica si, zburand 'ca vantul si ca gandul', il ajunge pe Manea, iar Toma il pedepseste:' Si cu sete mi-l lovea / Capu-n pulbere-i cadea,/ Iar cu trupul sus pe sa / Calu-n lume se ducea'' Moartea lui Manea este potrivita gestului sau perfid, pentru ca, potrivit credintei populare, asta insemna ca ucigasul nu-si va gasi odihna nici dupa moarte( punctul culminant).

Balada are un deznodamant tragic, caci voinicul moare si el, dupa ce isi exprima dorinta de a fi ingropat in mijlocul naturii, ritualul inmormantarii fiind preluat si desavarsit de elementele naturii si de murgul sau:' Codrul se cutremura / Ulmi si brazi / Se clatina / Mana de i-o saruta/ Si cu freamat il plangea'

Sfarsitul haiducului nu inseamna si anularea idealului de dreptate pentru care a luptat. In clipa mortii, Toma isi trimite murgul la cel care va fi urmasul sau, un voinic ce ii va continua lupta:' Un tanar sprancenat/ Si cu semne de varsat/ Cu par lung si galbior'. Dorinta voinicului de a fi ingropat in mijlocul naturii, pune in evidenta conceptia poporului nostru referitoare la moarte, care nu este considerata un sfarsit, ci doar o trecere in elementele naturii vesnice.

Elementele fantastice, fabuloase, care invaluie intamplarile si personajele sunt mai putine decat in basme.Toma are forta de a-si lega rana, vorbeste cu murgul sau. Eroul baladei este un Fat - Frumos, mai dramatic insa, mai real, dar cu insusiri iesite din comun.

Personajele, construite in alb - negru, pe baza antitezei, reprezinta, din punct de vedere moral, extremele - fortele binelui si ale raului - de aceea ele sunt pozitive si negative.

TOMA este curajos, animat de simtul dreptatii, modest, generos, dar si energic, darz, prietenos, omenos.

In opozitie, MANEA reprezinta tot ceea ce poporul roman a detestat - cruzimea, lasitatea, ipocrizia, trufia nemasurata, lacomia. In balada, elementele reale se imbina cu cele fantastice.

Balada ''Toma Alimos'' este o creatie populara, deoarece are caracter oral, anonim, colectiv, fapt dovedit de prezenta a peste o mie de variante in toate regiunile tarii, precum si caracter sincretic, deoarece unele pasaje se canta.

Baladele au o mare diversitate tipologica, ele putand fi: istorice, pastoresti, haiducesti. Valoarea baladei este intregita si de arta cu care autorul popular si-a exprimat admiratia pentru haiducul Toma Alimos. Impletind armonios cele trei moduri de expunere, poetul anonim foloseste figuri de stil cu mare valoare de sugestie: epitete (' fiare reci', ' moartea neagra', ' moartea grea'), comparatii ( ' venea ca vantul'), metafore (' caine rau', 'fecior de lele'), repetitii, personificarea elementelor naturii si a calului, hiperbole cu ajutorul carora evidentiaza mai ales fabulosul din balada( ' Matele ca-si aduna / Cu brau lat se incingea').

Fiind o creatie populara, se remarca elemente caracteristice exprimarii populare: interjectii (' mare', 'dalelei'), formule populare de adresare - ' veriscane', ' frate Mane'-, interogatii si exclamatii retorice: 'Si departe ce-mi vedea?' Formele diminutivale si dativul etic exprima simpatia, caldura afectiva fata de indragitul erou popular: 'fratior', ' burdusel'.

Din cele prezentate, rezulta ca opera literara Toma Alimos este o balada, deoarece prezinta o intamplare din trecutul indepartat, sub forma unei actiuni simple, la care participa un numar mic de personaje prezentate in antiteza.