Legatura dintre lantul logistic si valoarea adaugata

Valoarea reprezinta suma de bani pe care clientul este dispus sa o plateasca pentru produsele sau serviciile furnizate de o firma. Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre ceea ce plateste clientul si costul suportat de firma pentru furnizarea produsului sau a serviciului. Firmele care incearca sa determine costurile asociate furnizarii produselor si serviciilor trebuie sa aiba in vedere doua concepte de baza ale managementului distributiei:

cat de multa valoare este adaugata produsului pe masura ce acesta se deplaseaza in interiorul canalului de distributie, de la furnizor la consumator?

cat de mult il costa pe furnizor o astfel de valoare adaugata (la fiecare nivel)?

Managerii firmelor industriale, conducatorii societatilor comerciale sunt profund interesati in obtinerea unei eficiente economice cat mai ridicate a proceselor de productie si distributie. Aceasta eficienta nu se poate insa evalua decat comparand ceea ce se consuma in cadrul procesului de productie, cu ceea ce se obtine in final.

Desigur, ca rezultat al procesului de productie apar produsele, care incorporeaza o anumita cantitate de munca sociala. Scopul final urmarit nu este insa producerea de bunuri materiale, ci satisfacerea unor necesitati sociale. Bunurile materiale trebuie, deci, sa fie considerate simultan din doua puncte de vedere si anume:

nivelul cheltuielilor necesare pentru fabricarea lor;

valoarea lor de intrebuintare, gradul in care satisfac necesitatile sociale carora le sunt destinate.

Pornind de la aceasta idee, tehnica de analiza a valorii ataca problema cresterii eficientei economice stabilind relatii directe intre serviciile obtinute de societate prin intermediul produselor si cheltuielile cu care acestea sunt obtinute.

Pentru a se putea optimiza aceste relatii, principala cale de actiune se situeaza la nivelul conceptiei constructive a produselor si a sistemelor de distributie a acestora, deoarece deciziile care hotarasc in cea mai mare masura atat cheltuielile de fabricatie cat si valoarea lor de intrebuintare, se iau in aceste faze. Analiza valorii[i] defineste o metoda stiintifica de :

analiza economica

gestiunea productiei

studierea sistemelor

Aceasta abordare vizeaza satisfacerea cat mai deplina a cumparatorului oferindu-i maximum posibil in schimbul unei sume de bani pe care o cheltuieste pentru cumpararea marfii respective fara, insa, a prejudicia furnizorul in ceea ce priveste obtinerea unui profit rational.

Produsele ajung la clienti pe diverse cai, adesea prin distribuitori sau alti intermediari. In aceste cazuri, clientii sunt adesea mult mai loiali fata de distribuitori decat fata de producatori. Clientii apreciaza disponibilitatea imediata a marfii in depozitele distribuitorilor, fiind pregatiti sa plateasca o suma de bani suplimentara pentru aceasta facilitate. Drept rezultat, distribuitorul aprovizioneaza profitabil piata la nivel national, in timp ce producatorii beneficiaza de o cerere mai uniforma.

Dat fiind faptul ca distribuitorii pot fi factori puternici de diferentiere si influenta, firmele trebuie sa invete cum sa-si faca din reteaua de distributie un aliat de incredere. Distribuitorii care simt ca se afla intr-o relatie de parteneriat cu furnizorii lor, pot influenta clientii sa cumpere un anumit produs.

In anumite situatii, imaginea marcii unui produs este atat de puternica, incat distribuitorul nu are alta optiune decat sa ofere ceea ce solicita clientul. Cel mai adesea, insa, clientul va fi influentat de calitatea serviciilor oferite in trecut si de relatia cu distribuitorul. In aceste situatii, distribuitorul creeaza valoarea adaugata prin promovarea produsului furnizorului.

Departamentele de logistica au contacte mult mai frecvente cu distribuitorii decat departamentele de vanzari sau de marketing. Putinele resurse logistice ale companiilor trebuie directionate spre acele activitati apreciate de clienti care aduc valoarea adaugata si determina astfel avantajul competitiv pentru firma.

Definirea managementului logisticii este dificila datorita faptului ca de-a lungul timpului au avut loc multe schimbari in ceea ce priveste logistica. La inceput, cand managementul a devenit interesat de fluxul de materii prime pentru a reduce costurile sau pentru a creste calitatea

Logistica implica conducerea a tot ceea ce inseamna flux de materiale si informatie in cadrul intreprinderii. Managementul logisticii se ocupa cu aceleasi probleme de-a lungul lantului dintre sursele de aprovizionare ale intreprinderii si clientii acesteia. Obiectivul ei este sa simplifice lantul de furnizare pentru a controla costul total, imbunatati calitatea totala, maximiza serviciile catre clienti si pentru a spori profitul. Logistica este o disciplina complexa: pornind de la modul de aprovizionare si continuand cu miscarea si depozitarea bunurilor se observa ca firma poate jongla cu foarte multe variabile. O buna gestionare a sistemului logistic poate sa evite risipa de "valoare adaugata". Mai mult ca sigur, o logistica adecvata va adauga valoare in cadrul fiecarei activitati a firmei. Acest lucru o va face mult mai competitiva pe piata in raport cu ceilalti concurenti.

Managementul lanturilor de distributie, logistica sau managementul materialelor sunt termenii cei mai mult utilizati in descrierea acestor activitati de imbunatatire a performantelor firmei. Parerile referitoare la aceasta exprimare sunt impartite: adesea, cand oamenii folosesc termenul logistica se refera la transport limitand ei insisi sfera de actiune la sistemele de deplasare a produselor finite si a semifabricatelor de la poarta fabricii si pana la client.

In cadrul acestei lucrari cand vom folosi termenul "logistica" ne vom referi la intreg lantul de furnizare cu precizarea ca ne vom concentra asupra sistemelor de transport, depozitare, fluxul de informatii si relatiile comerciale ce se formeaza intre parteneri.

Lantul de distributie presupune un flux dinspre materia prima catre produsul finit pana ce acesta ajunge in posesia consumatorului final. In mod traditional, managementul fluxurilor materiale s-a centrat in jurul stocurilor de produse pe trenuri, vapoare si camioane; in depozite si magazii. A conduce aceste stocuri inseamna a cumpara destule bunuri in avans pentru a putea asigura productia pe o perioada indelungata. Crancena competitie de pe piata a facut sa se reduca ciclul de viata al produselor si sa creasca foarte mult costurile pentru realizarea produsului. Acest sistem, fortat mai degraba de cererea existenta pe piata decat de posibilitatile de productie este familiar comertului cu amanuntul el devenind in ultimul deceniu o necesitate in multe sectoare de productie.

Exista mai multe modalitati de analiza si conducere a operatiilor in cadrul lanturilor de distributie. Una dintre cele mai cunoscute este modelul nodurilor si retelelor reprezentate prin caile de distributie si locurile de productie si depozitare. Acesta este folositor in masura in care expune intregul lant de distributie care ulterior va putea fi analizat din toate punctele de vedere. Unind toate nodurile cu legaturile existente in cadrul sistemului realizam un canal logistic, o modalitate de circulatie a materialelor, produselor si serviciilor intre furnizori si firma si firma si distribuitori sau chiar clienti. Fiecare firma va avea un canal logistic distinct. Astfel, se observa ca majoritatea firmelor raman surprinse de cat de complex este canalul lor logistic.