POLITICI COMERCIALE - Managementul macroeconomic

POLITICI COMERCIALE

I Managementul macroeconomic. Rolul statelor in relatiile economice internationale

O caracteristica esentiala a relatiilor economice internationale o constituie interventia statelor in desfasurarea acestora. Se poate ca in ultimele trei-patru decenii in domeniul relatiilor economice internationale s-a mentinut si uneori s-a accentuat chiar interventia statelor, mai ales sub incidenta unor factori ca: criza energetica, criza de materii prime, cresterea inflatiei, a instabilitatii financiar-monetare, accentuarea dezvoltarii inegale a statelor lumii.

O problema importanta, fundamentala, careia i se acorda o atentie prioritara este aceea a balantei comerciale.

Dezechilibrele ari intervenite in balantele majoritatii tarilor lumii au determinat o interventie din ce in ce mai accentuata a acestor state in ceea ce inseamna derularea relatiilor exterioare. In unele tari socialiste sau in curs de dezvoltare interventia statelor s-a concretizat in existenta monopolului asupra relatiilor economice externe ale tarilor respective. Potrivit acestora, statul detine prin lege dreptul exclusiv de a asigura prin intermediul unor organisme economice proprii, operatiunile de import si export. In cazul tarilor cu economie de piata, statul foloseste un arsenal foarte diversificat de interventii in domeniul relatiilor economice internationale.

Dezvoltarea relatiilor economice internationale are ca obiectiv satisfacerea tuturor partenerilor comerciali, ceea ce presupune respectarea mai multor principii:

n        principiul egalitatii in drepturi a statelor lumii;

n        principiul avantajului reciproc;

n        respectarea suveranitatii si independentei nationale a statelor partenere.

Egalitatea in drepturi a statelor lumii se realizeaza prin acordarea de catre acestea a clauzei natiunii celei mai favorizate. Aceasta clauza consta in faptul ca statele semnatare ale unor acorduri in care este inclusa si aceasta clauza isi ofera reciproc toate avantajele comerciale pe care le acorda sau le vor acorda in viitor tarilor terte. Aceste avantaje au in vedere domeniul taxelor vamale, eliberarea licentelor de import, export, dreptul de a exercita acte si fapte de comert pe teritoriul celeilalte tari.

Aceasta clauza poate fi acordata in cadrul bilateral prin care aceste tari isi acorda reciproc tratamentul natiunii celei mai favorizate in baza unor acorduri bilaterale sau intr-un cadru multilateral prin intermediul unor acorduri GATT (OMC).

Aceasta clauza apare in practica sub doua forme:

a.         neconditionata ("principiul egalitatii") - presupune ca privilegiile si avantajele comerciale pe care una din partile semnatare le acorda tarilor terte, sa se extinda in mod automat si gratuit si asupra celuilalt semnatar al acordului, indiferent de conditiile in care au fost sau vor fi acordate tarilor terte privilegiile sau avantajele respective;

b.        conditionata ("principiul compensatiei") - presupune ca se vor extinde automat si gratuit asupra unei tari semnatare a acordului numai acele avantaje si privilegii pe care celalalt stat semnatar le acorda sau le va acorda tarilor terte fara nici un fel de compensatie din partea ultimelor. Pentru extinderea asupra unui stat semnatar a privilegiilor acordate tarilor terte contra unei compensatii, statul semnatar respectiv trebuie la randul lui sa acorde privilegii si avantaje corespunzatoare.

In domeniul relatiilor economice internationale, exista numeroase derogari de la clauza natiunii celei mai favorizate, dintre care mentionam pe cele datorate uniunilor vamale si pe cele care sunt consecinta sistemului generalizat de preferinte reciproce si nediscriminatorii.

II POLITICI COMERCIALE TARIFARE

Forma interventiei statului in relatiile economice internationale

Politica vamala cuprinde totalitatea reglementarilor care vizeaza intrarile si iesirile de marfuri in si din tara, si implica:

n        indeplinirea formalitatilor vamale;

n        control la trecerea frontierei;

n        plata taxelor vamale.

Politica vamala se realizeaza in practica cu ajutorul tarifelor vamale (taxe vamale) sau cu ajutorul altor reglementari de ordin vamal (cod vamal, regulament vamal). In cadrul politicii comerciale impunerea vamala opaca un rol principal indeplinind o serie de functii:

n        fiscala;

n        protectionista;

n        de negociere.

Taxele vamale sunt impozite care au o incidenta directa asupra preturilor produselor ce fac obiectul comertului exterior, ele avand un rol de protejare a productiei nationale, prin modificarea raporturilor de preturi intre piata interna si internationala. Taxele vamale au urmatoarele efecte:

n        de protejare;

n        contributie la cresterea venitului bugetar;

n        contributie la redistribuirea veniturilor intre diferite categorii de participanti la activitatile economice (consumator - producator - stat);

n        influenteaza raportul de schimb al tarilor respective, balanta de plati exterioara, competitivitatea pe piata a diferitelor produse.

Clasificarea taxelor vamale:

a. Dupa obiectul impunerii taxelor vamale:

n        de import (folosite pentru protejarea ...national);

n        de export (folosite pentru limitarea exportului unor produse de baza in vederea prelucrarii lor pe piata interna);

n        de tranzit (folosite pentru aportul lor bugetar).

b. In functie de scopul impunerii avem:

n        taxe vamale protectioniste (urmaresc imbunatatirea balantei comerciale de plati a tarii respective);

n        taxe vamale fiscale (folosite pentru obtinerea veniturilor la bugetul de stat).

c. Dupa modul de percepere:

ⁿ        specifice, se percep pe unitati de masura fizica a marfurilor;

n        ad-valorem, se aplica sub forma unei cote procentuale care se aplica la pretul marfii importate sau exportate;

n        mixte, se percep ca un adaos comercial si se adauga peste taxele valuale specifice;

d. In functie de modul de fixare:

n        autonome, sunt stabilite unilateral de fiecare stat in parte;

n        conventionale, se realizeaza pe baza de conventie - sun fixate prin stat cu intelegeri cu alte state;

n        preferentiale, au un nivel redus in comparatie cu a si b fiind aplicate doar asupra unor importuri sau exporturi cu aceleasi marfuri din aceleasi tari;

n        de retorsiune, sunt de obicei ridicate, care se percep ca raspuns la politica comerciala discriminatorie practicata de alte state (politica de dumping);

n        compensatorii, sunt folosite pentru a inlatura efectele subventionarii exporturilor sau a practicarii primei de export

Tarifele vamale sunt cataloage care cuprind nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale si care mai cuprind tarifele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupa de produse in parte.

Clasificarea marfurilor in tarifele vamale se face fie alfabetic in functie de originea marfurilor (vegetale, animale, minerale) sau in functie de gradul de prelucrare al marfurilor (materii prime, materiale, semifabricate, produse finite).

In decembrie 1950 a fost adoptat Nomenclatorul vamal de la Bruxelles numit "Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala", acesta fiind acceptat astazi de peste 120 de state. Criteriul de clasificare are la baza gradul de prelucrare al produselor combinat cu originea marfii.

Tarifele vamale se pot clasifica:

n        dupa numarul de coloane (ce cuprind taxele vamale):

a.       simple, care cuprind o coloana;

b.      compuse, au doua sau mai multe coloane in care se trec in mod diferit taxele vamale aplicate marfurilor pe tari de provenienta.

Operatia prin care se determina sectiunea sau capitolul sau pozitia sau subpozitia tarifara si a nivelurilor diferite a taxelor vamale pentru acelasi produs se numeste incadrare tarifara. Pe baza tarifelor vamale exista posibilitatea ca intre state sa se negocieze concesii vamale care se pot finaliza prin reducerea taxelor vamale sau prin consolidarea acestora (mentinerea lor la un nivel existent pe o perioada de timp).

In practica exista mai multe posibilitati de reducere a taxelor vamale. Exista o reducere directa care se realizeaza fie produs cu produs, fie tara cu tara. Exista o reducere liniara, presupunand diminuarea tuturor taxelor vamale cu acelasi procent. Exista o reducere a armonizarii taxelor vamale care sunt cu atat mai mari cu cat nivelul taxelor vamale sunt mai ridicate.

Taxele vamale nominale - sunt publicate in Tariful Vamal si care indica nivelul protectiei nominale. Protectia real, numai asupra valorii noi adaugate obtinuta in procent de Q, realizata pe plan international este reflectata de protectia efectiva:

V_e = protectie efectiva

T_f = taxa vamala nominala aplicata produsului finit

V_f = valoarea produsului finit

T_m = taxa vamala aplicata materialului

V_m = valoarea materiei prime.

Pretul exact variaza direct proportional cu nivelul taxelor vamale percepute asupra produsului finit si invers proportional atat cu nivelul taxelor vamale, percepute asupra materiei prime care intra in corespondenta produsului finit, cat si cu ponderea valorii nou creata.

Regimul vamal reprezinta totalul dispozitiilor (reglementarilor administrative) care au in vedere taxele vamale si formalitatile de aplicare ale acestora.

Teritoriul vamal - reprezinta aria geografica pe care se aplica unui anumit regim vamal (este de cele mai multe ori reprezentata de teritoriul unei anumite tari).

Exista in practica si situatii in care constatam extinderi ale teritoriului vamal peste granitele unui anumit stat.

Extinderea teritoriului vamal se realizeaza in doua forme:

a.         crearea de uniuni vamale care presupune liberalizarea comertului international intre tarile membre si instituirea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale unice fata de terti;

b.        zonele de liber schimb - se deosebesc de cele vamale prin aceea ca tarile membre isi pastreaza tarifele proprii dar convin asupra armonizarii lor si dupa politica comerciala independenta fata de terti.

Restrangerea teritoriului vamal se realizeaza prin :

1. antrepozite vamale care sunt acele zone in care se pot depune si pastra marfurile vamale fara a se plati taxe vamale;
2. porturile franco (porto franco) - pot intra si iesi marfuri fara a fi supuse regimului vamal;
3. zone libere - reprezinta o suprafata limitata din teritoriul unei tari in care se practica aceleasi reglementari vamale diferite de cele ale zonei din care face parte;

Uniunile vamale si zonele de liber schimb au contribuit la creare de comert care au dus la aparitia unor fluxuri comerciale ca urmare a aparitiei acestor uniuni vamale.

Astfel spus prin fenomenul de creare de comert are loc inlocuirea unor surse furnizoare mai putin eficiente cu fluxuri comerciale noi mai eficiente care au la baza aceleasi reglementari comerciale rezultate prin aparitia uniunilor vamale si a zonelor de liber schimb.

Uniunile vamale si zonele de liber schimb pot avea ca efect "deturnarea de comert" (deviere de comert) care presupune inlocuirea unor surse furnizoare mai eficiente din afara uniunilor vamale cu surse interne de aprovizionare din cadrul uniunii vamale, care sunt mai putin avantajoase din punct de vedere al costurilor.

III politici comerciale netarifare

In ultimele patru-cinci decenii caracterul protectionist al taxelor vamale a scazut atat ca urmare a rundelor de negocieri din cadrul GAT si OMC, cat si ca urmare a prabusirii sistemului cursurilor fixe din cadrul Sistemului Monetar International. Treptat centrul de greutate a politicilor comerciale s-a deplasat catre politici comerciale netarifare.

Politica comerciala netarifara reprezinta un complex de masuri si reglementari publice sau private (altele decat cele tarifare) menite sa limiteze sau sa impiedice fluxul international de lucrari si servicii, in vederea apararii pietei interne de concurenta straina sau in vederea echilibrarii balantei de plati.

Politicile comerciale netarifare sunt numeroase si actioneaza esalonat inca din momentul efectuarii comenzii comerciale si pana in momentul consumului final al marfii. Datorita sferei largi de cuprindere acestea sunt foarte greu de identificat de partenerii comerciali. Pe plan international se practica mai multe forme de politici comerciale netarifare:

a.       care implica a o limita cantitativa a importurilor. Dintre formele acestei  politici amintim:

n        interdictiile la import - sunt aceleasi reglementari care interzic importul anumitor produse  sau grupe de produse, total sau partial pe o anumita perioada de timp.

n        contigentele la import - reprezinta plafoane cantitative sau valorice stabilite in ceea ce priveste importul anumitor produse sau grupe de produse. Pot fi de mai multe feluri:

a.       globale - nu se specifica tara de provenienta a produselor ce fac obiectul contigentarii:

b.      bilaterale - se specifica atat limita plafonului maxim ce poate fi atins la importul anumitor produse cat si lista tarilor din care acel produs poate fi importat:

n        licentele de import - sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un anumit produs sau grup de produse ce face obiectul importului si care sunt acordate pe o anumita perioada de timp.

Licentele de import pot fi automate. In situatia in care cererea de import este acceptata in mod automat, aceste licente se elibereaza intr-un interval prestabilit de timp in mod automat (se folosesc pentru produsele liberalizate la import) licentele respective fiind folosite numai din motive de ordin statistic.

Licentele neautomate folosite pentru produsele neliberalizate la import si din aceasta cauza acestea se mai numesc si licente pentru administrarea restrictiilor cantitative la import. Aceste licente se acorda selectiv in functie de produs si de tara. Prin intermediul acestora se exercita un control riguros asupra contigentelor de import. Licentele neautomate sunt:

a.      globale;

b.      individuale - deschise

- specifice

a. sunt acelea care sunt eliberate de stat si au la baza contigentele globale. Pe baza lor se stabileste volumul marfurilor ce pot fi importate intr-o anumita perioada de timp cu indicarea tarilor de provenienta a importurilor;

b. sunt folosite de stat in special pentru urmarirea si realizarea contigentelor bilaterale la produsele pentru care tara importatoare doreste sa asigure o protectie mai mare pe piata interna.

Licentele individuale deschise sunt acelea prin care se precizeaza doar tara de provenienta a importatorului fara a exista o plafonare cantitativa sau valorica a acestora. Prin acestea se urmareste o anumita orientare geografica a importurilor.

Licentele individuale specifice precizeaza pe langa tara de provenienta si plafonul maxim (fizic sau valoric) a importurilor ce pot fi realizate din tara respectiva.

Limitarile valutare la export (autolimitarile la export) - sunt intelegeri oficiale sau neoficiale care intervin intre anumite state, prin care tara exportatoare la cererea si sub presiunea tarii exportatoare se obliga sa reduca nivelul exportului unui produs sau unei grupe de produse pana la un anumit nivel si pe o perioada determinata de timp. Aceste limitari sunt acceptate sub presiunea tarii exportatoare care poate sa introduca in caz contrar contigente la import, care pot fi mult mai restrictive. Limitarile pot fi:

n        bilaterale

n        multilaterale

in functie de numarul tarilor participante la astfel de intelegeri.

Pentru ca aceasta masura restrictiva la export sa functioneze eficient, tara importatoare trebuie sa fie o piata insemnata de desfacere pentru tara exportatoare .

Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor - sunt intelegeri bi si multilaterale si care vizeaza limitarea negociata si controlata a comertului international cu anumite produse sau grupe de produse. Aceste acorduri implica, pe langa autolimitarile la export si anumite prevederi referitoare la limitele de pret de care pot face uz tarile importatoare cand interesele lor comerciale sunt lezate.

b.      Politici comerciale netarifare care limiteaza exportul indirect prin mecanismul preturilor:

n        prelevarile variabile la import sau taxe de prelevare;

n        preturile minime si maxime la import;

n        impozite indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustari fiscale la frontiera)

n        taxe de retorsiune;

n        depozite sau depuneri prealabile in valuta la import.

Taxe de prelevare - se practica de catre comunitatea europeana ca instrumente de politica comerciala atat de natura tarifara cat si netarifara cu care se opereaza in cadrul politicii agricole comunitare. Taxele de prelevare vizeaza importul de produse agricole din alte tari. Taxele de prelevare sunt un fel de taxe vamale suplimentare care se percep peste taxele vamale obisnuite prevazute la importul produselor respective din alte tari extracomunitare. Aceste taxe se calculeaza ca diferente intre pretul de import si pretul comunitar indicativ sau orientativ.

Pretul minim si maxim la import este folosit cu precadere de tarile dezvoltate in practica relatiilor comerciale internationale. Pretul minim la import se foloseste in cazul in care produsele indigene au costuri de productie mult mai ridicate decat cele ale concurentei internationale sau in cazul in care pe piata internationala preturile la anumite produse scad iar produsele respective devin mai competitive pe piata interna. In acest caz tarile importatoare recurg la stabilirea unor preturi minime la import, preturi care sunt foarte apropiate ca nivel de pret intern cu ridicata la produsele indigene). O astfel de masura atrage limitarea importurilor la produsele respective si protejarea ramurii industriale vizate. Pretul maxim de import se foloseste in cazul in care unele tari exportatoare incearca o crestere artificiala a preturilor la anumite produse destinate exportului. Efectul real prin stabilirea unor preturi maxime de import este limita exportului sau produsului respectiv care ca consecinta scade preturile la exportator.

Impozite indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustari fiscale la frontiera)

Au in vedere un regim fiscal potrivit caruia produsele destinate exportului sunt scutite de impozite indirecte iar produsele destinate importului sunt supuse la aceleasi impozite ca si produsele indigene. 

Pentru respectarea acestui principiu, tarile lumii negociaza asa-numitele "Conventii pentru evitarea dublei impuneri".

In practica internationala, ajustarile fiscale la frontiera imbraca o multitudine de forme:

n        TVA

n        taxe de acciza

n        taxe portuare

n        taxe consulare, fitosanitare etc.

Taxe de retorsiune

n        taxe antidumping

n        taxe compensatorii

Aceste tipuri de taxe se aplica numai ca masuri de raspuns fata de politica comerciala neloiala (politica de dumping si de subventii a exportului) practicate de alte state. Pentru ca aceste masuri sa fie aplicate, trebuie in prealabil declansata o procedura de ancheta prin care sa se faca dovada ca politicile de dumping si de subventii a exportului au cauzat tarii importatoare un prejudiciu grav.

Depunerile prealabile in valuta la import

Este categoria de masuri de politica comerciala de ordin netarifar prin care firmele importatoare sunt obligate sa depuna in contul organelor vamale ale tarii lor o anumita cota in valuta pentru plata viitorului import. Aceste depuneri se realizeaza de obicei cu cel putin 6 luni inainte de realizarea importului iar nivelele lor pot atinge cote de ≈ 30% din valoarea importului respectiv.

Bariere netarifare care decurg din alte formalitati vamale si administrative care au in vedere importurile

Sunt de cele mai multe ori niste cerinte de ordin tehnic.

Aplicarea lor in practica permite in aceste cazuri discriminari comerciale si chiar limitarea importurilor. Aceste discriminari decurg din obligativitatea prezentarii de catre importator a numeroase documente suplimentare care deseori bareaza sau limiteaza importul unor produse.

IV INSTITUTIONALKIZAREA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE. TRATATE ECONOMICE INTERNATIONALE

In conditiile in care participarea intensa la diviziunea mondiala a muncii, constituie o necesitate obiectiva pentru progresul fiecarei economii, s-au accentuat inca din a II-a jumatate a secolului trecut preocuparile la nivel national si international pentru asigurarea unui cadru institutional juridico-organizatoric adecvat de desfasurare a schimburilor economice internationale.

Tendinta de institutionalizare a relatiilor economice internationale a devenit una din trasaturile definitorii ale circuitului economic mondial. Dovada acestei tendinte o constituie incheierea unui numar insemnat de tratate si intelegeri internationale menite sa reglementeze la nivel interguvernamental schimburile si cooperarea economica dintre tarile lumii.

Intr-o acceptie mai larga, tratatul international reprezinta o intelegere intre doua sau mai multe state prin care se creeaza sau modifica sau schimba drepturi si obligatii ori se stabilesc norme de conduita in relatiile economice dintre ele.

In functie de numarul participantilor, tratatele internationale se clasifica in:

n        bilaterale (2 state)

n        multilaterale (mai multe state)

Dupa posibilitatile de aderare a statelor membre:

n        deschise (la care poate adera in mod liber orice tara)

n        inchise (aderarea este admisa doar cu consimtamantul statelor deja membre)

Dupa durata de validitate:

n        cu termen (a caror aplicare este limitata la o perioada data de timp)

n        fara termen (a caror expirare nu depinde de o anumita data)

In functie de natura activitatii desfasurate de statele membre:

n        economice, politice, culturale

n        de asistenta juridica

Tratatul international imbraca in practica comerciala o varietate de denumiri: acorduri, conventii, pact, declaratii, protocol, compromis. Denumirea generica este aceea de tratat.

Tratatul international se incheie, de regula, de catre subiecte de drept international (state sau natiuni), in forma scrisa si au ca scop crearea de organizatii internationale, grupari economice.

Acordurile economice internationale (aei)

Sunt tratatele al caror obiectiv il constituie expres problematica economica si se mai numesc tratate economice internationale.

Acestea sunt concepute intocmai pentru promovarea si dezvoltarea conclucrarii economice dintre state. Importanta realizarii unui astfel de acord international se datoreaza mai multor factori:

n        constientizarii la scara mondiala a rolului schimbului si a cooperarii internationale in procesul dezvoltarii economice a tuturor statelor lumii;

n        necesitatea respectarii riguroase a unor principii consacrate de drept international, ca o premisa a realizarii unei cooperari economice ample si reciproc avantajoase;

n        aparitia si amplificarea problemelor economice cu caracter global si de accentuarea fenomenelor de instabilitate, solutionarea acestor probleme fiind posibila doar prin cooperare economica intre toate statele lumii;

n        cresterea diversitatii si complexitatii formelor de realizare a circuitului economic mondial.

Intelegerile economice internationale cunosc mai multe forme de realizare in practica:

1. Tratate comerciale (intelegere internationala prin care se reglementeaza in linii mai mari schimburile de marfuri dintre doua sau mai multe state.

2. Acorduri comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica. Desemneaza acele acte incheiate intre state prin care se reglementeaza modul de solutionare a unor probleme aparute intr-un anumit domeniu de activitate care intereseaza partile contractante.

Prin acestea se pot reglementa probleme de principiu ca:

n        instituirea clauzei natiunii celei mai favorizate;

n        instituirea unui sistem de plati in clearing;

n        aspecte prin acordarea unor licente la import, export, reduceri de taxe vamale.

3. Protocoale, definesc acele acorduri prin care se adera la un anumit tratat international sau se modifica anumite acorduri economice sau se consemneaza stadiul de realizare a prevederilor inscrise in anumite acorduri economice.

4. Conventii comerciale previzorii - acele acorduri dintre state realizate de obicei, pe perioade scurte de timp prin care se reglementeaza in mod provizoriu anumite probleme urgente a caror rezolvare poate fi amanata pana la incheierea unui acord definitiv.

In functie de obiect (domeniul in care se realizeaza) AEI:

n        acorduri comerciale

n        acorduri de cooperare economica si tehnico-stiintifica

n        acorduri financiar-bancare

n        acorduri de plati

n        acorduri privind garantarea investitiilor.

Politici de stimulare a exporturilor

Politicile comerciale anterior prezentate pot avea un caracter promotional, dar de regula au consecinte restrictive asupra schimburilor comerciale, indeosebi a exporturilor.

Totodata, in ultimele 4-5 decenii ale secolului trecut s-a dezvoltat si un sistem de politici si mecanisme stimulative mai ales in ceea ce priveste exporturile.

Politicile si mecanismele de stimulare a exporturilor pot fi grupate in:

n        mecanisme de stimulare a exporturilor de natura bugetara care au in vedere subventionarea directa sau indirecta fie a productiei destinate exportului, fie a exporturilor propriu-zise. Au in vedere si asistenta financiara acordata sub diferite forme, firmelor care deruleaza activitati de comert exterior;

n        mecanisme de stimulare de natura fiscala. Au in vedere totalitatea scutirilor sau reducerilor sau rambursarilor de diferite taxe si impozite ce sunt legate de derularea exporturilor;

n        mecanisme de stimulare de natura financiar-bancara:

o       credite legate de activitatea de export

o       diferite sisteme de asistare si garantare a rambursarii acestora

o       stimulente de natura valutara.

Principalele tendinte in politicile comerciale internationale

Politicile comerciale contemporane ofera numeroase elemente particulare. Daca in ceea ce priveste politicile vamale se observa o tendinta de liberalizare, mai ales la produsele industriale, in privinta politicilor nevamale si netarifare se poate vorbi de o accentuare a protectionismului.

O alta trasatura importanta a economiei mondiale contemporane este aceea ca aproape toate statele lumii folosesc un set mai larg sau mai restrans de politici economice si comerciale, de mecanisme de stimulare a exportului.

O alta caracteristica a politicii vamale contemporane este mentinerea la un nivel relativ crescut a dispersiei tarifare, respectiv a diferentei dintre nivelul taxelor vamale determinata in functie de gradul de prelucrare a produselor incluse in tariful vamal, cu implicatii directe asupra mentinerii la un nivel ridicat a protectiei efective.

O alta caracteristica a politicii comerciale tarifare a constituit extinderea aranjamentelor preferentiale in domeniul relatiilor economice internationale. Circa 50% din exportul mondial (fara combustibil) beneficiaza de un tratament preferential.

O alta trasatura a comertului international contemporan este aceea ca aproximativ 40% din volumul tranzactiilor comerciale internationale se realizeaza intr-un cadru regional inchis, in cadrul gruparilor economiei integrationiste acceptate ca