STILURI DE CONDUCERE SI TIPURI DE MANAGERI

STILURI DE CONDUCERE SI TIPURI DE MANAGERI

In cadrul acestui subcapitol se vor retine elementele definitorii in ceea ce priveste atat continutul, elementele componente, clasificarea si particularitatile principalelor stiluri de conducere, cat si identificarea, clasificarea si trasaturile celor mai intalnite tipuri de manageri.

1. COMPONENTELE STILULUI DE CONDUCERE

Stilul de conducere reprezinta modul in care un manager face apel la aptitudinile, experienta si cunostintele sale, pentru a lucra cu oamenii, in scopul indeplinirii sarcinilor de munca.

Stilul de conducere este definit de urmatoarele elemente caracteristice: (38)

Motivatia in munca;

Relatiile interpersonale;

Fluxul comunicarii si al informatiilor;

Maniera de stabilire a sarcinilor;

Procesul de luare a deciziilor;

Controlul.

Motivatia in munca

Indiferent de actiunile intreprinse de conducere, acestea se fundamenteaza pe o anumita conceptie despre mobilurile care ii determina pe oameni sa indeplineasca sarcinile alocate.

S-a evidentiat importanta - in crearea motivatiei necesare - a stimulentelor de ordin material, urmate de cele de ordin moral. Totodata insa, oamenii mai pot avea si alte dorinte:

Incredintarea de sarcini interesante, semnificative si care sa le confere sentimentul valorii personale;

O accentuare a responsabilitatii si a autonomiei in alegerea mijloacelor de realizare a propriilor sarcini;

Aprecierea favorabila si explicita a sefilor ierarhici si stima colegilor;

Asigurarea posibilitatilor de perfectionare profesionala si a perspectivelor de promovare in functie etc.

A.H. Maslow a sintetizat si a ierarhizat necesitatile individuale - a caror satisfacere constituie o puternica motivatie personala - intr-o piramida a nevoilor umane, schematizata in fig. 1.

Figura 1. Ierarhizarea necesitatilor umane

Optimizarea motivarii este recomandabil a se realiza printr-o suprapunere cat mai substantiala a celor trei tipuri de necesitati: individuala, de grup si de organizatie (v. Fig. 2.)

Relatii interpersonale

Oamenii, activand in cadrul aceleiasi firme, se gasesc in relatii diferite unii cu altii, relatii ce se desfasoara in trei planuri:

Relatii interpersonale intre membrii aceluaiasi colectiv;

Relatii intre conducatori si subalterni;

Relatii interpersonale intre angajatii diferitelor colective de munca.

Figura 2. Modelul de coincidenta a necesitatilor.

Relatiile intre conducatori si subalterni sunt cele mai relevante pentru stilul de conducere manifestandu-se sub doua forme: relatii de dominare si relatii de colaborare.

Fluxul comunicarilor si al informatiilor

In sens larg, prin comunicare se intelege transmiterea de mesaje (idei si informatii) intre doua persoane, un emitator si un receptor, in scopul intelegerii mutuale.

Unii autori apreciaza ca peste 70% din activitatea unui cadru de conducere, este consacrat comunicarilor sau transmiterii informatiilor. In general, comunicarile sunt realizate in plan:

Vertical - pe linie ierarhica (in dublu sens);

Orizontal - lateral (intre aceleasi nivele ierarhice).

Informatia trebuie sa fie clara (explicita), cuprinzatoare si, in special, convingatoare.

Maniera de stabilire a sarcinilor

Stabilirea sarcinilor se poate realiza:

Dupa aprecierea cadrelor de conducere;

Sau prin consultarea prealabila cu subalternii.

Se impune a fi remarcat faptul ca obligatia de a realiza obiectivele stabilite de altii, conduce la micsorarea interesului executantilor in atingerea lor.

Procesul de luare a deciziilor

Una din functiile principale ale conducerii este luarea deciziilor. In cadrul unui proces decizional sunt implicati doi factori: conducerea si personalul din subordine.

Intr-un proces de luare a deciziilor se pot intalni urmatoarele situatii:

Decizia se adopta numai de catre conducere;

Decizia se adopta de catre conducere, ulterior consultarii subordonatilor;

Decizia se adopta de catre conducere impreuna cu subordonatii;

Decizia se adopta numai de catre subalterni (situatie rar intalnita);

Decizia se adopta de catre subordonati, dar este supervizata de conducere.

Controlul

Controlul reprezinta procesul de evaluare a performantelor sau a rezultatelor obtinute de un colectiv sau de o persoana, cu privire la indeplinirea sarcinilor atribuite, precum si cu privire la respectarea normelor si a prescriptiilor stabilite de conducere.

Scopul controlului este acela de a lua masuri din timp, in ideea corectarii evolutiei unei activitati sau a unui proces, cand se constata ca este cazul.

Dupa obiectul sau, controlul vizeaza doua aspecte: controlul material si controlul oamenilor. Defalcarea controlului in doua categorii are un caracter relativ, deoarece prin controlul material se verifica, in fond, tot munca oamenilor. In ceea ce priveste controlul personalului din subordine, se impun a fi precizate doua aspecte:

Nivelul la care se executa controlul

Modul in care sunt utilizate rezultatele controlului.

2. CLASIFICAREA STILURILOR DE CONDUCERE

Din multimea criteriilor de clasificare a stilurilor de conducere, in cele ce urmeaza, se vor retine numai urmatoarele:

Conceptia conducerii despre oameni (teoriile X, Y, Z);

Linia continua a stilurilor de conducere, fundamentata prin nivelul la care se adopta decizia;

Preocuparea conducerii pentru productie si preocuparea pentru oameni;

Relatia dintre sarcinile de munca si nevoia de afirmare personala a oamenilor;

Conceptia conducerii despre motivatie, coroborata si cu alte criterii de evaluare. (38)