Strategia inare

Strategia inare

Originea strategiei proiectarii se afla in Scoala de proiectare din Ulm (1953-1968) si Centrul de Management la Proiectarii al London Business School . In timp, personalitati academice si-au adus contributia pentru dezvoltarea conceptului si a aplicatiilor sale practice, cum sunt: Tomás Maldonado la Ulm, Peter Gorb la The London Business School, Jay Doblin (1920-1989) si  Rolf Fäste (1943-2003) si cateva firme de consultanta de renume au adoptat strategia proiectarii ca parte a activitatii lor generale si ca o competenta de baza (de exemplu, Jump Associates, Point Forward, Doblin Group, IDEO, Gravity Tank, Tom Hardy- Design Strategist LPK, Tinder).

Strategia inare sau strategia proiectarii este o disciplina care ajuta firmele sa determine ce sa faca, de ce sa faca si cum sa inoveze contextual, pe termen scurt si pe termen lung. Acest proces implica interdependenta intre proiectare si strategia afacerii sau activitatilor, o abordare sistematica si o gandire holistica si utilizeaza metode de cercetare care stau la baza informatiilor necesare strategiei afacerilor si planificarii strategice care furnizeaza contextul pentru proiectare.  Strategia proiectarii utilizeaza deseori metode de cercetare sociale care ajuta sa fie identificate rezultatele si riscurile cursului actiunilor, prin dezvoltarea scenariilor.

Strategia proiectarii poate juca un rol integrativ in sprijinirea rezolvarii unor probleme comune, cum sunt[3]:

promovarea adoptarii de tehnologii (de exemplu, Toyota a proiectat hibridul Prius pentru a reasambal conservatorul Echo, in loc de a face ca Prius sa fie de tehnologie inalta);

identificarea celor mai importante intrebari pe care o companie de productie sau servicii si le poate pune (de exemplu, Kodak a identificat faptul ca aparatele sale de fotografiat traditionale nu au dispozitive care sa satisfaca unele nevoi ca de exemplu fotografierea sub apa);

translatia introspectiei in actiuni care sa solutioneze problemele identificate;

realizarea listei prioritatilor pentru lansarea unui portofoliu de produse sau servicii (de exmplu, Apple Inc. a optat pentru lansarea ecosistemelor iPod si iTunes in timp in loc de a le lansa dintr-odata);

conectarea eforturilor de proiectare la strategia de afaceri a organizatiei (de exemplu, divizia de proiectare a Hewlett-Packard se axeaza pe proiectare care sa simplifice tehnologiile experimentate, ceea ce duce la costuri de productie mai mici in loc sa "taie costurile");

integrarea proiectarii ca un aspect fundamental al construirii brandului strategic (de exmplu, Tom Hardy, proiectant strategist, a dezvoltat principiul brandului "Echilibrul dintre Motiv si Simtire" pentru Samsung Electronics ca parte a programului de proiectare a brand-ului care inspira diferentiere si o imagine globala elevata a companiei).

Proiectul, ca rezultat al proiectarii, reprezinta obiectul procesului de proiectare. Strategia proiectarii "unui proiect" si tipurile de proiecte, sunt analizate in continuare.