Structura materiala a planului si programele de aprovizionare a unitatilor economice

Structura materiala a planului si programele de aprovizionare a unitatilor economice.

Desfasurarea la parametrii proiectati a activitatilor unitatilor economice presupune asigurarea in conditii economice, in timp util si ritmic, in cantitatile necesare si la calitatea si sortimentatia necesare, a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru toate destinatiile de consum, si in primul rand pentru productia de baza.

Aceasta se realizeaza prin elaborarea , inca inaintea perioadei, a unui plan si a unor programe de aprovizionare de aprovizionare judicioase. Astfel se nominalizeaza cererile de resurse materiale ale intreprinderii pe o anumita perioada( un an) pe categorii de resurse, nivelul acestora si sursele financiare de acoperire.

Resursele materiale ale unei unitati economice se diferentiaza dupa mai multe criterii astfel:

q      Dupa importanta pentru activitatea economica ( vitale, de importanta mare, medie, mica)

q      Dupa aria consumului ( de uz general si specifice)

q      Dupa destinatia de folosire-consum ( pentru productia de baza sau auxiliara etc.)

q      Dupa natura resursei ( materiale metalurgice feroase si neferoase, materiale si produse plate din lemn, materiale si produse chimice, combustibili si lubrifianti, materiale textile).

q      Dupa sursa de provenienta:  resurse materiale di tara si din import

q      Dupa forma de aprovizionare ( aprovizionate direct de la producator si cele aprovizionate de la unitati en-gros)

q      Dupa forma si stadiul tehnic de prezentare ( materiale si produse aflate in stadii primare de prelucrare, sau cu grad inaintat de prelucrare)

q      Dupa efortul financiar antrenat la cumparare si stocare ( foarte mare, mare, mediu si redus)

q      Dupa gradul de certitudine sau de risc ( mare, mediu, mic sau necritice si critice)

q      Dupa posibilitatile de substituire cu alte materiale asemanatoare (nesubstituibile, partial sau integral substituibile)

Procesul de aprovizionare a unei unitati economice este foarte amplu si laborios si trebuie sa se bazeze pe elaborarea in prealabil a unui sistem informational care trebuie sa fie simplu, cuprinzator si asezat pe baze informatice.