Tipologia intreprinderilor

Tipologia intreprinderilor

Analiza structurii economiei nationale a unei tari, apreciere mutatiilor structurale produse intr-o anumita perioada, realizarea unor evaluari comparative ale structurii economiei mai multor tari etc. impui gruparea (clasificarea) intreprinderilor dupa anumite criterii, cum sunt forma juridica; dimensiunea; apartenenta la un sector de activitate; apartenenta nationala a intreprinderii.

Forma juridica permite diferentierea intreprinderilor in raport de proprietate, de autonomia manageriala, precum si de modalitatile de functionare stipulate in statut.

Dupa forma juridica, intreprinderile se grupeaza in doua sectoare: sectorul public si sectorul privat.

intreprinderea publica este aceea in care puterile publice, reprezentate prin stat sau colectivitati publice, detin proprietatea asupra patrimoniului. Puterile publice exercita, in totalitate sau partial, functia de intreprinzator. Ansamblul intreprinderilor publice formeaza sectorul public.

intreprinderile publice, dupa modul de infaptuire a autonomiei manageriale, pot fi: intreprinderi semipublice; intreprinderi publice propriu-zise.

Intreprinderea semipublica este aceea in care puterile publice au o contributie partiala la finantarea activitatii si, in consecinta, participarea lor la conducere si control este limitata.

Intreprinderile semipublice, dupa modalitatile de functionare stipulate in statut (forma juridica propriu-zisa), pot fi: intreprinderi in concesiune; intreprinderi cu proprietate mixta.

Intreprinderea semipublica in concesiune consta in aceea ca puterea publica deleaga unei intreprinderi private dreptul de administrare a unui serviciu public potrivit unor conditii stipulate intr-un caiet de sarcini (in acest caiet de sarcini sunt precizate: atributiile, conditiile de fixare a preturilor, obligatiile de varsare a unor subventii, obligatiile de plata a redeventelor etc). intreprinderea semipublica in concesiune are autonomie decizionala deplina in limitele fixate in caietul de sarcini.

Intreprinderea semipublica cu proprietate mixta este o unitate economica si sociala in care capitalul sau este detinut de puterile publice si de una sau mai multe persoane private. Administrarea intreprinderii semipublice cu proprietate mixta este realizata de un grup de persoane: unele reprezinta puterile publice, iar altele puterile private. in astfel de intreprinderi se confrunta interesele publice cu cele private iar controlul activitatii intreprinderii se face numai din interior. Intreprinderea publica propriu-zisa este o unitate economica si sociala in care intregul capital este detinut de puterile publice (de stat). in acest caz puterile publice isi asuma toate prerogativele conducerii prin intermediul agentilor sai. intreprinderile publice propriu-zise, in functie de autonomia decizionala, pot fi: regii autonome; intreprinderi nationalizate (societati nationale sau intreprinderi nationale).

Regiile autonome sunt unitati economice de interes national sau local. Regiile autonome de interes national se infiinteaza prin decizia guvernului, iar cele de interes local prin decizia organelor judetene si municipale ale administratiei de stat, in ramurile si domeniile stabilite prin lege.

Prin actul de infiintare al regiei autonome se hotaraste: obiectul de activitate, denumirea, sediul social si patrimoniul.

Intreprinderea nationalizata, denumita societate nationala sau intreprindere nationala, rezulta din transferul proprietatii unei intreprinderi initial privata sau semipublica catre stat, pastrandu-si forma de societate anonima, singurul actionar fiind statul. intreprinderea nationalizata se supune regimului comercial de drept comun si este condusa de un Consiliu de Administratie. in tara noastra, dupa promulgarea Legii nr. 31/1990, privind societatile comerciale, intreprinderile proprietate de stat au fost transformate in societati comerciale.

Sectorul privat regrupeaza toate intreprinderile a caror baza juridica este proprietatea privata a capitalului.

Intreprinderile private se impart, dupa numarul posesorilor de capital, in intreprinderi individuale si intreprinderi de grup.

Intreprinderea cu proprietate individuala este aceea in care un singur proprietar infiinteaza, organizeaza si conduce activitatea; personalitatea juridica a intreprinderii se confunda cu cea a intreprinzatorului, a proprietarului fondator.

Intreprinderea cu proprietate individuala este, de regula, o intreprindere familiala si se caracterizeaza prin aceea ca patrimoniul apartine membrilor unei familii care sunt numai proprietarii sau, cel mai frecvent, sunt coproprietari si lucratori. Intreprinderea de grup are ca trasatura definitorie dreptul de posesiune asupra patrimoniului sau din partea a cel putin doua persoane. Formele pe care le imbraca intreprinderile private de grup sunt foarte diverse. Dintre acestea cele mai raspandite sunt intreprinderile societare.

Intreprinderea societara prezinta drept caracteristica esentiala 'asocierea', principalul element al asocierii reprezentandu-1 'capitalul'. Conform legilor nr. 15 si 31/1990 privind societatile comerciale, intreprinderile societare pot fi organizate sub urmatoarele forme: societatea de persoane; societatea in nume colectiv; societatea de capitaluri; societatea intermediara.

Societatea de persoane consta in asocierea mai multor persoane cu capitalurile lor cu scopul desfasurarii unei activitati de dimensiuni modeste care, frecvent, se limiteaza la o afacere familiala. in cazul acestor societati, asociatii au o responsabilitate nelimitata si solidara fata de creditorii societatii, garantand cu toate veniturile lor angajamentele si datoriile societatii. Conducerea societatii de persoane presupune o intelegere corespunzatoare a asociatilor si impartirea judicioasa intre ei a atributiilor de administrare.

Societatea in nume colectiv este o societate comerciala constituita prin asociere pe baza de incredere reciproca a unor parteneri cunoscuti intre ei, care aduc aporturi patrimoniale; fiecare asociat participa personal la activitati indeplinind un rol in cadrul societatii. Functionarea societatii in nume colectiv se poate realiza in doua moduri:

daca nu a fost numit nici un administrator, fiecare asociat poate sa angajeze societatea, iar cazul defineste o pluralitate de administratori;

daca a fost numit un administrator, de regula ales de catre asociati, acesta intocmeste toate actele de gestiune si raspunde in numele tuturor asociatilor.

Obligatiile societatii in nume colectiv sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Solidaritatea priveste numai raporturile cu tertii, nu si raporturile intre asociati.

Societatea de capitaluri este o societate pe actiuni si are drept caracteristica definitorie impartirea patrimoniului intr-un numar de parti denumite actiuni. Actiunile pot fi nominative sau la purtator.

Posedarea de catre o persoana a unui numar de actiuni constituie baza juridica a dreptului de proprietate al persoanei asupra unei parti corespunzatoare din patrimoniul societatii. in functie de numarul actiunilor posedate se realizeaza si participarea la conducerea societatii.

Conducerea societatii pe actiuni poate fi exercitata de un singur administrator sau de mai multi administratori. Cand sunt mai multi administratori conducerea societatii este asigurata de catre reprezentantii actionarilor care, in general, poarta numele de Consiliu de Administratie.

Responsabilitatea actionarilor este in concordanta cu nivelul capitalurilor aduse si nu angajeaza ansamblul patrimoniului lor. Actionarii primesc periodic venituri variabile sub forma de dividende, adica o cota din profitul societatii atribuita fiecarei actiuni. Societatea de capitaluri (pe actiuni) reprezinta forma juridica de intreprindere privata de grup cea mai raspandita in lume.

Societatea intermediara este o combinatie,  de dimensiune medie, intre societatea de persoane si societatea de capitaluri. Acest tip de societate poate prezenta urmatoarele variante:

societate in comandita simpla si pe actiuni;

societate cu raspundere limitata;

societate cu capital variabil.

Societatea in comandita simpla reuneste capitalurile a doua categorii de asociati: comanditari si comanditati (administratori). Comanditarii sunt responsabili pana la nivelul aportului de capital si nu au dreptul sa participe la administrarea societatii. Comanditatii sunt asociatii care raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile asumate de societate, avand totodata dreptul de a participa la administrarea acesteia. Administrarea societatii in comandita simpla se poate incredinta unuia sau mai multor comanditati.

Societatea in comandita pe actiuni este mai mult o societate de capital si mai putin o societate de persoane. intrucat capitalul social apartine mai multor asociati (persoane) este impartit in actiuni. Acest tip de societate intruneste regulile privind societatea in comandita simpla, in cazul comanditatilor, si regulile privind societatea pe actiuni in cazul comanditarilor.

Societatea cu raspundere limitata reuneste capitalurile unui numar limitat de persoane (nu mai mult de 50). Aportul partilor la capitalul social este limitat la un minim mai scazut decat al societatilor pe actiuni. Asociatii sunt responsabili pana la nivelul aportului de capital al fiecaruia, iar cotele de participare la patrimoniul societatii nu sunt negociabile ca actiunile. Partile sociale ale asociatilor sunt reprezentate prin certificate emise de administratorii societatii si nu prin titluri nominative si nici prin titluri la ordin. Asociatii isi pot transmite intre ei partile sociale.

Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau de mai multi administratori (asociati sau neasociati), numiti prin contractul de societate, de adunarea generala sau de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.