Curba cererii unui consumator individual

Curba consum - pret descrisa in figura nr. 1.2. din paragraful precedent sta la baza determinarii curbei cererii unui consumator individual, relativa, la un bun oarecare.

Astfel, revenind la figura nr. 1.2., observam ca pe masura reducerii pretului bunului "1" consumul (cantitatea ceruta) din acest bun creste si invers.

In cazul in care pretul bunului "1" este p³₁ consumatorul va cere (consuma) Ox₁₃ unitati din bunul "1", echilibrul fiind atins in E₃. Cand pretul se reduce la p²₁ (p²₁ < p³₁) consumul din bunul "1" creste la Ox₁₂ unitati, echilibrul fiind atins in E₂. Daca pretul se reduce si mai mult p¹₁ < p²₁ consumatorul va achizitiona Ox₁₁ unitati din bunul "1", echilibrul stabilindu-se in E₁.

Reprezentand intr-un grafic cantitatile cerute (consumul) la diferitele niveluri ale pretului si unind punctele ca in figura nr. 1.8. vom obtine curba cererii consumatorului pentru bunul "1" la diferite niveluri ale pretului.

Figura nr. 1.8: Curba cererii unui consumator individual relativa la

bunul "1".

Forma curbei cererii astfel obtinuta releva un principiu extrem de important cunoscut sub numele de legea cererii, care se enunta astfel: cantitatile cerute dintr-un bun variaza in sens invers cu pretul sau, venitul banesc si preturile celorlalte bunuri ramanand constante.(Aceasta lege nu actioneaza in cazul bunurilor inferioare de tip Giffen).

Analiza curbei cererii din figura nr. 1.8. permite urmatoarele observatii:

variatia cererii nu este proportionala cu variatia pretului;

curba cererii functie de pret nu are aceeasi alura pentru toate produsele;

in grafic exista un punct A, in care, oricare ar fi nivelul pretului, piata este saturata si unde orice scadere a pretului tinde sa faca cererea infinita (se spune ca in punctul A cererea este foarte elastica in raport cu pretul);

in grafic exista un punct B, in care, oricare ar fi cresterea preturilor, numai un numar foarte redus de consumatori vor continua sa cumpere acel produs (in punctul B se spune ca cererea este complet inelastica in raport cu pretul);

desi, in general, evolutia cererii este in raport invers fata de evolutia preturilor, exista totusi posibilitatea unei influente pozitive a pretului asupra cererii. Astfel, spre exemplu, cresterile succesive ale preturilor unor produse pot antrena o sporire a cererii la aceste produse, pe termen scurt, de teama unor cresteri ulterioare ale preturilor. De asemenea, exista obiceiul frecvent de a se aprecia calitatea unui produs functie de pretul sau, fapt ce genereaza tendinta cererii de a se orienta spre bunurile ale caror pret este mai ridicat.

Pentru a obtine in mod efectiv (analitic) curba cererii unui consumator individual, relativa la un bun oarecare, vom porni de la problema oricarui consumator care va cauta sa obtina un ansamblu de n tipuri de bunuri prin maximizarea unei functii de utilitate ce reprezinta preferintele sale tinand cont de restrictia sa bugetara.

Astfel, problema generala a oricarui consumator se va scrie:

unde: V = venitul consumatorului;

p_i = pretul bunului i; i = 1,2,,n;

x_i = cantitatea ceruta (consumata) din bunul i.

Solutia optima a acestei probleme va depinde, deci, de preturile unitare p₁,p₂,,p_n si de venitul consumatorului:

x_h = x_h(p₁,p₂,,p_n ,V), unde indicele h ia valori de la 1 la n.

In cazul cand consumatorul este pus in situatia sa aleaga intre doua bunuri, problema sa se scrie:

Lagrangeanul atasat acestei probleme va fi:

L(x₁,x₂,l) = f(x₁,x₂) + l(V - p₁x₁ - p₂x₂).

Anuland derivatele partiale in raport cu x₁,x₂ si l obtinem:

unde f₁ si f₂ sunt derivatele functiei de utilitate in raport cu x₁ si x₂.

Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu x₁ si x₂ gasim:

(*)

(**)

Cele doua relatii reprezinta de fapt functiile cererii consumatorului pentru bunurile "1" si respectiv "2".

Functia cererii exprima, deci, alegerea optima a consumatorului pentru un bun oarecare in raport de preturile unitare ale tuturor bunurilor si de venitul consumatorului.

In relatiile (*) si (**) cantitatea ceruta dintr-un bun apare ca fiind functie si de cantitatea din celalalt bun tocmai datorita formei generale a functiei de utilitate. In cazul unei functii de utilitate particulare acest lucru nu se mai intampla, functia cererii pentru un bun fiind numai functie de preturile tuturor bunurilor si de venit.

In cazul bunurilor normale, cererea de consum pentru un bun dat creste o data cu venitul si descreste o data cu pretul bunului respectiv. Cat priveste influenta preturilor celorlalte bunuri exista incertitudine in ceea ce priveste consecintele unei variatii de pret. Cand efectul de substitutie este mai mare decat efectul de venit, spre exemplu, cresterea pretului bunului k poate duce la cresterea cererii bunului h (cazul bunurilor substituibile) sau la reducerea cererii bunului h (cazul bunurilor complementare).