Comportamentul antisocial

Comportamentul antisocial

Printre comportamentele indezirabile ale tinerilor regasim, cu o frecventa semnificativa, comportamentul antisocial. Irina Holdevici relateaza cateva caracteristici ale individului cu personalitate antisociala[1]:

lipsa totala de respect fata de drepturile celorlalti;

respingerea oricaror reguli sociale;

- impulsivitate si incapacitatea de a finaliza orice lucru inceput.

Aceasta reprezinta, in mare, radiografia comportamentala a acestei conduite; desigur, fiecare persoana este unica si formele de manifestare ale comportamentului antisocial sunt diferite, particularitatile de manifestare apartin fiecarui individ in functie de mediul in care traieste, de patternurile preluate, de factorii de risc ai inadaptarii etc. Specialistii sunt de parere ca nu poate fi data o definitie clara a comportamentului antisocial, deoarece limitele conduitei sociale sunt neaparat in legatura cu norma. Normalitatea sociala difera de la o tara la alta, de la o regiune geografico-antropologica la alta. Spre exemplu, ceea ce este normal in regiunea balcanica, nu este normal in Anglia si nici in tarile nordice.

O trasatura fundamentala a comportamentului antisocial la adolescenti, puberi sau chiar copii, o reprezinta transformarea resurselor personale in mecanisme de aparare.

Acest dezechilibru se datoreaza dorintei prin care indeparteaza cu orice pret si prin toate mijloacele, sursele care ar putea sa genereze frica, teama (anxietatea); dezechilibrul se produce atunci cand, inconstient, individul actioneaza in sensul de a nu permite anxietatii sa patrunda in constiinta. Cu alte cuvinte, psihicul produce aparare in incercarea lui de a nu trai frica, cel mai puternic dintre mecanismele de aparare, fiind mecanismul de aparare numit negare. In realitate, persoana angajata intr-un astfel de efort, consuma o cantitate foarte mare de energie psihica orientata distructiv, iar nu constructiv.

Cum am mai spus, la varsta pubertatii spatiul intim ocupa cea mai mare parte din structura sinelui. In aceasta situatie (fig. 13), individul pastreaza, in relatiile cu ceilalti, o distanta considerabila, distanta pe care o percepe ca pe un mijloc de protejare a propriei individualitati.

Odata ce tanarul "invata" ca se poate proteja pastrand distanta intre el si cei care nu intotdeauna au raspuns nevoilor lui, poate dezvolta un comportament de inhibare al sentimentelor si poate ajunge in situatia de a comunica greu cu ceilalti, mai ales cu adultii care i-au inselat increderea. Din punctul lui de vedere, granitele au un rol foarte important in viata sociala si personala, pentru "a se tine la distanta de cei care il pot rani". Spre exemplu, daca individul a experimentat tradarea, in sensul ca a acordat incredere neconditionata unei/unor persoane importante din viata sa, iar acestea au abuzat folosind oricare dintre formele de abuz (fizic, emotional, psihologic, sexual etc.), atunci el invata ca trebuie sa creeze o distanta considerabila fata de oricare persoana, asa incat sa nu mai poata fi tradat, ranit, in relatia urmatoare. Invata astfel, sa nu exprime sentimentele, pentru ca din experienta personala cunoaste ca "tot ce traieste in relatie cu celalalt poate conduce la durere, suferinta". Copilul actioneaza impotriva a ceea ce i se impune sa faca. Daca i se spune de catre parinti: "nu vei face nimic in viata, daca nu iei note bune ti daca nu inveti!" Tanarul cu comportament antisocial va adopta urmatorul raspuns, inconstient, desigur: "nu voi munci, nu voi invata, dar daca este obligatoriu sa exist, ma voi imbolnavi sau ma voi sinucide, sau voi fura!" Antisocialul isi insuseste aceasta ultima conceptie datorita relatiilor deficitare pe care le-a avut si le are cu adultii importanti din viata lui. El isi intareste granitele, iar mecanismele de aparare devin destul de puternice; consecintele acestei situatii se regasesc in planul relationari si comunicarii deficitare cu ceilalti, cu adultii, cu autoritatea, cu membrii grupului de aceeasi varsta. Ajunge sa se izoleaza emotional de exterior, ceea ce il conduce la o stagnare emotionala, adica nu creste din punct de vedere emotional. Lucrul acesta semnifica privarea de experienta in ceea ce priveste dezvoltarea relatiilor interpersonale si dobandirea de abilitati sociale, care stau la baza mecanismelor de adaptare si insertie sociala.

fig. 5 - Schema dezadaptativa in conduita antisociala

Copilul/adolescentul care dezvolta un astfel de comportament isi inhiba sentimentele si poate ajunge in situatia imposibilitatii de a relationa cu ceilalti, uneori chiar si cu el insusi (starea de echilibru uman este aceea in care individul dezvolta relatii normale cu ceilalti si cu el insusi). Consecinta aplicarii acestei scheme dezadaptative (fig. 5) este concentrarea excesiva pe propriul sine si incapacitatea de manifestare a apropierii in relatiile de orice tip.

Neputinta tanarului de a construi relatii cu ceilalti dezvolta aparari care au menirea de a intari granita personala, respectiv pe cea sociala. In aceasta situatie, granitele sunt percepute de catre tanar ca niste ziduri de aparare in relatiile cu ceilalti, in conditiile in care el are nevoie sa relationeze, sa comunice, sa fie acceptat, apreciat etc. Consecinta acestei comportari este una destul de dureroasa pentru tanar, lipsa de relatie cu ceilalti il priveaza de afectiunea de care are nevoie ca sa se dezvolte emotional.

Tinerii manifesta in aceasta situatie o atitudine de indiferenta fata de persoanele din preajma lor, mai ales fata de cele care reprezinta o autoritate. Presupunem ca aceasta atitudine de fortificare a granitelor (sociale si personale) se datoreaza tot mecanismelor de aparare, dezvoltate de catre copil in urma relationarii lui defectuoase cu adultii care au manifestat intr-o forma sau alta diverse forme de abuz fizic si emotional.

Adolescentul cu comportament antisocial apare ca o persoana care nu manifesta prea multe sentimente, motiv pentru care educatorilor le este greu sa interactioneze cu ei. Izolarea relationala il priveaza pe tanar de experiente relationale, ceea ce ii confera o structura emotionala superficiala; el isi canalizeaza efortul psihologic inspre stimulare exterioara (ex: iesiri agresive, limbaj trivial, comportamente teribiliste, agresivitate verbala etc.) acest comportament este promovat pentru a ascunde (in compensare) frustrarile si anxietatile pe care le traieste in interior. Le este greu sa empatizeze cu ceilalti, educatorilor sau consilierilor fiindu-le din aceasta cauza la fel de greu sa relationeze cu ei. Paradoxal, adolescentul cu comportament antisocial relativ incipient, manifesta teama pentru respingerea sociala.

Gradul crescut de agresivitate sociala manifestat in societatea contemporana afecteaza relatiile noastre cotidiene si conduce la comportamente indezirabile care prefigureaza, adesea, actele antisociale.