Comportamentul prosocial

Comportamentul prosocial

Comportamenul prosocial (sau altruismul, cum prefera unii autori sa-i spuna) este un comportament orientat spre ajutorarea, sprijinirea altora, fara asteptarea unei recompense. Totusi, alti autori (Septimiu Chelcea, bunaoara) cred ca altruismul este o subspecie a comportamentului prosocial, acesta din urma fiind "acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor de serviciu si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale".

Teorii explicative ale comportamentului prosocial

Exista trei mari clase de teorii de acest tip: teoriile sociologice, teoriile psihologice si teoriile biologice, din sfera sociogiologiei.

Asa-numita norma a responsabilitatii sociale tradeaza tocmai situatiile in care oamenii isi acorda in mod cumva obligatoriu ajutor unii altora, devin altruisti si dezvolta un comportament prosocial in mod cu totul natural. Societatea se manifesta in individ si prin norma recirocitatii sociale (cand cineva ne ajuta, suntem obligati, simtim nevoia sa-l ajutam la randul nostru). In fine, nu trebuie sa uitam ca invatarea sociala poate explica si ea o parte din comportamentele prosociale.

Teoriile psihologice pun accentul fie pe paradigma cost-beneficiu, care poate fi ilustrata si de teoria echitatii, care spune ca oamenii tind sa mentina o echitate in raporturile reciproce pentru ca inechitatea este disconfortabila din punct de vedere psihic.

Mai exista apoi explicatii afective, care vin in completarea explicatiilor de tip cognitivist

In general, oamenii sunt mai dispusi sa ajute atunci cand fapta respectiva le produce o stare de bucurie. Dar si emotiile negative pot sa duca la cresterea apetitului prosocial al unei persoane.

Teoriile biologice cauta sa explice comportamentul prosocial prin actiunea unor factori genetici, innascuti. Sociobiologia este disciplina care a adus cele mai multe contributii in acest sens. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei ramuri disciplinare este Edward O. Wilson.