Eul si constructia sociala a personalitatii

Eul si constructia sociala a personalitatii

Eu-l este unul dintre conceptele de baza ale psihologiei personalitatii, dar a carui definitie nu este foarte usor de dat. Ce este acest eu, prin care, in mod normal, noi definim numai ceea ce ne este noua si numai noua specific, spre deosebire de trasaturile care ne fac sa semanam cu ceilalti indivizi? Raspunsul este greu de dat. De altfel, cercetatorii si-au dat seama ca eul este un concept care scapa unei definitii clare si precise, dar poate fi descris in acelasi timp prin aproximari multumitoare. Eul ar fi tocmai acel "sambure" al fiintei umane care asigura coeziunea ultima a acesteia, nefiind asemanator cu nicio alta entitate din aceeasi clasa (cu nici un alt "eu"). Aici ne interseaza

insa in primul rand daca exista, dincolo de acest "eu" individualizat, ceea ce se poate numi un "eu colectiv", adica acele trasaturi unice de personalitate pe care individul le capata datorita contactului cu societatea, cu semenii sai. Nu este vorba despre eul ca imagine sociala, ci despre constructia sociala a individului respectiv, sau, cu alte cuvinte, despre "datoria" pe care o are individul fata de societate in ce priveste constitutia sa proprie.

Pentru a putea descrie conceptul de eu colectiv, trebuie sa trecem in revista cateva dintre sursele de baza ale cunoasterii de sine conform paradigmei psihologiei sociale.

Cele mai importante modalitati de autocunoastere sunt, din acest punct de vedere, urmatoarele:

a) evaluarea reflectata

Este o modalitate esentiala de cunoastere de sine, care isi are sursa in informatiile pe care individul le primeste de la ceilalti membri ai societatii. Functioneaza cumva dupa modelul oglinzii (de aceea teoria evaluarii reflectate se mai numeste si teoria oglinzii care te reflecta).

b) compararea sociala

Este o teorie atribuita lui L. Festinger. Ideea de baza este ca informatiile despre noi insine sunt urmarea compararii unor calitati ale noastre cu calitatile similare ale semenilor nostri.

c) interiorizarea rolurilor

Este, de asemenea, o modalitate de cunoastere de sine. Rolurile sociale au o importanta deosebita in viata oricarui individ. Practic, orice om trebuie sa indeplineasca in societate un rol, prin urmare, acesta ii va marca definitiv destinul. Analiza si perceptia acestor roluri de catre cel care le joaca reprezinta o sursa importanta de autocunoastere.

d) teoria autoperceptiei

Este o teorie de natura behaviorista, care afirma ca un individ se autocunoaste asa cum este cunoscut si de catre o persoana straina, prin reamintirea unor comportamente anterioare, judecarea comportamentului (daca a fost voit sau nevoit) etc.

Constructia sociala a personalitatii

Comportamentele unei persoane in societate sunt foarte greu de judecat si interpretat: cat din actiunea unui om se datoreaza factorilor interni ai personalitatii, trasaturilor acesteia si cat factorilor externi, sociali, conjuncturii de moment? Este foarte greu de spus. Evident, pentru psihologie, este esential sa fie postulata o structura coerenta numita personalitate, care sa explice unitatea si unicitatea comportamentului uman.

Aceasta personalitate insa nu este nicidecum ferita de influentele externe, sociale, ea se constituie la intersectia dintre societate si determinantii individuali, organici, unici, ai individului.

Determinantii interni ai personalitatii De-a lungul timpului, psihologii au propus mai multe concepte ca elemente interne ultime ale personalitatii, dintre care putem aminti instinctele (la Freud), valorile (Murray), trebuintele (Maslow), scopurile (Pervin). Poate ca cel mai important concept ramane, totusi, cel de trasatura de personalitate. O definitie a lui a dat Brody (1998). Pentru el, trasatura de personalitate este "o entitate ipotetica ce explica tendinta unui individ de a se comporta intr-o maniera similara in diverse situatii".

Determinantii sociali ai personalitatii

Daca psihologii peronalitatii tind sa neglijeze (in mod firesc) trasaturile dobandite social ale personalitatii, psihologii sociali pun mare accent pe ideea de situatie in explicarea comportamentului uman. Exista, astfel, propuse si anumite taxonomii ale situatiilor (una a fost incercata de Van Heck in 1984), care a selectat 20 de situatii care apar cu rata mare de frecventa in viata cotidiana, dintre care poti fi amintite: conflictul, conversatia, cooperarea, declaratia de dragoste, discutia, examenul, lectia, vizita etc.

Interactionismul

Este o pozitie de mijloc intre cele aparent ireconciliabile de mai sus (adeptii

trasaturilor de personalitate vs cei ai situatiilor). Interactionistii cred ca si trasaturile de personalitate, dar si situatiile concrete din viata oamenilor au aceeasi pondere in explicarea comportamentului. In plus, ei cred ca pot descrie anumite variabile moderatoare, care au rolul de a schimba cauzele comportamentului social de la trasatura la situatie sau invers.

Personalitate si cultura

Personalitatea umana nu va fi niciodata determinata in mod abstract de trasaturi sau de situatii. Toate aceste elemente sunt inglobate (plutesc) intrun mediu cultural aparte, individualizat, de care psihologia sociala trebuie in mod obligatoriu sa tina seama.

Cutumele, dispozitiile etnice, obiceiurile, credintele nationale, miturile, pe scurt, tot ceea ce constituie o cultura, reprezinta tot atatia factori explicativi ai personalitatii umane.