Prietenie, iubire, casatorie

PRIETENIE, IUBIRE, CASATORIE

Ce asteptam de la un prieten? Argyle si Henderson (1985) au raspuns prin formularea a patru criterii pentru regula prieteniei:

In general, oamenii sunt de acord ca acel comportament specificat a fi in regula este important pentru stabilirea unei prietenii.

Regula poate fi aplicata diferit pentru prieteni, in general prin comparatie cu prietenii actuali;

Esecul de aderare la regula poate fi considerat adeseori ca motiv de rupere a prieteniei;

Regula poate face diferenta intre comportamentul prietenilor apropiati si al celor mai putin apropiati:

Ulterior alti cercetatori au identificat niste reguli mai nuantate de prietenie:

Sa imparta reusitele cu prietenul;

Sa-i ofere sprijin emotional;

Sa-l ajute la nevoie;

Sa se straduie sa-si faca prietenul fericit cand sunt impreuna;

Sa aiba incredere in el;

Sa ii ia apararea in absenta lui,

Sa ii ramburseze datoriile si sa il rasplateasca;

Sa fie tolerant cu alti prieteni;

Sa nu fie cicalitor.

Dezvoltarea relatiilor de prietenie. Hays (1985) a aratat ca atunci cand prietenii ajung sa se cunoasca mai bine, interactioneaza din ce in ce mai mult. Exista o diferenta intre accentul pus pe emotionalitate in relatiile barbat-barbat si in cele femeie-femeie. Deoarece femeile tind sa fie mai mult orientate pe comunicarea verbala, confidentele si destainuirile despre sine joaca un rol important. Pe de alta parte, barbatii sunt orientati mai mult spre activitate, astfel ca prieteniile se dezvolta pe baza activitatii si intereselor. Unii indivizi (atat barbati cat si femei) au o mare nevoie de intimitate si sunt mai dispusi sa se confeseze. Altii care simt nevoia de a domina, tind mai degraba sa se afilieze la grupuri mai mari decat sa formeze relatii cu un singur individ.

Iubirea - diferita de sentimentul de a placea o persoana. Hatfield si Walster (1981) au separat iubirea pasionala de dragostea prieteneasca. "Iubirea pasionala - scriu ei - este o stare emotionala intensa si o confuzie de sentimente: tandrete, sexualitate, stimulare si durere, anxietate si usurare, altruism si gelozie. Dragostea prieteneasca, pe de alta parte, este o emotie mai putin intensa, combinand sentimente de afectiune prieteneasca si atasament profund. ea se caracterizeaza prin prietenie, intelegere si preocupare pentru bunastarea celuilalt".

Argyle si Henderson (1982) sustin ca iubirea pasionala e o prima etapa pentru dragostea prieteneasca. Studii recente dovedesc ca in chiar anii 60 securitatea oferita femeilor prin casatorie era mult mai importanta decat in anii 80, astfel ca in trecut, dragostea prieteneasca putea fi considerata o etapa acceptabila a casniciei.

Indragostirea - comparabila cu un anumit tip de accident pe care il putem controla foarte putin sau deloc. Persoana iubita devine punctul central in viata partenerului. Este o stare emotionala intensa. Sunt insa dovezi care sustin ca trebuie sa crestem intr-o anumita cultura unde tinerii invata ca ea exista si nu este o fictiune. Cine crede in dragostea la prima vedere are mai multe sanse sa i se intample.

Teoria celor trei factori ai iubirii. Hatfield si Walster (1981) i-au identificat:

--Expunerea culturala - un individ trebuie expus la o varsta timpurie ideii de iubire si de a fi indragostit;

--Excitarea fiziologica (sexuala);

--Trebuie sa existe un obiect adecvat de iubire - o persoana atractiva (din punctul de vedere al subiectului), de sex opus (de obicei) si de varsta similara.

Teoria atasamentului - Hazan si Shaver (1990) au utilizat teoria atasamentului a lui Bowlby (1980) pentru a explica diferite tipuri de iubire. Ei au sustinut ca iubirea este o forma de atasament caracterizata in felul urmator:

--atasament de securitate - imi face placere sa depind de altii si ei de mine; nu-mi fac probleme ca voi fi abandonat, nici ca celalalt doreste sa termine relatia.

--evitant - mi-e greu sa am incredere totala, sa depind de altii, sunt nervos cand cineva vrea sa se apropie prea mult de mine si deseori partenerii mei doresc sa fiu mai intim decat sunt capabil.

--anxios/ambivalent - observ ca altii sunt de acord sa ma apropii de ei asa cum as dori dar imi fac griji ca partenerul nu vrea sa ramana cu mine, doresc sa ma contopesc total cu cineva si aceasta dorinta ii inspaimanta pe altii.

In cele 1200 de cazuri studiate, cercetatorii au observat ca tipurile de atasament din perioada adulta sunt influentate de relatiile cu parintii din perioada copilariei.

In contextul iubirii s-au evidentiat:

.-Partenerii cu atasament ezitant tind sa includa niveluri scazute de acceptare si gelozie puternica.

--Partenerii anxiosi/ezitanti au relatii de dragoste cu tendinte extreme.

--Nu s-au gasit diferente intre partenerii heterosexuali si cei homosexuali.

Teoria triunghiului iubirii propusa de Sternberg (1986) - un triunghi cu trei componente: intimitate, pasiune si angajament. Intimitatea se leaga de sentimentele de unire si atasament mentionate - dorinta de a fi apropiat de cineva. Pasiunea se refera la aspectele sexuale si romantice. Angajamentul are doua aspecte: dorinta de uniune cu celalalt si angajamentul de a ramane cu acesta. Aceste componente sunt prezente cu diferite intensitati de aceea rezulta multe tipuri de iubire. Spre exemplu, dragostea romantica implica multa pasiune si intimitate dar putin angajament.

Alegerea partenerului. S-a considerat ca avantajul economic are o importanta covarsitoare ("Nu te casatoresti pentru bani ci pentru ceea ce reprezinta banii"). In prezent caracteristicile personale sunt considerate mai importante. O serie de studii realizate din 1940 pana in prezent, evidentiaza ca trasaturi dezirabile - autonomia, stabilitate emotionala, temperament agreabil si atractie mutuala.

Un studiu realizat din anii 40 pana in ani 80 pe cupluri americane au evidentiat ca trasaturile cele mai apreciate la partenerul de casatorie sunt: bun companion, amabilitate, onestitate, autonomie, inteligenta, bunatate, intelegator, loial, interesat sa discute. Cuplurile testate au obtinut, pe de alta pare, scoruri inalte si la: dominatie, agnosticism, persoana nocturna, persoana care se trezeste de dimineata. S-a mai constat si ca dupa multi ani de casatorie, cuplurile tind sa aiba caracteristici similare: predispozitia la plictiseala, dorinta de a cauta experiente noi sau impulsivitate.

Dezvoltarea iubirii - o relatie apropiata si intima trece prin mai multe stadii clasificate de Kelley et al. (1983) astfel:

--Prima intalnire

--Descoperirea - ambii parteneri devin dispusi sa se confeseze unul altuia, consuma o mare cantitate de energie pentru relatia aflata in acest stadiu. Fiecare cauta viitoare actiuni recompensatoare.

--Constructia - circumstantele si problemele pot creste tensiunea dintre cei doi parteneri. Sunt necesare sacrificii pentru a raspunde nevoilor partenerului si aceasta produce alte tensiuni. Se practica chiar inselaciuni pentru a proteja relatia. Pe masura cresterii angajamentului se intensifica si gelozia. Anumite cercetari atribuie geloziei doi factori: dorinta pentru exclusivitate in relatie si sentimentele de inadecvare. Cauzele geloziei sunt insa diferite la barbati si femei. La femei este, in general, aprecierea de sine (tine de natura barbatului si de relatiile traditionale de gen). Femeile daca apreciaza ca acea relatia contine pentru ele mai multe recompense decat oricare alta, sunt geloase in protejarea acesteia. Pentru barbati este o chestiune de statut, pentru femei este pusa in joc natura relatiei insasi.

--Angajamentul - in acest stadiu devine evident ca avantajele relatiei compenseaza dezavantajele si incepe sa se dezvolte angajamentul fata de aceasta. Chiar si in cazul unor casatorii incepute printr-o angajare formala, incepe sa se dezvolte implicarea emotionala si iubirea. La baza angajamentului intr-o astfel de relatie sta motivatia.

Rempel et al. (1985) au identificat ca sporirea increderii este una din modalitatile cruciale de schimbare a comportamentelor si sentimentelor pe masura dezvoltarii relatiei. Increderea implica trei moduri separate de percepere a partenerului:

Predictibilitate (poti prevedea mai usor ce va face celalalt);

Dependenta (presupunerile despre dispozitiile si caracteristicile celuilalt vor face ca partenerii sa depinda mai mult unul de altul);

Speranta (fiecare partener spera la o viata mai buna impreuna cu celalalt).

Ruperea relatiilor - "si au trait fericiti pana la adanci batraneti" - studiul longitudinal realizat de Hill et al. (1976) a urmarit 231 cupluri din Boston pe parcursul a doi ani. Dupa aceasta perioada 103 cupluri s-au despartit, 43 s-au casatorit, 9 s-au logodit, 65 de cupluri inca isi faceau curte, 11 n-au mai putut fi contactate. Cuplurile care au ramas impreuna prezinta corelatii semnificative in ceea ce priveste varsta, educatia, scorurile la testele verbale si numerice, atractivitati si opinii despre rolurile sexuale ale partenerilor. Barbatii care au prezentat o mare nevoie de putere au avut o probabilitate scazuta de a continua relatia dupa doi ani. In ceea ce priveste nevoia de putere la femei, nu s-a consemnat nici o corelatie semnificativa cu succesul sau esecul in dragoste.

Cand partenerii nu sunt foarte angajati in relatie, relatiile se rup la inceputul si sfarsitul toamnei si primaverii Cand partenerul mai angajat in relatie doreste ca totul sa se termine, despartirea are loc la mijlocul anului.

Majoritatea rupturilor par sa aiba ca baza decizia unuia dintre parteneri de a pune capat relatiei (motivul este in general protejarea aprecierii de sine). Mai degraba femeia este aceea care decide ruptura relatiei. Cand o decide barbatul, cei doi au mai mari sanse de a ramane buni prieteni.

Complementaritatea rolurilor si ruperea relatiei. Este important pentru mentinerea unei relatii in casatorie sau in afara ei, sa existe o complementaritate a rolurilor. Oricand are loc o schimbare de roluri n cadrul unei relatii se impune o negociere. Exista o redefinire a rolului femeilor incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului XX. Deformarea rolurilor datorate acestor situatii este legata de sporirea numarului de divorturi.

Teoria echitatii indica faptul ca oamenii au anumite expectante privind o relatie. Cand unul dintre parteneri simte ca relatia se afla intr-un anume dezechilibru, va incerca sa-l restabilieasca. Insatisfactia va aparea oricand relatia pare sa se afle in dezechilibru - aceasta nu pare s-o aiba doar individul privat de beneficii ci si acela care obtine prea mult. Sprecher (1986) a relevat trairile acestei stari - durere si resemtimente la o parte din barbati, tristete si frustrare la o parte din femei. Femeile devin deprimate, barbatii se simt vinovati cand au obtinut prea mult, ambii sunt furiosi cand n-au obtinut nimic. Cand dezechilibrul devine prea accentuat, teoria echitatii va fi un bun predictor al despartirii.

Modelul disolutiei relatiei propus de Duck (1992) - trei faze fiecare dintre acestea incorporeaza un prag.

Faza  Pragul Comportametul

1.Intrapsihica  Comportamentul insuportabil al Evaluarea caractersticilor pozitive si

--o cat mai redusa al partenerului negative ale partenerului precum si

prezenta impreuna  ale retragerii

--cauta o a treia persoa-

na pentru a se confesa

2. Diadica Sa ma retrag Confruntarea, negocierea

--justifica retrag.

--atribuirea responsabilitatii

3. Sociala Decizia de retragere Negocierea post-retragerii cu partenerul,

Negociaza cu prietenii  crearea de replici de salvare a reputatie

pentru suport social si

reasigurarea dreptatii

4. Doliului Retragerea este inevitabila Efectuarea unor activitati in scop

partaj, acces la copii   terapeutic, retrospectia, propagarea

protectia reputatiei  versiunii proprii. Cand divortul a devenit atat de frecvent, nu mai e considerat o conduita devianta. Consecintele lui analizate psihologic au ca si cap de lista singuratatea (nu numai dupa separare ci si in timpul ei). Maxwell si Coeburgh (1986) au identificat patru predictori ai sentimentelor de singuratate:

Apropierea avuta de persoana de care se despart;

Cati prieteni apropiati au avut;

Gradul de satisfactie fata de relatia lor;

Daca au contacte zilnice cu altii

Ruperea unei relatii inseamna si dezorganizarea memoriei transactive descrisa de Wegner et al. (1991) ca memorie a cuplurilor sau grupurilor. Oricare dintre participanti are acces la incarcatura mnezica si fiecare este responsabil pentru reactualizarea unei parti de informatie pe care cuplul sau grupul trebuie s-o cunoasca. Cand cuplurile se despart fie prin separare, divort sau moarte, memoria transactiva se dezorganizeaza. Pierderea consecutiva a memoriei este debilitanta pentru fiecare partener.

Suportul social. Depresia poate fi consecinta sistemului de sustinere sociala. Un studiu de specialitate facut pe indivizii care au trait recent o experienta foarte stresanta, dovedeste ca aceia care au avut un sot intelegator au depasit cu bine momentul. In urma despartirilor Stroebe si Stroebe (1983) au dovedit ca barbatii sufera chiar mai mult decat femeile deoarece ei considera mult mai dificila stabilirea rapida a unei noi retele de sustinere.

Exista si riscul unor imbolnaviri ulterioare singuratatii ("moartea de inima rea", imbolnaviri mai frecvente datorate reducerii imunitatii). Cei care nu sunt consiliati prezinta o deteriorare substantiala a sanatatii.