Influenta sociala

Influenta sociala

Se refera la mecanismele prin care indivizii isi infuenteaza unuii altora comportamentul sau atitudinile in viata sociala. Interactiunile dintre indivizi nu sunt fara rezultat, dimpotriva, de cele mai multe ori ei se copiaza unii pe altii. Societatea este un camp al interinfluentarii. Cele mai importante forme ale influentei sociale sunt normalizarea, conformismul, influenta minoritara si obedienta.

Normalizarea

Este sinonima cu uniformitatea de grup. La grupurile sociale sunt extrem de

vizibile fenomenele de uniformizarea a atitudinilor si comportamentelor membrilor.

Norma de grup este un set de reguli la care toti membrii acestuia adera in mod destul de categoric.

Conformismul

Este legat de prima dimensiune (normalizare) si se refera la modalitatile prin care grupul cauta sa-i oblige pe indivizi sa respecte norma de grup. Individul este aici confruntat cu puterea modelatoare si constrangatoare a grupului (de care vorbea inca Durkheim), careia este nevoit sa i se supuna. Orice individ care nu este "conform" cu grupul (de fapt, cu norma de grup) este cumva resimtit ca ostil grupului si, la randul lui, se simte marginalizat. El nu mai poate beneficia de avantajele vietii de grup, de aceea, e nevoie sa faca un pas spre conformarea cu intregul.

Influenta minoritara

Influenta pe care o suporta un individ nu este numai una de tip majoritar. Cu alte cuvinte, sunt si situatii in care nu majoritatea (sau grupul norma de grup deja constituita) face regula, ci o minoritate activa, care reuseste sa inoveze, sa determine aparitia altor reguli, pe care majoritatea le va adopta in timp. Influenta minoritatii, chiar daca nu este directa, vizibila si imediata, este resimtita in timp, prin mecanismul asa-numitei conversiuni (termenul este al lui S. Moscovici). Minoritatea actioneaza latent, incet, cumva subversiv asupra opiniilor majoritatii.

Obedienta

Se refera la situatiile in care influenta beneficiaza nu neaparat de concursul

cantitativ al majoritatii, cat de autoritatea legitima a sursei care emite o regula. Obedienta este ascultarea datorata diferentei de status dintre sursa (net superioara) si receptor (inferior). Mai mult, obedienta nu inseamna neaparat copierea comportamentului sau atitudinilor sursei majoritare, ci indeplinirea unor sarcini pe care sursa, la randul ei, nu le indeplineste. Cel care comanda cere celui care e obedient sa faca "mai mult" decat ar face el insusi. In fond, obedienta este ascultarea neconditionata si adesea pierderea de sine in actul de influentare intre sursa superioara si receptorul inferior (obedient).