Personalitatea in campul muncii

Personalitatea in campul muncii

Actualmente, suntem martori ai unui proces amplu si continuu de multiplicare, diversificare a formelor de organizare a vietii sociale, la aparitia unor tehnici si modalitati de actiune cat mai adecvate in vederea rezolvarii optime a problemelor ce trebuiesc confruntate. Societatea foloseste pentru buna sa functionare organizatiile sociale, economice, politice, juridice, militare, artsistice, administrative, scolare, mecanisme care pun in miscare oamenii in vederea obtinerii unei eficiente sociale si individuale maxime.

J. March mentioneaza ca "Omul modern nu poate actiona decat de-a lungul si in cadrul marilor organizatii" (March, J.A., Simon, H. A., 1964), deci suntem participanti dar si martori a unor "societati organizationale", in care acestea cuprind tot mai multe sfere ale vietii noastre si lasa amprente mari asupra vietii sociale, de eficienta lor depinzand eficienta intregii societati.

Se constata astfel ca organizatiile influenteaza intr-o mare masura omul si viata sa incat aceasta ajunge sa devina prin excelenta un "om organizational", cu ideologia, cu educatia si chiar cu bolile sale nervoase (M. Zlate, 1981). Alti autori ca W. H. Whyte, G. Lapassade( 1970 ) vorbesc de existenta unei "dinamici a grupurilor mici", a unei "dinamici a organizatiilor" formuland in cercetarile lor ipoteze cu privire la existenta unor fapte comune, la nivelul structurii si functionalitatii, intre ansambluri aparent diferite.

Sociologul american Charles Perrow enunta ca analiza organizatiilor trebuie facuta din perspectiva sociologica, structurala, societala. De asemenea, autorul considera ca o astfel de analiza este mai productiva decat una psihosociala, deoarece schimbari importante ale organizatiillor pot fi obtinute prin proiectarea si conducerea structurilor organizationale, prin folosirea diverselor categorii de stimuli si mai putin prin schimbarea personalitatii, a atitudinilor, a comportamentelor care se realizeaza de obicei mai greu (Ch. Perow, Organizational Analysis: A Sociological View, 1970).

Alti autori, precum D. Krech, R.Crutchfield, R. E. Coffey (1952) incearca o perspectiva psihologica de abordare a organizatiilor sociale. Astfel, David Krech inca din 1948 gaseste cativa parametri ca sa diferentieze "grupurile psihologice" de asa-zisele "organizatii sociale". Dupa autor, grupul psihologic dispune de marime redusa, durata mica, structura labila, in timp ce organizatiile sociale au marime importanta, durata lunga, structura puternica. R. Crutchfield scrie ca organizatiile sociale sunt grupuri specifice de oameni reali, grupuri care prezinta urmatoarele caracteristici: poseda produse culturale; un nume sau un simbol colectiv; pattern-uri distincte de actiune; sisteme comune de credinte; agenti de autoritate si tehnici disciplinare (Crutcfield, R. 1952). Astfel, observam surpinderea laturii umane a organizatiilor.

Pe parcursul secolului XX, s-a acumulat un imens material empiric si teoretic dedicat definirii, descrierii, analizei si interpretarii organizatiilor sociale. Printre autorii romani mentionam: V.Ceauscu, Psihologia organizarii, 1970; Adrian Neculau, Individ si organizatie, in: Sociologia in actiune, 1970; Liderii in dinamica grupurilor; Catalin Zamfir, Psihosociologia organizarii si conducerii, 1974; Cornel Popa, Analiza logica a structurilor organizationale, in : Structurile organizationale si eficienta actiunii, 1978, etc.

Ne propunem sa aducem in revista perspective adoptate atat in psihologia organizationala cat si in psihologia muncii, domenii care interfereaza pe mai multe planuri si mai ales pe dimensiunea psihologica - ceea ce se cuvine sa faci pentru a fi ceea ce poti deveni, cu alte cuvinte - respectarea unicitatii si activitatii individului.

Activitatea constituie o caracteristica nu numai a fiintei umane, ci a oricarei fiinte in genere. Printre diferitele intelesuri atribuite acestei notiuni, acela  de a fi " ansamblul actelor unei fiinte vii" se intalneste frecvent. In aceasta acceptie, notiunea de "viata" implica notiunea de " activitate", prin intermediul careia se defineste notiunea de "organsim".

Intr-un sens mai larg, ideea de adaptare implica ideea de realizare a persoanei in viata, ca rezultat al unui proces de interactiune intre individ si factorii exteriori.

Sinele biologic este confruntat, pe tot parcursul vietii, cu multitudinea de stimuli socioculturali care influenteaza dezvoltarea personalitatii. Erick Erikson, in Adolescence et crise (1972), identifica existenta a opt stadii de dezvoltare a personalitatii ce includ in constructul lor efectele evenimentelor psihosociale prin care trece individul, dintre care evenimentele din viata profesionala au o mare influenta. Aceste stadii sunt: oral-senzorial, muscular,muscular-locomotor,latenta,adolescenta, debutul varstei adulte, varsta adulta, maturitate, calsificare care ajuta la intelegerea devenirii profesionale a individului si capacitatea sa relationala in sfera profesionala. Fiecare individ, cand intra intr-o organizatie, vine cu personalitatea sa, cu exigentele, nevoile, conflictele si interesele proprii. La randul ei, organizatia are propriile exigente si contradictii, cerandu-i individului sa se adapteze si sa rezolve un numar de sarcini care ii revin. Cariera este determinata de "totalitatea pozitiilor, strategiilor si tranzitiilor unei persoane pe parcursul vietii"(Prodan A., 1999).

Procesul de formare a persoanei poate fi considerat ca un proces de adaptare la exigente de complexitate crescanda. Notiunile de nivel de aspiratii, de nivel de posibilitati sau de nivelul de realizare sunt foarte importante. Tinand seama de complexitatea motivatiei intalnita in conduita umana si de intelesul asmplu acordat notiunii de adaptare putem spune ca intelegerea procesului respectiv constituie o conditie a cunoasterii persoanei.

Profesia poate fi considerata ca o forma de activitate pe care societatea o pune la dispozitia individului cu o motivatie dubla: satisfacerea unor necesitati ale grupului social in domenii diferite de activitate (productie, administratie, invatamant, justitie, etc), concomitent cu prezenta posibilitatii, pentru persoana, de a-si asigura o sursa de existenta, de a-si valorifica fondul de aptitudini si informatii de care dispune, de a-si exprima capacitatile si aptitudinile prin interactiunea exercitata intre realitatea exterioara si cumulul de informatii consolidate.

Profesia este considerata ca o activitate economica, desi pe plan personal exprima o linie vocationala, in sensul ca, indiferent de continutul sau, ea asigura un venit. Daca, sub aspect tehnologic, reprezinta o totalitate de operatii organizate in vederea unui scop bine determinat, sub aspect pssihologic, profesia poate fi privita ca : un ansamblu de abilitati castigate printr-un exercitiu de anumit fel ( Baumgarten, F. 1951).

Relatia dintre om si profesie vizeaza doua aspecte: posibilitatea pentru persoana de a-si valorifica posibilitatile, de a-si dezvolta abilitatile, si, in acelasi timp, posibilitatea de a oferi un randament maxim intr-o sarcina sociala. Daca privim profesia sub aspectul desavarsirii procesului de formare a persoanei, prin atingerea performantelor si dezvoltarea competentelor, ajungem sa apreciem ca intre personalitate si profesie exista o acoperire completa, fara existenta unui decalaj din partea uneia dintre aceste realitati. Profesia satisface caracteristicile personalitatii sub aspectul posibilitatilor, al aspiratiilor sau a nivelului de realizare. Activitatea profesionala se inscrie in viata persoanei ca forma de activitate care acopera perioada sa activa. Starea de bine, de sanatate psihica a persoanei este conditionata de nivelul realizarii pe care il atinge si pe care-l poate atinge aceasta.

Relatia dintre profesie si persoana ridica problema posibilitatii de satisfacere a sarcinii in conditiile in care aceasta se desfasoara( Herseni, T., 1967). Exista profesii in care primeaza realizarea stricta si riguroasa a sarcinilor dar sunt si cele care depind de anumite conditii in care sunt desfasurate acestea. Daca rezolvarea sarcinii implica anumite capacitati si aptitudini, conditiile in care sunt realizate aceste sarcini, solicita factori generali de personalitate. In analiza profesiilor exista tendinta de a studia tot mai mult tipul de personalitate solicitat si vazut prin intermediul trasaturilor pe care le releva caracteristicile formei respective de activitate. Formarea profesionala constituie o problema de modelare a personalitatii in scopul dezvoltarii trasaturilor de personalitate si a modului de conduita solicitate de activitatea respectiva. Astfel trebuie sa se urmareasca consolidarea deprinderilor si a informatiilor solicitate de tipul de activitate dar si structura de personalitate, reclamate de forma respectiva de activitate: productie - control permanent al actiunii, in sectorul sanitar - atasamentul fata de om, apropierea si intelegerea acestuia; in cercetare - pasiune, dorinta de cunoastere, probitate,etc. 

Evolutia pe piata muncii solicita tot mai mult angajati competenti. Exigenta in continua dezvoltare, se constata si cu privire la nivelul intelectual solicitat, aspect pe care o sa-l tratam in unul din paragrafele urmatoare. Schimbarile revolutionare inregistrate in cadrul organizatiilor solicita angajatului o permanenta autoinformare. Competentele acestuia asigura intelegerea si adaptarea la sistemele complexe ale firmelor cat si la schimbarile survenite in activitatea sa, privita prin ansamblul fenomenelor sociale si a dinamicii profesiilor de rigoare.

Un alt aspect demn de mentionat este cel al relatiilor interpersonale in organizatii. Aceste institutii, fie publice sau private reprezinta ansambluri de activitati care converg spre realizarea anumitor obiective si multitudinea de relatii umane, organizate sau aparute spontan. J.L.Moreno , K. Lewin si Elton Mayo au deschis perspective noi cercetarilor cu privire la relatiile interpersonale la locul de munca. Daca intr-o organizatie, pe plan vertical, fiecare persoana reprezinta o veriga de transmitere si executie, pe plan orizontal relatiile interindividuale se desfasoara la nivelul echipei in cadrul activitatilor de grup, de colaborare, sustinere sau initiere.