Prietenia si dragostea

Prietenia si dragostea

Relatii deosebite de afiliere sunt cele bazate pe afecte puternice precum prietenia, dragostea si familia.

Ce asteptam de la un prieten? Argyle si Henderson (1985) au conchis ca exista o regula a prieteniei bazata pe patru criterii:

Un anume comportament specificat in regula (punctualitatea, spre exemplu), cu care indivizii sunt de acord, este important pentru stabilirea unei prietenii;

Aceeasi regula poate fi aplicata diferit pentru prietenii vechi si pentru prietenii actuali;

Esecul in aderarea la regula poate fi motiv de rupere a prieteniei;

Regula diferentiaza comportamentul prietenilor apropiati de al celor mai putin apropiati.

Ulterior, alti cercetatori au identificat reguli si mai nuantate ale prieteniei. A fi prieten cu cineva, in viziunea studentilor chestionati, inseamna:

Sa imparti reusitele cu prietenul;

Sa-i oferi sprijin emotional;

Sa-l ajuti la nevoie;

Sa te stradui sa-ti faci prietenul fericit cand sunteti impreuna;

Sa ai incredere in el;

Sa ii iei apararea in absenta lui;

Sa-i inapoiezi datoriile si sa-l rasplatesti;

Sa fii tolerant cu alti prieteni;

Sa nu fii cicalitor.

Evolutia prieteniei. Hays (1985) a demonstrat ca pe masura ce prietenii se cunosc mai bine, relationeaza mai mult. Exista insa si aici diferente de gen in accentele puse pe emotionalitate. In prieteniile dintre femei, se tinde spre comunicarea verbala, confidentele si destainuirile despre sine. Derlega et al. (1989) au aratat ca barbatii isi stabilesc prietenii orientati de activitatile lor, astfel ca prieteniile se dezvolta pe baza profesiei si intereselor. Unii oameni, fie barbati, fie femei dovedesc o mai acuta nevoie de intimitate si sunt mai dispusi la confesiuni. Personalitatile dominante si autoritare tind mai degraba spre afilierea la grupuri mari decat spre prietenia cu un altul.

Iubirea presupune o relatie de afiliere deosebita, presupunand grade diferite de afect. Hatfield si Walster (1981) au separat iubirea pasionala de dragostea prieteneasca. Caracteristice iubirii pasionale sunt emotia intensa si confuzia de sentimente (tandrete si sexualitate exacerbata, entuziasm si disperare, anxietate si armonie, altruism si gelozie. Dragostea prieteneasca presupune trairi mai putin intense care combina sentimente de afectiune prieteneasca si atasament profund, intelegere si preocupare pentru binele celuilalt.

In viziunea lui Argyle si Henderson (1982) iubirea pasionala e o prima etapa pentru dragostea prieteneasca. In trecutul destul de recent insa, dragostea prieteneasca putea fi considerata o etapa favorabila casatoriei. Studii recente dovedesc ca in chiar anii 60 siguranta oferita femeilor prin casatorie era mult mai importanta decat in anii 80 ai secolului precedent. Democratizarea relatiilor dintre sexe si egalitatea femeilor cu barbatii in plan socio-economic a schimbat expectantele barbatilor si femeilor de la dragoste. A te indragosti este in continuare insa reprezentat ca un accident de tip aparte. Ca orice intamplare neprevazuta poate fi putin sau deloc controlabila. In urma lui, persoana iubita devine punctul central din cotidianul indragostitului. Cine crede in dragostea la prima vedere are mai multe sanse sa i se intample.

Antropologia aduce insa argumente si dovezi care sustin ca trebuie sa fim socializati intr-o anumita cultura pentru a invata ca dragostea exista si cum poate fi ea manifestata. Mas-media are un rol deosebit in zilele noastre in structurarea modelelor si comportamentelor de cuplu.

Teoria celor trei factori ai iubirii a fost elaborata de Hatfield si Walster (1981), identificandu-i astfel:

a) Expunerea culturala care pretinde ca individul sa fie expus din copilarie ideii ca exista iubire si ca orice om va fi la un moment dat indragostit;

b) Excitarea fiziologica (sexuala);

c) Aparitia unui individ adecvat iubirii - o persoana atractiva (din punctul de vedere al subiectului), de sex opus (de obicei) si de varsta adecvata.

Teoria atasamentului are ca baza de pornire teoria lui Bowlby (1980) dezvoltata de Hazan si Shaver (1990) pentru a explica ca iubirea presupune diverse forme de atasament precum:

a) atasament de securitate (gen: imi face placere sa depind de altul si el de mine; nu-mi fac probleme ca voi fi abandonat, nici ca celalalt doreste finalizarea relatiei);

b) atasament evitant (gen: mi-e greu sa am incredere totala sau sa depind de altul; sunt anxios cand cineva vrea sa se apropie prea mult de mine; deseori partenerul meu doreste sa fiu mai intim decat sunt capabil);

c) atasament anxios/ambivalent (gen: observ ca celalalt e de acord sa ma apropii de el asa cum as dori; ma tem insa ca acela nu vrea sa ramana cu mine; doresc sa ma contopesc total cu cineva dar aceasta dorinta il inspaimanta pe celalalt).

In cele 1200 de cazuri studiate de Hazan si Shaver s-a observat si ca tipurile de atasament din perioada adulta sunt influentate de relatiile cu parintii din perioada copilariei. In contextul cercetarii s-a evidentiat:

- Partenerii cu atasament ezitant tind spre niveluri scazute de acceptare si manifesta gelozie puternica;

-Partenerii anxiosi/ambivalenti au tendinte extreme in relatiile de dragoste;

- Diferentele intre cuplurile de heterosexuali si cele de homosexuali sunt nesemnificative.

Teoria triunghiului iubirii. Sternberg (1986) a propus trei componente ale iubirii ca unghiuri ale unui triunghi: intimitatea, pasiunea si angajamentul.

Intimitatea se leaga de sentimentele de pasiune si atasament mentionate ca fiind un indice al dorintei manifeste de apropiere. Pasiunea se refera la aspectele "romantice" ale comportamentelor amoroase. Angajamentul presupune doua aspecte: dorinta de comuniune cu celalalt si tendinta de a ramane cu acesta.

Aceste componente sunt prezente, in fiecare relatie de iubire, cu diferite intensitati. In functie de aceasta rezulta multe tipuri de iubire. Spre exemplu, dragostea romantica implica multa pasiune si intimitate dar putin angajament. Spre deosebire de aceasta dragostea prieteneasca presupune intimitate si angajament dar putina pasiune.

Casatoria Familia a fost o prima institutie a societatii. Intemeiata pe considerente religioase si economice, in cazul elitelor si politice, incheierea unei casatorii presupunea ceremonialuri, reguli si tabu-uri. S-a considerat, aproape totdeauna, ca avantajul economic are o importanta covarsitoare ("Nu te casatoresti pentru bani ci pentru ceea ce reprezinta banii", se spune inca si azi).

Cercetari de actualitate prezinta insa caracteristicile personale mai importante. O serie de studii realizate din 1940 pana in prezent, evidentiaza ca trasaturi dezirabile la partenerul de viata autonomia, stabilitatea emotionala, a fi simpatic si atractiv. Un studiu realizat din anii 40 pana in anii 80 pe cupluri americane a evidentiat ca trasaturile cele mai apreciate ale unui sot sunt: bun companion, amabil, onest, autonom, inteligent, bun, intelegator, loial, comunicativ. Cuplurile testate au obtinut, pe de alta pare, scoruri inalte si la: dominatie, agnosticism, persoana nocturna, persoana care se trezeste de dimineata. S-a constat si ca dupa multi ani de convietuire comuna, cuplurile tind spre caracteristici similare: predispozitia la plictiseala, dorinta de a cauta experiente noi sau impulsivitate.

In ultimele decenii, institutia casatoriei si-a pierdut in buna masura importanta. Tot mai multe cupluri de varste si conditii sociale diverse prefera convietuirea libera sau celibatul. Stadiile iubirii. Studiate de Kelley et al. (1983), o relatie de cuplu afiliat pe baze afective, stadiile parcurse de aceasta sunt in numar de patru:

a) Prima intalnire - intamplatoare sau, mai nou, aranjata prin intermediul internetului.

b) Descoperirea - partenerii se plac si devin dispusi sa se confeseze unul altuia. Consuma in acest stadiu o mare cantitate de energie si/sau timp pentru relatia incipienta. Fiecare cauta viitoare actiuni recompensatoare. Il prefera pe posibilul partener celorlalte persoane din retelele sale de afiliere.

c) Constructia - contextul si problemele aparute pot creste tensiunea dintre cei doi parteneri. Sunt necesare sacrificii pentru a raspunde nevoilor partenerului si aceasta produce alte tensiuni. Se practica chiar manipulari pentru protejarea relatiei. Pe masura ce angajamentele dintre parteneri sporesc, se amplifica gelozia.

Ce este gelozia, sentimentul pasional pe tema caruia s-au creat opere de arta si literare? Anumite cercetari atribuie geloziei doi factori:

--dorinta pentru exclusivitate in relatie;

--sentimentele de inadecvare.

Cauzele geloziei sunt insa diferite la barbati si femei, reiese din chestionarele aplicate subiectilor. Pentru barbati este o chestiune de statut, pentru femei este pusa in joc natura relatiei insasi. Femeile daca apreciaza ca acea relatie le aduce mai multe recompense decat oricare alta, sunt geloase in protejarea acesteia.La barbati, gelozia este, in general, corelata cu stima de sine. Depinde, deopotriva, de cutumele unei culturi traditionale dar si de natura barbatului. O copilarie amprentata de violente fizice si psihice in cuplul parintilor, abandonul familial al copilului, umiliri si agresiuni la care acesta a fost supus vor conduce la o stima scazuta de sine a adultului ce va deveni. Sentimentul ca nu poate fi iubit pentru el insusi ce i-a fost inoculat de apropiati in copilarie va genera o stare de nesiguranta si anxietate in relatia de cuplu, determinandu-l sa-si hartuiasca partenerul cu accese de gelozie.

d) Angajamentul - in acest stadiu devine evident ca avantajele relatiei compenseaza dezavantajele si incepe sa se dezvolte angajamentul fata de aceasta. Chiar in cazul unor casatorii incepute printr-o angajare formala, incepe sa se dezvolte implicarea emotionala si iubirea. La baza angajamentului intr-o astfel de relatie sta motivatia dar si un anume "hormon al iubirii" detectat de specialistii in medicina.

Rempel et al. (1985) au identificat ca sporirea increderii este modalitate importanta de schimbare a comportamentelor si sentimentelor pe masura dezvoltarii relatiei. Increderea implica urmatoarele trei moduri diferite si separate de percepere a partenerului:

--Predictibilitate (poti prevedea mai usor ce va face celalalt);

-Dependenta (presupunerile despre dispozitiile si caracteristicile celuilalt vor face ca partenerii sa depinda mai mult unul de altul);

-Speranta (fiecare partener spera la o viata mai buna impreuna cu celalalt).

Destructurarea cuplului. Sfarsitul povestilor unde cuplurile, odata formate, traiesc fericite pana ce moartea le desparte este departe de realitatile zilelor noastre. Departe si de realitatile dintotdeauna, in evolutia oricarui cuplu survenind diverse etape.

De referinta ramane studiul longitudinal realizat de Hill et al. (1976) care au urmarit 231 cupluri necasatorite din Boston pe parcursul a doi ani. Pe parcursul cercetarii, 103 cupluri s-au despartit, 43 s-au casatorit, 9 s-au logodit, 65 de cupluri inca isi faceau curte iar 11 n-au mai putut fi contactate. Testele si chestionarele aplicate cuplurilor care au ramas impreuna evidentiaza corelatii semnificative intre parteneri la indicatorii varsta, educatie, atractivitatii si opiniilor despre rolurile lor sexuale, scorurile la testele verbale si numerice. Barbatii autoritari cu tendinte dominatoare au manifestat o probabilitate redusa in continuarea relatiei dupa doi ani. Intre tendintele dominatoare ale femeilor si succesul sau esecul in dragoste nu s-au inregistrat corelatii semnificative.

S-a remarcat si ca atunci cand partenerii nu sunt foarte angajati in relatie, cuplurile se destructureaza la inceputul/sfarsitul toamnei sau primaverii Cand partenerul cel mai angajat in relatie are initiativa ruperii ei, despartirea se produce in general la mijlocul anului.

Majoritatea rupturilor se produc prin decizia unuia dintre parteneri de a pune capat relatiei (motivul este, in general, corelat cu protejarea stimei de sine). Mai degraba femeia decide ruptura. Cand barbatul are aceasta initiativa, sansele celor doi de a ramane prieteni sunt sporite.

Complementaritatea rolurilor de cuplu. O relatie de cuplu are stabilitate in functie de complementaritatea rolurilor partenerilor. In familiile traditionale din toate culturile, statusurile si rolurile membrilor unei familii erau prescrise de codurile religioase si etice.

Exista o redefinire a rolului femeilor incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului XX. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, femeile au ocupat piata muncii impunand introducerea unei legislatii ce-a statuat egalitatea intre sexe. Deformarea rolurilor conjugale traditionale (femeia cu indatoriri in spatiul privat, iar barbatul "sa aduca banii in casa") a condus si la sporirea numarului de divorturi si generalizarea concubinajului.

Astfel ca, in cuplurile actuale, bazate in principal pe afecte, orice schimbare de roluri impune negocierea intre parteneri. Conform teoriei echitatii, partenerii au anumite expectante de la relatia de cuplu. Cand unul dintre ei simte ca relatia se afla intr-un anume dezechilibru, va incerca sa-l restabilieasca. Insatisfactia apare la fiecare dezechilibru intre ce dai si ce primesti. In cazul relatiilor de cuplu, insatisfactie simte nu doar individul privat de beneficii ci si acela care obtine prea mult. Sprecher (1986) a relevat aceste trairi ca fiind amestec de durere si resemtimente la o parte din barbati, tristete si frustrare la o parte din femei. Femeile devin deprimate, barbatii se simt vinovati cand au obtinut prea mult; si femeile si barbatii sunt furiosi cand n-au obtinut nimic. Cand dezechilibrul devine prea accentuat, concluziile teoriei echitatii sunt un bun predictor al destructurarii relatiei.

Modelul despartirii. Duck (1992) a propus in urma cercetarilor efectuate patru faze in disolutia unei relatii de cuplu: faza intrapsihica; faza diadica; faza sociala; faza doliului. Fiecare dintre ele prezinta simptome anume si este marcata de un anume prag dupa cum reiese din tabelul urmator:

Faza Pragul Comportametul

1.Intrapsihica Comportamentul insuportabil al Evaluarea caractersticilor pozitive si

-- se reduceprezenta al partenerului negative ale partenerului precum si

impreuna  consecintele rupturii cuplului

--cauta o a treia persoa-

na pentru a se confesa

2. Diadica Evaluarea retragerii Confruntarea sau strategii de negocierea evitare

--justifica retragerea si

consecintele ei

--atribuirea responsabilitatii rupturii

3. Sociala  Decizia de retragere Negocierea post-retragerii cu partenerul

Negociaza cu prietenii  cautarea unor replici de salvare a

pentru suport social si  reputatiei

reasigurarea echitatii

4. Doliului  Retragerea este inevitabila Efectuarea unor activitati in scop

partaj, acces la copii terapeutic, retrospectia, propagarea

protectia reputatiei  versiunii proprii asupra rupturii cuplului
Aproximativ jumatate din casatoriile actuale sfarsesc cu divorturi astfel ca divortul a incetat sa mai fie considerat o conduita devianta. Lista consecintelor sale psihologice se deschide cu singuratatea care apare simultan cu separarea. Maxwell si Coeburgh (1986) au identificat patru predictori ai gravitatii starii de singuratate:

Apropierea avuta de persoana de care te desparti;

Cati prieteni apropiati ai;

Gradul de satisfactie fata de relatia ce se rupe;

Daca se mentin contacte zilnice cu altii.

Ruperea unei relatii inseamna si dezorganizarea memoriei transactive descrisa de Wegner et al. (1991) ca memorie a trailor vietii de cuplu sau de un anume grup. Cand cuplurile se despart - prin separare, divort sau moarte -, memoria transactiva se dezorganizeaza. Fostii parteneri de relatie au acces la incarcatura mnezica dar fiecare o restructureaza si reactualizeaza in maniera personala. Pierderea memoriei sau evitarea reamintirii este insa de asemenea simptomul unor grave suferinte si frustrari care-au ranit profund stima de sine a partenerului care le incearca.

Depresia poate fi si o consecinta a carentelor suportului social. Un studiu de specialitate efectuat pe indivizi care traisera recent o experienta dureroasa, dovedeste ca aceia care au avut un partener de cuplu intelegator au depasit bine momentul. Stroebe si Stroebe (1983) au demonstrat ca barbatii sufera chiar mai mult decat femeile dupa disolutia cuplului deoarece ei considera mai dificila stabilirea rapida a unei noi retele de sustinere.

Exista si riscul unor imbolnaviri datorate singuratatii ce survine dupa disolutia cuplului. "A te imbolnavi de inima rea" e o expresie frecventa la adresa celor care prin suferinta isi reduc din puterea sistemului imunitar. La o deteriorare substantiala a sanatatii se expun aceia care evita confesiunile si consilierea.