RAPORTUL CONSTIENT INCONSTIENT

IN DOCTRINA PSIHANALITICA

Doctrina psihanalitica despre raportul constient-inconstient se fundamenteaza pe trei directii principale de abordare.

1. Punctul de vedere dinamic, prin care fenomenele psihice sunt infatisate ca rezultat al unui conflict sau al unui raport/compuneri de forte, determinandu-se astfel un fel de presiune permanenta. Acestea au, in ultima instanta, o sorginte pulsionala.

S. Freud, in 'Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii cotidiene' (1904) califica prin termenul dinamic, inconstientul care exercita si solicita permanent o forta contrara de interzicere a accesului la constiinta al unor continuturi psihice.

Caracterul dinamic este ilustrat in special prin notiunea 'formatie de compromis' care rezulta din confruntarea a doua laturi ale unui fenomen psihic. De asemenea, inconstientul, in acceptiunea sa dinamica, desemneaza la S. Freud ideile latente, mai special ideile separate de constient, infantile, ce au o fixare deosebit de intensa si rigida (Formatiuni de reactie Formatiuni de sublimare Confruntare).

2. Punctul de vedere economic este legat de ipoteza ca procesele psihice constau in circulatia si repartitia unei energii (libidinale, poate psihice) cuantificabile, numita si energia pulsionala, care este deci, cantitativ vorbind, susceptibila de diminuare, augumentare sau de echivalenta. Acest punct de vedere ia in consideratie investitiile de ordin psihoenergetic in mobilitatea lor, in variatia intensitatii lor, in opozitia lor (contrainvestitie).

In lucrarile sale 'Interpretarea viselor", "Proiect de psihologie stiintifica". "Consideratii teoretice la studiul isteriei', S.Freud noteaza ca, sub aspect economic, se constata urmatoarele caracteristici:

a) Exista o balanta energetica intre diferitele investitii ale subiectului (detasarea fata de lumea externa fiind corelativa cu accentuarea investitiei atasate formatiunilor intrapsihice). De exemplu, autorul vorbeste de: narcisism, libidoul Egoului, libidoul obiectal, travaliul doliului s.a.

b) Starile psihotraumatice provocate de impacturi subiective foarte intense care, in fapt, atesta un aflux de stimulare excesiva fata de toleranta subiectului si care in realitate sunt suprainvestitii psihoenergetice.

c) In cadrul curei psihanalitice, in special referitoare la cazurile rebele la psihoterapie, a fost invocata forta unor instante intrapsihice (de rezistenta). Aceasta forta este constitutional-umana, fiind o latura actuala a pulsiunilor.

Ipoteza economica este prezenta in teoria freudiana legata de conceptul de "aparat psihic"- un 'utilaj' ce are functia de-a mentine la nivelul cel mai scazut energia circulanta (vezi principiul constantei si principiul placerii - principii reglatorii). Aceasta se manifesta intr-un travaliu descris in mai multe feluri de S. Freud: transformarea "energiei libere" in "energie legata", fenomenele legate de "descarcarea nervoasa", de "elaborarea psihica a stimularilor". Aceasta elaborare presupune, in analizarea sa, o distinctie intre reprezentari si cuantumul de afect asociat lor (suma de excitatii susceptibila de-a circula pe trasee catenare de-a lungul unor lanturi asociative).

Ipoteza economica este, in viziunea psihanalitica, aflata in raport cu alte doua puncte de vedere metapsihologice majore: topic si dinamic. Freud a definit fiecare instanta a aparatului psihic practic printr-o modalitate specifica a circulatiei energiei. Astfel: energia libera vizeaza subsistemul inconstient; energia legata, subsistemul preconstient; energia mobila, de suprainvestire, pentru subsistemul constient.

Energia invocata de psihanaliza necesita, pentru referirea la sursele sale de provenienta, distinctia intre procesele primare si procesele secundare: in procesele primare, energia este libera sau mobila orientata spre descarcarea cea mai rapida si cea mai directa posibil; in procesele secundare, energia este legata (asociata, fixata si realizata), in masura in care momentul ei de descarcare este intarziat sau controlat (prin amanare). Procesele primare si procesele secundare si energiile corespondente lor compun fortele. Ele sunt, de regula, organizate in cupluri opuse: forte vii, cvisciente si forte de tensiune, iar energiile derivate din ele devin energii actuale si energii potentiale. Energiile potentiale se pot descarca in tot felul de activitati motrice sau intelectuale. Energiile vii sau cvisciente (actuale) permit insa o buna receptie a excitatiilor externe, asociatii de idei, s.a. Se observa ca aceste doua forme de energie (cviscienta si cinetico-actuala-dupa Breuer) sunt reciproc transformabile una in alta. Helmholtz desemneaza, din acest punct de vedere, prin energie libera, energia care este capabila sa se transforme liber in alte forme de lucru (travaille), iar energia care nu se poate transforma este psihologic "legata". "Energia libera" caracterizeaza procesele inconstiente si este primara in raport cu energia legata. (de reprezentari, fantasme si tendinte).

S. Freud insista asupra termenului de cantitate. Cantitatea este considerata corelatul analogic aproape identic deci cu energia, cu suma excitatiilor, cu tonusul general. Originea acestor excitatii-'energii'-este dubla: exterioara si interioara corpului (soma). Ele sunt caracterizate prin: a) inertie (de stimulare) de care se leaga descarcarea excitatiei; b) fenomenul negentropic al ei, de evitare sau fuga de starea de excitatie a aparatului psihic. S.Freud vorbeste, de asemenea, si despre principiul constantei acestora: sistemul neuronal tinde sa mentina constanta energia sau 'suma excitatiilor', la nivelul intrapsihic, al "aparatului psihic".

In caracterizarea energiei inteleasa ca suma a excitatiilor, S. Freud mai vorbeste si de bariere inhibitive, precum si de fortarea, ruperea acestor bariere si manifestarea lor in timp (datorita inertiei). Din acest punct de vedere, placerea este descarcare (primara), iar caile de descarcare dobandesc functia de-a stabili contacte umane. Neplacerea este o dinamica manifestata in conditii onirice si nu are o functie directa in realitatea concreta imediata.

Starea de energie libera precede starea legata. Starea legata figureaza in procesele secundare, iar miscarea sa spre descarcare fiind intarziata si controlata, caracterizeaza un grad mai inalt de structurare, consolidare a aparatului psihic. Ceea ce vizeaza procesele primare este mentinerea placerii, descarcarea excitatiei pe cai motorii sau stabilirea unei identificari perceptive (la nevoie halucinatorie) corespunzatoare cu amintirea unei gratificari perceptive anterioare. In procesele secundare, insa, apar inhibitii masive ale energiei primare. Energia legata caracterizand procesele secundare, este legata de obiecte si idei (cathexis). Ea este tributara unui act de investitie si chiar de fixatie.

Prin investitie psihica, S.Freud intelege faptul ca o anumita energie psihica se gaseste certamente atasata la o reprezentare, un grup de reprezentari, o parte a corpului sau unui obiect, etc. Acest act este uzitat si prin termenii: cargo (incarcare), ocupare (similar cu ocuparea unui dispozitiv din punct de vedere militar sau financiar), plasare (a unui capital, de ex. intr-o intreprindere). In 'Studii asupra isteriei' si 'Proiect de psihologie stiintifica', actul investitiei este explicat prin: 1) atingerea sumei necesare de excitatii; 2) prin termenul de valoare afectiva, in sensul ca afectul poate avea o semnificatie si un destin independent fata de reprezentare. Aceasta investitie este ceva ce, pe de o parte, poate fi numit o suma de excitatii si care poate fi crescut, scazut, distribuit, deplasat, descarcat, iar pe de alta parte, ceva care circula pe urmele mnezice ale unor trasee ale propagarii excitatiei.

Cuantumul de afect corespunde, in fapt, pulsiunii in masura in care ea s-a desprins de reprezentare si isi gaseste o expresie adecvata calitativ, adica in procesele resimtite subiectiv, emotional-afective. De exemplu, un eveniment de viata poate fi evocat cu indiferenta, iar alte evenimente de viata ale aceluiasi individ sunt prezente, dar in acelasi timp, insuportabil de evocat (cantitatea este fixa, dar distributia nu este uniforma).

Cura psihanalitica ar urmari:

1) conexiunea diferitelor reprezentari in cauza (asociatie);

2) restabilirea relatiei dintre amintirile evenimentelor traumatice si afecte, favorizandu-le prin descarcare pe acestea din urma (abreactie). Disparitia simptomelor somatice in afectiunile psihice (de ex. in isterie) este corelativa cu punerea in lumina a experierilor afective refulate si care au creat simptomul. Rezulta din studiile psihologice (ale vienezului) ca simptomele isterice cu expresivitate somatica s-au nascut prin conversia inversa, adica a unei energii psihice in energie de inervatie. In 'Interpretarea viselor', S. Freud precizeaza ca energia catexica se repartizeaza intre diferite (sub)sisteme - constient, preconstient, inconstient. Astfel, inconstientul este supus, in functionarea sa, principiului descarcarii cantitatii de excitatie (principiul placerii). Sistemul preconstient incearca sa inhibe aceasta descarcare de energie imediata, dar totdeauna repartizeaza si unele mici cantitati de energie proceselor psihice care intervin in explorarea lumii exterioare. In acest sistem (preconstient) se mentin cele mai multe investitii de energie in stare de repaus, iar cantitatea mai mica de energie pe care o investeste se realizeaza prin mecanismul deplasarii.

Investitia provine din necesitatile unor surse interne particulare, acestea formand in ansamblul lor polul pulsional al personalitatii. Investirea opusa (ca destinatie) unei reprezentari este denumita- de catre S. Freud -investirea unui obiect si pe aceasta o distinge de investirea unei engrame mnezice personale. Astfel, investitia devine prin acestea o forta motrice care nu numai ca 'impinge' reprezentarile investite spre constiinta, spre spatiul psihologic unde dispun de mobilitate, nu numai o forta de coeziune care, prin intermediul refularii, atrage reprezentarile in spatiul abisal, ci ea devine si o 'sarcina pozitiva' atribuita obiectelor lumii externe, atribuindu-le lor un sens timetic - valoare - in sens axiologic. Investitia devine mecanismul explicativ al sferei afectiv emotionale de la valenta pana la sentiment. De exemplu: obiectul fobic este investit afectogen cu frica pentru a fi evitat. Investitia ofera elemente de jonctiune complementara intre manifestarile de psihologie dinamica si neurofiziologie, pentru fundamentul explicativ privind legatura dintre idee si intentionalitate.

Experienta clinica evidentiaza si azi tipuri dintr-o situatie urmatoare: subiectul dispune realmente de un cuantum relativ fix de energie pe care o distribuie variabil in relatiile sale cu obiectele si cu sine insusi. De exemplu: doliul reprezinta suprainvestirea obiectului pierdut. In acest caz, bilantul investitional energetic conduce la detasare si dezinteres fata de lumea exterioara (ca in cazul narcisismului, libidoul egoului sau alte fantasme), ori de cate ori sunt accentuate catexele (investirile) asupra formatiunilor intrapsihice (inconstient, preconstient, constient).

Un alt exemplu curent legat de investitie se refera si la realitatea desemnata prin termenul de introversie, introdus in psihologie de C.G. Jung, desemnand detasarea energiei psihice din obiectele exterioare si retragerea "absorbirea", integrarea ei in lumea interioara a subiectului si anume, in fantasme, declansind varii conduite.

Ce este inca aceasta energie? Care este natura ei? La aceste intrebari, S. Freud a dat raspunsuri ambigue, gasind explicatii de ordin neurofiziologic, insuficiente pana in ziua de azi. Gnoseologic, nu se cunoaste nici natura procesului de excitatie. Explicatiile fizicaliste (marimi definite prin efectul lor) nu sunt satisfacatoare. Orientarile neuropsihiatrice ce definesc energia prin termenul de elan vital nu sunt operationale. D. Lagache incearca o definire din punct de vedere fenomenologic, care astazi e cea mai acceptabila formulare: privit sub acest unghi, organismul isi structureaza mediul apropiat (umwelt) in functie de interesele sale vitale, valorizand obiectele, componentele mediului. Valorile, de fapt, se definesc in plan subiectiv prin cerinta categorica de implinire, prin ordinea lor fireasca si prin 'universalitate lor de drept'. Circulatia valorii care se opereaza in interiorul aparatului psihic nu are o explicatie exhaustiva si este mai evidenta mai degraba in domeniul pulsiunilor sexuale decat in domeniul pulsiunilor de autoconservare.

3. Punctul de vedere topic (topografic) reprezinta o teorie a localizarilor psihice (zone interne). Topica reprezinta o diferentiere interna a "aparatului psihic" in subsisteme dotate cu insusiri, caractere si functiuni diferite si dispuse intr-o ordine specifica unele fata de altele. S. Freud a adoptat aceasta maniera de abordare, fiind sub influenta teoriei anatomofiziologice a localizarilor cerebrale aflata in voga abordarilor stiintifice in domeniul medicinei din vremea sa.

A. Prima topica freudiana distinge subsistemele: inconstient, preconstient si constient.

Comentariul succint al acestei elaborari porneste de la urmatoarele constatari:

Organizarea amintirilor s-a observat ca este, in genere, policentrica, adica in arhive centrate in jurul unui 'nucleu de regula patogen', fiind realizata cronologic si cu sens ontic propriu. Asocierile intre diversele reprezentari se fac dupa dupa legi psihologice specifice. H. Ey in 'La Conscience' defineste constiinta, comparind-o cu un defileu care nu lasa sa treaca decat un singur flux fluid de amintire catre domeniul eului. Intre aceste subsisteme dispuse ierarhic, sunt frontiere si cenzuri care filtreaza, inhiba, controleaza si selecteaza trecerea dintr-un nivel in altul. Subsistemele pot fi parcurse in dublu sens, progresiv si regresiv.

Care este originea si continutul acestei tratari topice? Raspunsul se releva din abordarile succesive ale constitutiei functionale a lor din perspectiva metapsihologica (psihanalitica), in conformitate cu optica doctrinara a autorului lor.

INCONSTIENTUL

1. Inconstientul are radacinile in biologic (punctul de vedere genetic).

2. Inconstientul provine din refularea originara (primor-diala sau primitiva). Din acest proces se produce o fixare (asociere indisolubila eidos-ethos bazal) si el rezulta dintr-o contra-investitie. Ea reprezinta costul (economico-dinamic) permanent al aparatului psihic si consta intr-o reprimare care-i garanteaza inconstientului existenta (fiziologicul a generat intr-un moment primar un continut psihic).

Deci inconstientul este utilizat de psihanalist ca:

1. Adjectiv, si este folosit pentru a desemna un ansamblu de continuturi psihice non prezente in campul actual al constiintei;

2. Topic - subsistem al aparatului psihic constituit din continuturi refulate care s-au vazut inacceptabile si refuzate de sistemul preconstient si constient si rejectate inapoi prin mecanisme de refulare (originara si apres coup). Este reprezentantul pulsiunilor si, ca atare, acestea nu pot deveni constiente niciodata, fiind dinamici si facultati functionale bazale, abisale.

Continuturile inconstiente sunt tributare in manifestarea lor mecanismelor psihologice specifice proceselor primare-condensarea si deplasarea. Aceste continuturi investite puternic de energie pulsionala nu au alta posibilitate de exprimare in sistemele preconstient si constient decat in formatiuni de compromis, dupa ce au fost supuse unei deformari impuse si realizate de cenzura. Aceste manifestari psihice sunt, in particular, dorintele infantile care cunosc o fixatie in inconstient si nu pot deveni constiente decat o data cu surmontarea rezistentelor.

Inconstientul in acceptiunea psihanalitica are particularitati specifice, si anume:

a) procesele primare ce dispun de mobilitate de investitie si de caracteristica functional-constitutiva a energiei libere (non-asociativa);

b) absenta negatiei;

c) absenta dubitatiei;

d) modificarea certitudinii;

e) indiferenta la realitate, fiind reglat prin singurul principiu functional fundamental T placere-neplacere;

f) investitiile energetice inconstiente se prezinta sub aspect dinamic ca o forta de atractie ce este exersata asupra reprezentarilor sisteme supraordonate, rezistand si depasind prizele de constiinta;

g) din punct de vedere dinamic, inconstientul se prezinta in caracteristicile

manifestarilor psihice de repetitie si de rezistenta a conflictului (angrenaj contradictoriu sau complementar).

PRECONSTIENTUL

Este un subsistem al aparatului psihic distinct de subsistemul inconstient. Uzitat ca adjectiv, califica operatiunile si continuturile care nu sunt prezente in campul actual al constiintei, dar care sunt diferentiate de continuturile inconstiente prin aceea ca ele sunt accesibile constiintei, in mod direct (de exemplu: actualizarea amintirilor). Metapsihologic (psihanalitic), aici gasim procesele secundare (asociative). Subconstientul (similar denotativ cu preconstientul) este delimitat printr-o cenzura fata de inconstient.

Subsistemul preconstient separa la un pol, continuturile inconstiente care sunt interzise, iar la cealalta extremitate comanda demersuri de acces ale realitatii la constiinta, precum si motilitatea. Intre preconstient si constient exista o alta cenzura (secunda) diferita de prima (care evita continuturi inconstiente perturbatoare) si care are rolul de a favoriza exersarea atentiei. D.p.d.v. economic, preconstientul difera de inconstient prin factura tipului de energie (legata) si corespunde prin procesele psihologice care o implinesc (procese secundare). D.p.d.v. dinamic, recunoastem procesele preconstiente prin caracteristica lor de manifestare comportamentala defensiva (de aparare) raportate la procesele primare profunde, interne, care preseaza conform unei dinamici tensionale subiective subsumate principiului placerii.

S. Freud afirma ca reprezentarile preconstiente sunt preponderent psihologic legate de conduitele verbale si de amploarea in reprezentarea cuvintelor. Mai general, preconstientul este functional implicat in activitatea mentala, insa fara a fi obiect al constiintei.

In cadrul curei psihanalitice, recunoastem preconstientul prin aceea ca el provoaca acele conduite marcate de reticente. Prin aplicarea regulii asociatiei libere specific curelor terapeutice psihanalitice, se constata si se elimina fundamentul lor, in rezistente.

CONSTIENTUL

Este definit ca o calitate psihica momentana, caracterizand in principal perceptiile ca procese interne integrate si asociate celorlalte manifestari psihice. Metapsihologic, aceasta reprezinta esentialmente functia sistemului de comanda si control al conduitei.

Din punct de vedere topic, sistemul perceptiv constient este situat la periferia aparatului psihic, receptand informatii din lumea externa sau mediul intern si care genereaza senzatii ce se inscriu in seria placere-neplacere, precum si resuscitari mnezice. Functional, difera de sistemele de trasee mnezice inconstiente si preconstiente prin aceea ca in el nu este prevazut nici un traseu durabil al excitatiei.

Din punct de vedere economic, dispune de o energie mobila susceptibila de suprainvestire prin intermediul unor procese psihice generale, desfasurate prin intermediul mecanismului atentiei voluntare.

Din punct de vedere dinamic, constientul joaca un rol important in dinamica de manifestare a conflictului prin evitarea constienta a dezagreabilului, reglarea discriminativa a principiului placerii, etc., dar nu poate fi definit ca unul din polii cadrului de desfasurare a conflictului defensiv.

Constientul ofera calitatea sensibilitatii celei mai variate si diferentiate depinzand aici si de relatia cu lumea externa. Reprezinta fata concretizata subiectiv a unei parti a proceselor fizice ce se produc in sistemele neuronale si care, in complexul lor ansamblu, fundamenteaza perceptia. Accesul la constiinta este legat intotdeauna de perceptie. S. Freud, in teoria "probei realitatii", stabileste o sinonimie semnificativa intre termenii a)'indice de calitate', b)'indice de perceptie', c)'indice de realitate'.

Dispozitivul psihologic perceptiv al constientului contine doua nivele: unul extern, al paraexcitatiilor, rezultate din stimulari externe, destinate reducerii marimii excitatiilor provenind din afara, care genereaza receptie perturbanta si unul intern (in spate), ca suprafata de receptie a excitatiilor preconstiente interne, launtrice, ce intervin in intampinarea stimulilor externi. Din punct de vedere dinamic, in principal refularea intervine aici si este cunoscuta ca un rejet intentionat apropiat de mecanismul constient, produs din cauze cu substrat functional reglatoriu.

Din perspectiva pragmatica a curei de terapie psihanalitica, problematica prizei de constiinta si eficacitatea ei raman o tema majora de reflexie pentru sistemul metapsihologic. Trebuie apreciate importanta si jocul combinat al diferitilor factori ce intervin in cura psihanalitica, cum ar fi: rememorarea si reconstructia, repetitia in transfer si perlaboratia, interpretarea, impactul nu numai al comunicarii constiente (ci si al unor remanieri structurale fluide ce tin de domeniul interraportarilor inconstiente).

Cura psihanalitica este edificata pe predominenta influentei constientului asupra inconstientului. Pasajul constient-inconstient nu implica numai integrarea continuturilor refulate la nivel preconstient, el poate fi completat prin intreg travaliul capabil sa reduca rezistentele care intervin intre sistemul preconstient si inconstient, care permite sa se stabileasca o legatura din ce in ce mai consolidata intre traseele mnezice (mediate selectiv si comprehensiv ale reflectarii) si verbalizarea lor. Termenul de perlaborare va fi cel care permite aceasta integrare progresiva in subconstient.

Referinte bibliografice: