Sociologi-concepte - Teorii și concepte, Traian Herseni și distanța sociala

Sociologi-concepte

1. Auguste Comte

Auguste Comte s-a nascut in 1789 la Montpellir si a murit la Paris in 1857. elev al politehnicii si intre 1817 si 1824 secretar al lui Saint-Simon, el a fost adinc influentat de acest premergator, ce a intrebuintat pentru prima oara termenul de filozofie pozitiva. Totusi lui Comte ii revine meritul de afi facut un sistem intemeiat, cu o logica si o pregatire stiintifica ce vin in contrast cu opera lui Saint-Simon, in care sclipirile sunt prea mult puse in umbra de lipsa de cultura stiintifica si chiar de lipsa de seriozitate. A. Comte a urmarit infiintarea unei filosofii positive, corespunzatoare ultimului stadiu la care omenirea trebuea sa tinda, dupa ce a trecut prin starea teologica si acea metafizica, ce reprezentau trepte necesare ale omenirei, in mersul ei de la copilarie spre maturitate pe care o reprezinta cea de a treia treapta , a spiritului pozitiv. Pozitivizmul , stiinta si filozofia pozitiva nu mai cauta explicarea cauzelor ascunse indaratul fenomenelor ci se multumeste cu studiul datelor experientei. Acest studi nu este insa o simpla adunare de date ce tinde sa descopere legile ce guverneaza grupele de date si fapte ce corespund diferitelor stiinte fundamentale.
Pe linga Demonstrare legii celor trei stari sau stadii ale evolutiei spiritului uman. Comte intreprinde o clasificare noua a stiintelor si o prezentare enciclopedica a lor in faptele,legile si metodeleprincipale precum si o intemeiere a stiintelor morale in spirit pozitiv. In clasificarea stiintelor, A. Comte tine seama de conditia istorica a ordinei lor de aparitie si de conditia dogmatica. Acesta cuprinde criteriul "generalitatii si independentii descrescinde " si pe acel al "complexitatii " crescinde. Astfel stiintele se orinduesc in chipul urmator: MATEMATICA, ASTRONOMIA, FIZICA, CHIMIA, BIOLOGIA, SOCIOLOGIA ultima fiind cea mai noua , cea nmai complexa, cea mai putin independenta si generala precum matematica este cea mai veche , mai generala mai simpla si mai independenta. Psihologia este divizata intre biologie si sociologie. Teoria cunoasterii nu-si are nici un loc in clasificare, iar etica este adaugata mai tirziu.
Avind in vedere "identitatea fundamentala care exista inevitabil intre evolutia individuala si evolotia colecitva", intelegem cum orice buna educatie intelectuala trebue si din acest punct de vedere , dupa A. Comte, sa inceapa cu studiul matematicii pentru a sfirsi cu al fizicii sociale(sociologia ).
Scopul iltim al filozofiei positive al lui Comte era de natura practica : progresul umanitatii pe care el o iubea cu o pasiune mistica . la acest progress credea ca nu se poate cu eficacitate de cit printro masura educativa: reforma sufletesca in sensul spiritului pozitiv. Sentimentul de aparteneta comunitatea umanitatii , sentimental social prin care altruismul ea locul egoizmului, trebue indeosebi dezvoltat . Etica pozitiva pe care Comte o crede mult mai eficace decit acea teologica odata cu progresul intelegentei si al constiintei sociale, isi gaseste in instinctual social o baza solida , ce duce la buna stare sociala , si astfel si la fericirea individuala, datorita actiunii depuse in folosulo general, actiunii izvorite din sentimenul de simpatie pentru Umanitatea : acest "Grand-Etre", din care Comte face, in ultimii sai ani, obiectul unei religii a umanitatii, unei religii noi, al carui profet era el.
Pozitivizmul s-a raspindit mai repede decit alte curente filozofice in principalele tari de cultura, si la noi in tara influenta sa a fost resimtita chiar si sub forma reformei religioase. Operele principale al lui A. Comte sunt:Cours de philosophie positive(6 vol. 1830-1842) , Dicours sur l'esprit positif(1844).
Comte este filozoful pozitivizmului . Pozitivizmul reprezinta pentru el (Curs de filozofie pozitiva, 1830-1842) ultimul stadium al umanitatii, care s-a ridicat putin cite putin de la "stdiul teologic", unde totul se explica intro maniera magica , la "stadiul metafizic", unde explicatia se multumeste cu cuvinte (scolastica Evului mediu:"De ce macul te adoarme?-Pentru ca are o calitate dormitiva ") si, in final , "stadiul pozitv", unde a explica inseamna a "formula legea". Nu cunoastem nimic altceva decit ce ne este dat de experienta."Nu exista decit o maxima absoluta, aceea ca nu exista nimic absolute". A.Comte este fondatorul sociologiei, pe care o concepea ca pe o "fizica sociala",printro simpla aplicare a metodelor fizicii la societate. Morala sa se reduce la altruism. In 1844 a cunoscuto pe Clotilde de Vaux, pe care a iubito cu o dragoste romineasca si platonica. Aceasta intilnire la indreptat spre misticism si dupa moartea Clotildei a conceput o religie a Umanitatii. In aceasta ultima problema, Littre s-a separate de Comte, spre a-si scrie de atunci incolo opera s-a personala. Cursul de filosofie pozitiva si indeosebi Sistem de politica pozitiva (1851-1854) ramin pentru noi bogate in invataminte.

A VEDEA PENTRU A PREVEDEA
.astfel veritbilul spirit pozitiv consta mai ales in a vedea pentru a prevedea, a studia ceea ce este pentru a conclude ce va fi, dupa dogma generala a invariabilitatii legilor naturale.

RELATIVITATEA CUNOASTERII
Nu numai ca cercetarile noastre positive trebue sa se reduca esential , in toate directiile, la aprecierea sistematica aceea ce este, renuntind sai descopere originea prima si destinatia finala; in afara de aceasta, a simti ca acest studiu al fenomenelor, in loc de a putea deveni absolut, trebue sa ramina todeauna relative fata de organizatia si de situatia noastra.
Recunoscind, sub acest indoit aspect , imperfectia necesara a diferitelor noastre mijloace speculative , vedem ca departe de aputea studia complet nici o existenta efectiva , noi nu putem garanta deloc posibilitatea de a constata astfel, nici chiar foarte superficial, toate existentele reale, dintre care cea mai mare parte poate ca trebue sa ne scape in intregime. Daca prinderea unui simt important ajunge pentru a ne ascunde radical un ordin intrg de fenomene naturale, este locul sa gindim in chip reciproc ca dobindirea unui nou simt near dezvalui o clasa de fapte despre care nu avem acum nici o idée ,in afara numai daca am crede ca diversitatea simturilor , atit de diferita la principalele tipuri de animalitate, se gaseste impins, in organismul nostru, la cel mai inalt grad pe care lar putea cere exploararea totala a lumii exterioare, supozitie evident graduita si aproape ridicola. Nici o stiinta nu poate sa manifeste mai bine decit Astronomia acesta natura cu necessitate relativa a tuturor cunostintelor noastre reale, deoarece investigatia fenomenelor neputinduse opera in ea decit printr-un simt, este foarte usor sa apreciem urmarile speculative ale suprimarii lui sau simplei lui alterari. Nu ar putea exista nici o astronomie la o speta oarba, oricit de inteligenta am presupune-o, nici o cunoastere a astrelor obscure, care sunt poate cele mai numeroase, nici chiar numai daca atmosfera prin care observam corpurile ceresti ar raminea intodeauna s-in toate partile nebuloasa.

2.thomas hobbes (1588-1679) cauta sa cunoasca societatea cu metodele specifice geometriei. Viata sociala este definita in temeiul principiilor mecaniciste. Ideea de baza a gandirii sale, expusa in scrierea sa Leviathan sau materia, forma si puterea unui stat ecleziastic si civil, este tendinta omului spre autoconservare si putere. In conceptia sa, exista o stare naturala a societatii, caracteristica perioadei cand statul nu exista. Aceasta faza se detasa prin anarhie, concurenta, agresivitate, individualism. Corespunzator starii naturale este dreptul natural care exprima dreptul fiecaruia de a-si asigura existenta prin utilizarea oricarui mijloc, situatie exprimata prin asertiunea "homo homini lupus" (omul este lup pentru semenul sau). Filosoful englez ajunge la concluzia ca omul dispune si de o "lege naturala", bazata pe ratiune "care ii interzice omului sa faca ceva ce ar putea conduce la nimicirea propriei sale vieti!". Pentru ca oamenii sa traiasca in comun si sa fie egali intre ei, se impune, afirma Hobbes, adoptarea unui contract social intre oameni, astfel incat fiecare sa renunte la dreptul lui natural, iar garantarea respectarii acestui contract poate fi data de Leviathan, o forma de guvernamant absolutista, exercitata de un monarh.

3.john locke(1632-1704) continua ideile lui Hobbes. El concepe statul bazat pe un contract. Spre deosebire de Hobbes, Locke argumenteaza caracterul negativ al unei puteri atotstapanitoare. Daca la Hobbes statul este, oriunde si oricand, mai bun decat cei pe care ii guverneaza, in conceptia lui J. Locke statul si omul cunosc aceleasi criterii si principii morale. Preocupat de forma optimala a statului, filosoful empirist formuleaza o idee esentiala ce va fi apoi dezvoltata de sociologie: separarea puterilor in stat. Functia fundamentala a statului este asigurarea ordinii legislative printr-o majoritate a cetatenilor. O alta teza valoroasa, ce-i apartine, se refera la necesitatea ca statul sa fie controlat de societatea civila.

4.jean jauques-rousseau(1712-1778) dezvolta teoria contractualista. El pleaca de la premisa ca omul nu este rau si corupt de la natura, cum sustineau, mai ales, teoreticienii englezi. Omul se naste bun, liber si egal. El a fost corupt de civilizatie. Ganditorul francez aduce discutia pe terenul moral si al vointei generale determinate de ratiune si moralitate. "Omul se naste liber, dar pretutindeni traieste in lanturi" (Contractul social) sustine filosoful francez. Pentru a putea convietui intr-un "corp moral si colectiv", oamenii trebuie sa se detaseze de interesele si trebuintele lor, si sa devina parteneri intr-un contract social. In acest fel, omul devine cetatean care participa la vointa comuna. Societatea este alcatuita din indivizi care se supun voluntar vointei generale colective, sursa certa a suveranitatii legitime. In temeiul acestei teorii a vointei, exercitarea puterii statului se face prin legi stabilite de totalitatea indivizilor intr-o dezbatere libera, in deplina egalitate si prin vot direct. Rousseau argumenta necesitatea unui stat democratic bazat pe vointa generala in cadrul caruia puterea sa fie data de membrii sai: "puterea poate fi transmisa, vointa insa, nu", teza fundamentala a gandirii sale.

5.immanuel kant(1724-1804) a dezvoltat o teorie a statului bazata pe gandirea sa despre morala a carei chintesenta este ideea imperativului categoric. Filosoful german, prin imperativul categoric, aprecia ca un individ trebuie sa actioneze pentru ca si ceilalti sa vrea sa actioneze in acelasi mod, dar fara sa-i oblige sa procedeze astfel, deoarece s-ar ajunge la limitarea libertatii. In lucrarea sa Intemeierea metafizicii moravurilor, el subliniaza ca dreptul se preocupa numai de asigurarea libertatilor tuturor: "Dreptul este deci intruchiparea conditiilor in care vointa unuia poate fi unita cu vointa celuilalt, dupa o lege universala a libertatii". De aceea, libertatea este singurul drept innascut. In temeiul acestui drept originar se organizeaza statul, care nu poate fi decat expresia ratiunii. Aceasta viziune asupra libertatii si a statului va fi ulterior mult dezbatuta de filosofi si de catre sociologi. Rationalismul sociologic originat in ideea existentei unei rationalitati sociale isi are fundamentele in gandirea kantiana.

6.G.W.F. Hegel(1770-1831) a formulat, in cadrul sistemului sau filosofic, idei despre societate, in special in lucrarile Principiile filosofiei dreptului si Filosofia istoriei. Libertatea este conceputa de ganditorul german ca o forma a dialecticii dezvoltarii sociale si individuale. A fi liber inseamna, la Hegel, "a fi in alteritate la sine insusi". Ideea se autodezvolta la nivelul gandirii pure, ca abstractii nedeterminate si concepte (teza), trecand apoi, prin alteritate, in natura (antiteza), revenind la sine, prin om si societate (sinteza). Hegel vede statul ca o forma a ratiunii. Intr-un stat, rationalul si realul sunt in egala masura prezente, ceea ce ar demonstra caracterul inadecvat al teoriei contractului social: "Numai in stat, omul are parte de o existenta rationala. statul este viata existenta, cu adevarat morala". (Principiile filosofiei dreptului). Organizarea statala depaseste antiteza societate civila-familie. De aceea, monarhia prusaca prezinta realizarea practica a spiritului absolut, idee derivata dintr-o alta teza hegeliana - libertatea individului este expresia tariei comunitatii. Gandirea lui Hegel despre societate este relevanta nu numai prin ideile sale, ci si prin critica lui K. Marx, si mai ales, dezvoltarea unora dintre tezele filosofului german de catre autorul Capitalului.

7.emile durkheim(n. 15 aprilie 1858, Épinal, Franța - d. 15 noiembrie 1917, Paris) a fost un filozof și sociolog francez de origine evreiasca, considerat fondatorul școlii franceze de sociologie, avand cea mai importanta contribuție in stabilirea academica a sociologiei ca știința și acceptarea acesteia in cadrul științelor umaniste.

Biografie

In familia lui Emile Durkheim a existat o puternica tradiție religioasa, iar el a studiat ebraica și doctrina talmudica. Emile Durkheim și-a susținut doctoratul in filozofie, iar titlul tezei sale a fost 'Despre diviziunea muncii sociale'. Teza principala a fost insoțita de o teza complementara redactata in limba latina.

In anii 1885-1886 studiaza la Paris științele sociale și continua in Germania sub indrumarea lui Wilhelm Wundt. In Germania publica trei articole: "Studii recente asupra științelor sociale", "Știința pozitiva și morala in Germania" și "Filosofia in universitațile germane".

Din anul 1882 preda la doua licee din provincie, iar in 1887 este remarcat de Louis Liard (director al invațamantului superior in Ministerul Instrucției Publice) și astfel devine profesor de pedagogie și știința sociala la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat intr-o universitate. In toamna anului 1887, se casatorește cu Louise Dreyfus, fiica unui industriaș parizian specializat in cazangerie.

In 1902 este numit lector in Știintele educației la Sorbona și profesor titular de pedagogie in 1906, an cand va preda și sociologia. In același an va preda și la catedra de pedagogie a facultații de litere din Paris. In 1913, catedra sa primește titlul de 'chair de sociologie' de la Sorbonne.

Lovit de moartea unicului sau fiu, André (cazut pe frontul din Salonic), Durkheim se stinge din viața pe 15 noiembrie 1917, la numai 59 de ani. Opera sa științifica este foarte vasta, cuprinzand, pe langa bogata activitate publicistica (articole și recenzii critice), și numeroase carți de specialitate.

Teorii și concepte

O colectie de cursuri despre originile socialismului (1896), editata și publicata de Marcel Mauss (1928).

Unul din aspectele teoretice emise de fondatorul sociologiei franceze este cu siguranța conceptul de "integrare". De ce și cum sunt integrați indivizii in societate? Integrarea traverseaza de la un capat la celalalt cercetarile conduse de Durkheim. Inca de la lucrarea sa 'Despre diviziunea muncii sociale' (1893), in care pune problema naturii și a cauzei evoluției societaților moderne spre o mai mare diferențiere a funcțiilor sociale, Durkheim ridica problema originii ordinii sociale, contesta explicațiile artificiale, prin convenție, și propune o teorie bazata pe norma și sancțiune, ca fiind condițiile inițiale ale oricarei existențe in societate.

Daca imprumuta de la Herbert Spencer teza generala a evoluției societaților moderne catre o mai mare diviziune a muncii, in analiza el se indeparteaza de aceasta teorie. Pentru Durkheim, aceasta schimbare macrosociala survine nu pentru ca este necesara și corespunde unei finalitați oarecare, ci pentru ca este provocata de cauze mecanice precum sporirea volumului, a densitații populației și a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate și aprofundate in Sinuciderea (1897).

O alta lucrare importanta ("Formele elementare ale vieții religioase") definește esența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie sa-i adaugam credințele, ritualul și o Biserica, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv și impersonal.

Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, doua instituții care contribuie la socializarea indivizilor.

8.max weber(n. 21 aprilie 1864 - d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic și sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei și administrarii publice. El și-a inceput cariera la Universitatea din Berlin, și mai tarziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena și la Universitatea din München. A fost o persoana influenta in politica germana contemporana, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei insarcinate cu susținerea Constituției dela Weimar.

S-a ocupat in principal cu studiul sociologiei religiilor și a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuții și in domeniul economiei.

Cea mai cunoscuta lucrare a sa este eseul Etica protestanta și spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie in studiile sale de sociologie a religiilor. In aceasta lucrare, Weber a argumentat faptul ca religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explica diferențele de dezvoltare dintre culturile Occidentale și cele Orientale, și a subliniat importanța protestantismului ascetic care a condus la nașterea capitalismului, a birocrației și a statului rațional-legal din Vest.

Intr-o alta lucrare importanta, Politica, ca și vocație, Weber definește statul ca o entitate ce poseda monopolul asupra folosirii legitime a forței. Aceasta idee a devenit o definiție fundamentala in studiul modern al științei politice in tradiția occidentala. Cele mai cunoscute contribuții ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene.

• pentru a descifra lumea sociala, cercetatorul trebuie sa ințeleaga oamenii din punct de vedere al subiectivitații lor, al valorilor lor și nu numai pornind de la cauze și constrangeri exterioare
• Neutralitatea axiologica - savantul trebuie sa evite transformarea valorile care il calauzesc in perceperea realului in judecata de valoare. Altfel spus, convingerile sale personale nu trebuie sa intervina in evaluarea critica pe care o efectueaza asupra evenimentelor
• Deosebind astfel normele de realitați, Weber așeaza sociologia pe un teritoriu clar demarcat: cel al realitaților
• Sociologia este o știința comprehensiva și explicativa
• "A ințelege prin interpretare activitatea sociala" - acesta este intaiul demers sociologic
• trebuie sa adopte un demers specific - metoda comprehensiva
• Metoda comprehensiva - urmarește sa reconstruiasca sensul pe care indivizii il atribuie activitații lor; sociologul cand aplica metoda comprehensiva nu mai considera fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare
• Actiunea sociala - este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei inșiși sens acțiunii lor
• Weber sugereaza ca este necesara distincția intre raportarea la valori și judecata de valoare

"Ideal tip" - un instrument conceptual

- pentru a analiza acțiunile sociale, sociologul poate crea categorii, imagini mintale care nu sunt reprezentari exacte ale realitații dar care, pentru nevoile cercetarii, accentueaza in mod deliberat anumite trasaturi

- este un intrument de cercetare pur logic, nu un scop in sine

9.dimitrie gusti(n. 13 februarie 1880, Iași; d. 30 octombrie 1955), a fost un filosof, sociolog și estetician roman. Membru al Academiei Romane din 1919, președintele Academiei Romane (1944 - 1946), ministru al invațamantului intre 1932 și 1933, profesor la Universitațile din Iași și București.

A inițiat și indrumat acțiunea de cercetare monografica a satelor din Romania (1925 - 1948). A obținut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituționaliza, pentru prima oara in lume, cercetarea sociologica, imbinata cu acțiunea sociala practica și cu pedagogia sociala.

A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Sociala (1919 - 1921), Institutul Social Roman (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al Romaniei (1939 - 1944), Consiliul Național de Cercetari Științifice(1947 - 1948). A creat, impreuna cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl și G. Focșa, Muzeul Satului (1936).

In domeniul literar-științific, Gusti a inființat și a condus revistele "Arhiva pentru știința și reforma sociala" (1919 - 1943) și "Sociologie romaneasca" (1936 - 1944). A avut o contribuție deosebita la formarea Muzeului Satului.

Dupa invadarea și ocuparea Romaniei de catre Armata Roșie (1944), Partidul Comunist din Romania a incercat, in zadar, sa-l caștige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare; cu toate acestea, Dimitrie Gusti a devenit membru al ARLUS^[1] și a fost invitat in Uniunea Sovietica pentru a participa la ceremonii oficiale.^[2].

Gusti a fost fondatorul Școlii Sociologice de la București. El rezuma sistemul sau sociologic la cateva enunțuri:

• Societatea se compune din unitați sociale, adica din grupari de oameni legați intre ei printr-o organizare activa și o interdependența sufleteasca.
• Esența societații este voința sociala.
• Voința sociala depune ca manifestari de viața: o activitate economica și una spirituala, reglementate de o a activitate juridica și de o activitate politica.
• Voința sociala este condiționata in manifestarile ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic și istoric.
• Schimbarile suferite de societate in decursul timpului, prin activitațile ei și sub inraurirea factorilor condiționanți, se numesc procese sociale.
• Inceputurile de dezvoltare pe care le putem surprinde in realitatea prezenta și, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendințe sociale.

Plecand de la sistemul sau, a fundamentat metoda monografica, metoda ce presupune abordarea simultana, multidisciplinara a subiectului pe cadre și manifestari, folosind echipe de specialiști din domeniul științelor sociale, medici, ingineri, agronomi, invațatori etc.

10.petre andrei(n. 29 iunie 1891, Braila - d. 1940, Iași) a fost un savant, sociolog, filosof, profesor și om politic. Petre Andrei s-a nascut pe 29 iunie 1891 in orașul Braila și, dupa finalizarea liceului, urmeaza cursurile Facultații de Litere și Filosofie ale Universitații din Iași, pe care o incheie in 1913 cu "Magna cum laude". Se specializeaza la Universitatea din Berlin, unde urmeaza un curs de logica și istoria filosofiei, care il va ajuta sa intocmeasca lucrarea de doctorat.

Deși scutit de serviciul militar, participa ca voluntar la Primul Razboi Mondial, in care se distinge prin acte de bravura, fiind decorat cu "Steaua Romaniei", "Coroana Romaniei" și "Crucea de razboi".

Imediat dupa razboi, obține doctoratul cu teza "Filosofia valorii". Devine profesor in invațamantul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universitații din Iași. Ca profesor, se numara printre cei care se opun introducerii politicii in Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul intregii sale vieți, un adversar extremismului, atat fascist, cat și bolșevic.

Intra in politica in Partidul Național-Țaranesc, alaturi de numeroase personalitați ale culturii și științei, iar intre 1928 și 1933 este deputat, calitate in care se remarca prin activitatea parlamentara bogata, talentul oratoric și inițiativele legislative. Este numit subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor (1930-1931), subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor (1932-1933) și ministru al Educației Naționale (1938-1940), in aceasta din urma calitate inițiind, printre altele, o lege de organizare a invațamantului superior.

Schimbarea regimului politic din Romania, prin renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extrema dreapta), a avut unele urmari pentru Petre Andrei: a fost scos din invațamantul superior, urmarit, anchetat și persecutat.^{[necesita citare]} In urma unei percheziții domiciliare, cand urma sa fie arestat de legionari, pe 4 octombrie1940 a ales sa iși puna capat zilelor.

Ignorat o perioada, a fost redescoperit dupa 1970, cand a inceput culegerea și retiparirea operei sale.

In 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Romane.

Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reușit sa realizeze 15 lucrari, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii și articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferințe și cuvantari, 3 rapoarte la legi și peste 75 de discursuri și intervenții parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre intemeietorii sistemului științelor sociologice din Romania.

Din principalele sale lucrari științifice se pot enumera:

• Sociologia cunoașterii
• Filosofia valorii
• Problema fericirii
• Sociologia revoluției
• Probleme de sociologie
• Sociologie generala

11.traian herseni(n. 1907 satul Iași, Județul Fagaraș actualmente Județul Brașov - d. 1980), a fost o personalitate marcanta a sociologiei, antropologiei și etnologiei romanești.

Traian Herseni a fost un reprezentant al primei generații a Școlii Sociologice de la București. S-a nascut in satul Iași, județul Fagaraș, in anul 1907. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin iar doctoratul l-a dat in Litere și Filosofie in anul 1934. Se stinge din viața in anul 1980, lasand in urma o impresionanta cariera de cercetator.

Traian Herseni definește metoda monografica drept studiul pe teren, multilateral și intensiv, al unei unitați sociale sau fenomen social. Iar ca trasatura principala ii observa caracterul interdisciplinar și multi-metodologic.

Dimitrie Gusti, discutand temeiurile teoretice ale cercetarilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonoma, motivata de voința sociala a unor manifestari economice și spirituale (constitutive), manifestari juridice și politice (regulative), condiționate de cadrul cosmologic și biologic (natural), respectiv de cadrul istoric și psihic (social).

Monografia trebuie sa cuprinda, așadar, pentru a fi completa, un studiu al tuturor cadrelor: - cadrul cosmologic: cum e așezat satul, cum e determinata viața acestuia de teritoriu (munți, ape etc.), se subteritoriu (zacaminte etc.), și de suprateritoriu (fauna, climat etc.) - cadrul biologic: studiul populației, alimentație, igiena etc. - cadrul istoric: trecutul satului - cadrul psihic: conformism și inovație, conflicte etc. și al manifestarilor sociale: - manifestari economice: producție, caștiguri, comerț etc. - manifestari spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice - manifestari juridice: obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor - manifestari politice: forme de organizare și administrare. Dimitrie Gusti atrage atenția ca aceste cadre și manifestari se studiaza urmarind: - unitațile sociale: familia, neamul, șezatoarea, carciuma etc. - relațiile sociale: relații intre vecini, intre sexe etc. - procesele sociale: procese de orașenizare sau modernizare - tendințele de evoluție sociala: dezvoltare etc.

In capitolul Societatea in perspectiva evoluționista, (Sociologie, 1982) descrie in prima faza evoluția pamantului, evoluția plantelor și animalelor. Vorbește despre . Homo sapiens, . Homo sapiens sapiens . Omul primitiv din paleolitic . Grupurile de animale - comportamentul "social al comunitaților" de animale (exemplul cu maimuțele langur) In general descrie aspecte legate de evoluția speciei umane și comportamentului acesteia. Traian Herseni are meritul de a fi abordat o noua direcție, a carui fundament il constituie interpretarea sistemului social in spiritul ontologiei regionale: se incearca punerea problemei dintre individ și societate dincolo de individualism și integralism.

Un loc important in opera lui Traian Herseni il ocupa referința la ontologie, ce reprezinta o problematizare de natura reflexiv-teoretica, prin care acesta iși propune stabilirea și definirea competențelor și dferențelor dintre filosofie și sociologie in abordarea realitații sociale, definirea domeniului sociologiei in ipostaze cat mai riguroase.

Dimensiunea ontologica este surprinsa in in lucrari, studii și articole, cum ar fi: Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, urmata Ontologia spiritului, Dialectica spiritului, Ontologia vieții sociale etc.

Incercand sa lamureasca problema obiectului sociologiei, Traian Herseni opteaza in primul rand pentru delimitarile terminologice și comprehensive ale problematicii vizate. Astfel, el stabilește faptul ca știința este inainte de toate cunoaștere, mai precis o relație de cunoaștere intre doi termeni, și anume subiectul și obiectul, fara de care nu ar putea fi identificata existența insași. Așadar: "Știința trebuie intemeiata nu numai gnoseologic, ci și ontologic". Herseni apeleaza la o reducție fenomenologica a realitații sociale, dezvoltand o dialectica fenomenologica. El identifica, astfel, doua structuri ontologice "diferite": societatea și individul, pe care le numește "corelative", care funcționeaza și se dezvolta pe baza principiului interacțiunii . In Realitatea sociala, incercarea de redefinire a obiectului sociologiei l-a determinat pe Herseni sa identifice " prin logica problemelor și a problematicii sociologiei" o serie de paradigme in istoria sociologiei.

Integrarea demersului sau in istoria sociologiei, a insemnat lamurirea limitelor și a cadrului de manifestare al urmatoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea fața de ele o poziție critica, dezvaluind astfel originalitatea gandirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este "poziția cea mai puțin intemeiata". Contractualismul, in raport cu mecanicismul, recunoaște dimensiunea voluntara a vieții sociale. Ca teorie, insa, prezinta toate erorile posibile.

Psihologismul este criticat deoarece reduce totul doar la individual, dar acesta este supus influenței societații și, prin urmare, fenomenele sociale pot fi in atenția psihologiei numai ca rezultat al acțiunii indivizilor. Primul pas spre o sociologie propriu-zisa il realizeaza relaționismul, numai ca societatea nu se reduce doar la relații, ci "ea ne apare ca o realitate dincolo de ele", iar relaționismul nu lamurește ce este societatea. In ce privește naturalismul, Traian Herseni are convingerea ca "analogiile de suprafața cu natura organica nu contribuie la clarificarea realitații sociale și a specificului ei". Istoricismul reprezinta un plus pentru viața științifica a societații. Indubitabil, "societatea este și un proces istoric", dar sociologia trece dincolo de istorie, adoptand și un punct de vedere static. Sociologismul devine cel dintai curent științific care "dovedește existența sui generis a societații" și confera cercetarilor particulare un nou ințeles. Eroarea sociologismului consta in exagerarea nepermisa a punctului de vedere sociologic, pentru a constitui din sociologie "o enciclopedie a științelor sociale particulare".

Pasul hotarator pentru constituirea sociologiei il face universalismul, dar aceasta paradigma lasa nedefinita "natura totalitații sociale, incercand sa inlature determinismul cauzal din știința". Integralismul comite eroarea de a considera societatea ca o realitate ce ii ignora pe indivizi. Astfel, ca problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundata atat de individualism, cat și de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizeaza deopotriva individul și societatea, cu precizarea ca aceasta nu lamurește pe deplin noul cadru al realitații. Fenomenologia este singura paradigma care a ramas necriticata de catre Herseni, datorita noutații ei, cat și a poziției autorului, care este una prin excelența fenomenologica. De aceea, problema individului și a societații se pune in termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu "Gand romanesc" . Filosofia timpului pierdut . Integrare in istorie . Metafizica și sociologie . Rubrica: Cronica sociologica

Traian Herseni și distanța sociala

Traian Herseni a dezbatut pe larg acest subiect in paginile unei prestigioase reviste de cultura interbelice, și anume Societatea de maine. Traian Herseni a stabilit o clasificare adecvata a conceptului de distanța. In viziunea lui, cele mai importante distanțe, din punct de vedere sociologic, sunt: distanța spațiala, distanța sociala, distanța personala, distanța psiho-sociala, distanța ce exprima calitatea de strain.

Traian Herseni considera ca sociologia distanței poate fi ințeleasa doar cu ajutorul sociologiei spațiului. Intre spațiu și diferitele tipuri de societați exista o relație profunda. In viziunea lui Herseni, spațiul a devenit o problema sociala, iar soluțiile problemei variaza in funcție de fazele civilizației și de societatea specifica acesteia. Omul, in evoluția sa ca entitate sociala, a cunoscut societatea prin prisma transformarilor suferite de dimensiunea comunicaționala: cai și mijloace.

In susținerea concepții despre distanța sociala intr-o viața sociala organizata pe departari antagonice, Herseni e preocupat de dimensiuni ale socialului cu puternice relevanțe sociologice: problematica morala a ideologiilor, raportul dintre munca și capital, organizarea divizata a partidelor politice.

Aspectele unei sociologii a distanței sociale pe care Herseni a oferit-o in paginile Societații de maine se pot clasifica in doua categorii: o categorie primara, ce vizeaza realitați ale distanței sociale, in spațiu, in organizarea teritoriala a comunitaților, in stratificare sociala, și o categorie secunda, referitoare la alte tipuri de distanțe sociale. El vizeaza, astfel, o dimensiune a distanței sociale generata de prestigiu și autoritate pe care, in limbaj original o numește distanța personala. In echivalența sociologica moderna, aceasta problematica este cea referitoare la status și rol, problematica pe care o confirma discursul lui Herseni atunci cand pune in joc termeni precum: autoritate sociala și prestigiu. El observa la nivelul acestei dimensiuni a distanței sociale faptul ca mecanismul de funcționare sociala se face prin concurența sociala, prin defaimare, prin subordonare sociala .