Costul creditului : dobanda

Costul creditului : dobanda

1 Definire

Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca "pret" al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta cat si ca marime relativa (sub forma de rata procentuala). Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe acceptiuni, astfel:

conceptul clasic (D. Ricardo, A. Marshall): abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea si oferta globala de capital si stocul de capital oferit pe piata;

conceptul neoclasic (I Fischer): defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul actual exprimat in banii de maine;

conceptul Keynesist: defineste dobanda ca o recompensa pentru renutarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si a somajului.

2 Rolul dobanzii in economie

Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind din acest punct de vedere mai multe functii, cum sunt:

a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-i catre destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta;

b) instrument de stimulare atat a populatiei, cat si a intreprinderilor in economisirea unei parti din venituri;

c) modalitate de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal;

d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de importanta folosita de stat cat si de diferite grupuri in orientarea activitatii economice.

3 Factorii de influenta ai ratei dobanzii

Rata dobanzii reprezinta pretul platit pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare si se calculeaza ca raport procentual intre marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat.

Rata dobanzii este o marime variabila in timp. Nivelul si dinamica ei sunt rezultatul actiunii concomitente, convergente si contradictorii, a mai multor factori generali si specifici, cu influente directe sau indirecte cum sunt:

productivitatea capitalului;

raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut;

riscul pentru cel ce acorda capital de imprumut;

inflatia;

lichiditatea;

politica guvernului;

conjunctura economica.

Productivitatea capitalului semnifica o anumita rata a profitului, realizata prin investirea capitalului imprumutat. Mobilizand un capital suplimentar, intreprinzatorul trebuie sa evalueze realist posibilitatile de rentabilitate, deci dimensiunile profitului, intrucat el va trebui sa-l remunereze corespunzator pe furnizorul de capital.

Neluand in considerare ceilalti factori de diminuare a profitului, se poate scrie:

Profit total = Dobanda + Profit net.

Compromisul intre creditor si debitor trebuie sa armonizeze nevoile de profit ale debitorului si interesul de economisire al creditorului.

Rata dobanzii este in stransa legatura cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. In caz contrar, intreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.

Raportul dintre cererea si oferta de credite: cererea si oferta de capital de imprumut este un factor cu actiune ampla si directa asupra ratei dobanzii. Daca presupunem ca avem situatia unei piete cu concurenta perfecta, cresterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobanzii si invers; nivelul dobanzii, in urma confruntarii cererii si ofertei de capital este dat de punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de imprumut. Punctul de intersectie, unde cererea este egala cu oferta determina dobanda de echilibru.

Oferta de credite este determinata, primordial, de nivelul economisirii, influentat de nivelul veniturilor si preferintele de consum ale subiectilor economici.

Cererea de credite este conditionata de trei mari factori: statul, intreprinderile si populatia, influentati deopotriva de evolutia activitatii economice si de tendintele de dezvoltare a investitiilor.

Riscul pentru cel ce acorda capital de imprumut: cu cat posibilitatea returnarii capitalului de imprumut este mai mare, cu atat riscul este mai mic si rata dobanzii mai redusa. Dimpotriva, cu cat riscul este mai mare, cu atat si dobanda este mai ridicata. Acesta contribuie la stabilirea nivelului dobanzii, rambursarea putand fi asigurata, daca in cazurile particulare se iau masurile necesare de evitare si acoperire a acestui risc, cerinta care impune nevoia de separare a elementelor de structura ale dobanzii:

Dobanda pura, reprezentand costul utilizarii capitalului;

Plata necesara pentru acoperirea riscului nerambursarii;

Inflatia: determina majorarea ratei dobanzii, in vederea compensarii reducerii puterii de cumparare a banilor. Inflatia insa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, avand in acest caz ca efect tendinta de scadere a ratei dobanzii.

Lichiditatea, semnifica faptul ca indiferent de conditii, creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure lichiditatea. Stabilirea nivelului dat al dobanzii in cadrul contractului de credit este si o expresie a compromisului intre creditori, care doresc o cat mai ridicata lichiditate si debitori, interesati in a plati cat mai putin pentru aceasta.

Politica guvernului poate influenta intr-un sens sau altul evolutia ratei dobanzii. Atunci cand pe piata capitalului de imprumut se manifesta puternic factorii care actioneaza in directia cresterii ratei dobanzii, guvernul poate interveni in sensul stoparii acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii. Efectele pot fi insa contradictorii. Solicitantii de credite isi vor spori cererile in conditiile unei dobanzi mai reduse, ofertantii insa, care se vad descurajati de reducerea ratei dobanzii vor micsora oferta de credit, ceea ce se va concretiza intr-o cerere de credite de imprumut nesatisfacuta, in conditiile in care exista disponibilitati banesti in economie.

Conjunctura economica: in perioadele de relansare economica, pentru stimularea investitiilor, rata dobanzii scade, in timp ce in perioade de recesiune aceasta creste.