Obiectul si metoda contabilitatii unitatilor de comert - structuri patrimoniale (ale pozitiei financiare) proprii societatilor de comert-turism, servicii

OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII UNITATILOR DE COMERT - STRUCTURI PATRIMONIALE (ALE POZITIEI FINANCIARE) PROPRII SOCIETATILOR DE COMERT-TURISM, SERVICII

Contabilitatea comertului face parte din stiinta contabilitatii alaturi de celelalte discipline de contabilitate: contabilitatea generala, contabilitate financiara, contabilitatea manageriala.

Contabilitatea societatilor de comert si turism se ocupa cu studiul regulilor generale care privesc gestiunea activitatii acestor societati.

Aceasta contabilitate are la baza principiile contabilitatii generale, dar prezinta si anumite particularitati determinate de specificul activitatii.

Avand in vedere, continutul si sfera de cuprindere a contabilitatii generale,care se refera la intreaga economie, contabilitatea comerciala se refera numai la mijloacele, procesele si sursele din cadrul unitatilor care desfasoara activitati de comert.

Daca in cadrul unitatilor productive partea esentiala a obiectului contabilitatii o constituie procesele de productie cu resursele, cheltuielile si rezultatele acestora, in comert partea cea mai importanta a obiectului contabilitatii o constituie circulatia marfurilor de la producator la consumator.

Desfasurarea activitatii de comert, turism, servicii presupune existenta unui patrimoniu adecvat particularitatilor acestora.

In acest sens, pentru contabilitate patrimoniul prezinta interes prin prisma bunurilor economice ca obiecte care genereaza drepturi si obligatii,si care, constituie baza juridica legala a patrimoniului.

Prin prisma drepturilor si obligatiilor cu valoare economica se exprima insa, si raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si gestioneaza respectivele bunuri.

Pentru evidentierea bunurilor economice in contabilitate este folosit conceptul de activ iar pentru evidentierea drepturilor si obligatiilor este folosit conceptul de pasiv.

Avand in vedere cele doua concepte pentru definirea patrimoniului,precum si aspectul juridic si economic al conceptelor se obtine egalitatea: Activ = Pasiv.

Patrimoniul este obiectul de studiu al contabilitatii,studiu care consta in:

urmarirea si reflectarea situatiei acestuia la un moment dat, folosindu-se in acest scop bilantul;

urmarirea si inregistrarea circulatiei valorilor materiale si banesti generate de relatiile care au loc intre agentii economici in cadrul aprovizionarii, productiei si desfacerii;

inregistrarea si urmarirea circulatiei bunurilor materiale si banesti din interiorul intreprinderii.

Contabilitatea studiaza, de asemenea, raporturile de schimb proprii patrimoniului, care reprezinta, de fapt, echilibrul intern al acestuia, creat intre bunurile economice pe de o parte, si drepturile si obligatiile cu privire la aceste bunuri pe de alta parte.

Contabilitatea studiaza insa si, echilibrul specific activitatilor care produc modificari cantitative si calitative in volumul si structura patrimoniului. Acest echilibru este evidentiat si definit ca o relatie intre cheltuieli si venituri al carui rezultat poate fi profit sau pierdere.

Ecuatia acestui echilibru este de forma: Venituri = Cheltuieli+- Rezultate.

Pentru contabilitate prezinta interes inregistrarea valorilor economice ca parti componente ale patrimoniului entitatilor juridice.

Ca stiinta a evidentei, calculului, analizei si controlului, contabilitatea are o teorie si o metoda proprie si se bazeaza in cercetare,pe un set de principii care asigura studierea stiintifica a patrimoniului si formeaza cadrul general al contabilitatii. Principiile au fost identificate in timp, dezvoltate si aprofundate de stiinta contabilitatii,devenind general acceptate si indispensabile in practica contabila. Aceste principii se xtind permanent ca urmare a evolutiei productiei de bunuri si servicii,a globalizarii economiilor.

In practica contabila din tara noastra au fost reglementate urmatoarele principii:

continuitatea activitatii, independenta exercitiilor, permanenta metodelor, prudenta, evaluarea separata a elementelor de activ si de pasiv, intangibilitatea bilantului de deschidere, necompensarea sau evaluarea separata a elemnteloir de activ si a elementelor de pasiv, prevalenta economicului asupra juridicului, pragul de semnificatie.

Contabilitatea in general, si contabilitatea continentala in special, se foloseste nu numai de cadrul general ci, si de cadrul juridic international, armonizand standardele de contabilitate internationala cu specificul national.De aici a rezultat o noua ramura a dreptului numita drept contabil care se bazeaza pe un ansamblu de reguli ierarhizate astfel dupa ordinea in care se aplica:

- tratate sau acorduri internationale(reglementari, directive);

- texte legislative (legi,ordonante);

- texte reglementate(decrete si hotarari);

- elemente de jurisprudenta(deciziile tribunalelor);

- doctrina(alte surse).[1]

Tratatele internationale au autoritate superioara legilor in conditiile in care respectivul tratat sau acord este semnat aplicat de toate tarile semnatare.

Reglementarile sunt obligatorii in toate statele membre si au o arie mai larga.Directivele sunt de competenta instantelor nationale privind forma si mijloacele de aplicare.

Textele legislative cuprind legile care sunt texte votate de Parlament si reglementeaza numai problemele importante, in mod imperativ si

ordonantele guvernului care au acelasi rol si atunci cand sunt emise daca este cazul ele pot modifica legile,urmand apoi a fi legiferate.

Textele reglementate cuprind si ordine ale administratiei publice emise de ministere- hotarari ale guvernului; recursurilor daca dispozitiile legale au fost corect aplicate.

Deciziile tribunalelor asigura cu ocazia recursurilor daca dispozitiile legale au fost corect aplicate.Ele devin jurisprudenta fara a avea caracter obligatoriu.

Doctrina este constituita din interpretari sau avize referitoare la elementele asupra carora textele legislative si reglementarile nu au facut precizari.In aceasta categorie se cuprind: raspunsurile ministerelor la diferite spete, circularele, recomandarile diferitelor organisme etc.

In tara noastra reglementarile legislative in domeniul contabil sunt de competenta MFP.

Dreptul contabil romanesc cuprinde:

Legea contabilitatii, OMFP nr. 1752/ 2005, etc

In concluzie, contabilitatea comertului, turismului, serviciilor se ocupa de cunoasterea, tratarea, si interpretarea informatiilor privind intregul patrimoniu sau parti ale patrimoniului din domeniile respective.

STRUCTURI PATRIMONIALE (ALE POZITIEI FINANCIARE) PROPRII SOCIETATILOR DE COMERT-TURISM, SERVICII

Principalele trasaturi care caracterizeaza activitatea de comert, turism, servicii se reflecta direct in structura elementelor patrimoniale ale acestora respectiv:specificul activitatii, sistemul de finantare, creditare, decontare.

Specificul activitatii isi pune amprenta asupra componentei si structurii activelor asa incat patrimoniul societatilor de comert, turism desi are aceeasi structura ca a celorlalte societati activele circulante detin o pondere insemnata in comert iar in turism activele imobilizate sunt majoritare.Specificul activitatii influienteaza si organizarea contabilitatii, gestiunea stocurilor fiind obiectivul principal al societatilor de comert iar pentru societatile de turism prestarea serviciilor de cazare, masa, agrement, tratament etc.

Contabilitatea acestor societati este organizata conform regulilor contabilitatii generale a societatilor comerciale si a regulilor impuse de particularitatile obiectului lor de activitate.

Modelul contabil de reprezentare a patrimoniului il constituie bilantul, care prin structura sa ofera informatii despre utilitatea si functionalitatea bunurilor prezentate in activ,cat si despre provenienta acestora, prin structura de pasiv, de regula la sfarsitul exercitiului.

1. Active imobilizate                          1.Capitaluri proprii

2. Active circulante                            2.Proviz. pentru riscuri si ch.

3. Active de regularizare                                3.Datorii

4.Pasive de regularizare.

Structura de pasiv prezinta sursele de finantare aflate la dispozitia societatii.Acestea se pot structura in functie de provenienta in: surse proprii de finantare si surse atrase.

Un alt criteriu de clasificare a surselor de finantare este termenul de exigibilitate, in functie de care sursele de finantare se grupeaza in:

surse permanente si,

surse de finantare pe termen scurt.

Sursele de finantare a societatile de comert, turism, servicii in conformitate cu prevederile OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si Directiva a VII-a) sunt: capital, prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezerve din conversie(107), interese monoritare(108), actiuni proprii(109), rezultatul reportat, rezultatul exercitiului,subventii pentru investitii, proviozioane, imprumuturi si datorii asimilate(din emisiunea de obligatiuni, credite bancare pe termen lung,daorii ce privesc imobilizarile financiare,alte imprumuturi si datorii asimilate, dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate, prime privind rambursarea obligatiunilor).Aceste surse sunt utlizate pe termen lung.

Sursele de finantare pe termen scurt sunt atrase la dispozitia societatii pentru o perioada mai mica de un an si provin din credite bancare pe termen scurt, datorii comerciale, datorii salariale, datorii fiscale, alte datorii.

SIC definesc datoriile ca obligatii curente ale enitatii, rezultate din evenimente anterioare, a caror stingere se asteapta sa determine o reducere a resurselor concretizate in beneficiile economice sau potentialul serviciilor entitatii.

Caracteristica acestor elemente patrimoniale este functia contabila de pasiv.

Structura de activ a bilantului cuprinde bunurile economice, valorile de incasat si disponibilitatile banesti.Activele ofera entitatilor comerciale o modalitate de realizare a obiectivelor propuse.Activele sunt utilizate pentru a aduce beneficii economice viitoare.

In societatile de comert activele se clasifica astfel: active imobilizate, active circulante si de regularizare.

Activele imobilizate sunt bunuri si valori economice a caror utilizare dureaza mai mult de un an, si deci, nu se consuma la prima utilizare. Activele circulante sunt bunuri si valori economice care sunt achizitionate sau produse pentru o perioada mai mica de un an.

Activele imobilizate se compun din: imobilizari necorporale, corporale,imobilizari in curs in curs si financiare.

Activele circulante sunt elemente patrimoniale destinate vanzarii si sunt constituite din: stocuri si productia in curs de executie, crente(active circulante in decontare), active circulante banesti.

Obiectul de activitate al societatilor de comert impune ca marfurile, creantele, ambalajele si disponibilitatile sa fie majoritare in totalul activelor, de aceea, este necesar studierea problematicii care vizeaza aceste elemente patrimoniale, respectiv:

- evaluarea stocurilor;

- contabilizarea stocurilor- metode de contabilizare;

- alte operatii specifice(inventarierea, contabilizarea diferentelor rezultate in urma inventarierii, transferul de marfuri etc.)

Organizarea contabilitatii acestor societati se realizeaza in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii, responsabilitatea revine administratorului.

Societatile comerciale pot organiza contabilitatea prin: compartimente distincte conduse de directorul financiar-contabil sau contabilul sef sau prin persoane juridice autorizate, reprezentate de societati comerciale infiintate in baza legislatiei roamanesti autorizate de CECCAR si de persoane fizice autorizate.