Particularitati ale organizarii contabilitatii publice

PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII CONTABILITATII PUBLICE

Contabilitatea are ca obiect studiul patrimoniului cuprinzand bunurile mobile si imobile, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile precum si modificarile intervenite in cursul perioadelor de gestiune.

Contabilitatea prin campul sau de actiune este grevata pe o entitate patrimoniala.

Entitatile patrimoniale si implicit institutiile publice reprezinta sfera de actiune si de cunoastere a contabilitatii.

Contabilitatea ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, capitalurilor proprii si datoriilor trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor privind pozitia si performanta financiara a unor entitati si a fluxurilor de trezorerie atat in relatiile cu creditori financiari, furnizori, clienti, cat si pentru cerintele interne ale entitatii.

Prima lege de contabilitate publica in Romania a aparut in anul 1864 motivarea pastrandu-se pana la instalarea regimului comunist.

In perioada 1948-1989 termenul a fost inlocuit cu notiunea „contabilitatea institutiilor bugetare”.

Prin legea contabilitatii 82/1991s-a definit contabilitatea publica ca fiind contabilitatea care cuprinde:

contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare care sa reflecte incasarea veniturilor si plata cheltuielilor fiecarui exercitiu bugetar;

contabilitatea trezoreriei statului;

contabilitatea generala (financiara) bazata pe principiul constatarilor si obligatiunilor care sa reflecte evolutia situatiei financiar patrimoniale precum si excedentul sau deficitul executiei bugetare;

contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea publica trebuie sa ofere urmatoarele informatii cu privire la:

patrimoniul aflat in administrarea institutiilor publice;

rezultatul executiei bugetare;

rezultatul patrimonial;

costul programelor aprobate.

Institutiile publice incheie executia bugetara prin intocmirea situatiilor financiare care trebuie sa cuprinda :

bilantul;

contul de executie bugetara;

situatia veniturilor si cheltuielilor;

politici contabile si note explicative;

alte anexe.

Situatiile financiare anuale se vor intocmi de catre toti ordonatorii de credite bugetare si se vor depune la organul ierarhic superior iar ordonatorii principali le vor depune la MFP. Institutiile publice intocmesc si tin situatiile financiare trimestriale care au acelasi regim de raportare.

Depunerea situatiilor financiare anuale si trimestriale este precedata de obligativitatea acordarii vizei de catre unitatile trezoreriei la care acestea au deschise conturile. Viza urmareste certificarea platilor de casa efectuate si a disponibilitatilor aflate in conturi si in numerar care trebuie sa corespunda cu situatia soldurilor(conturilor) respective deschise de fiecare institutie publica.

In situatia in care nu exista concordanta intre datele institutiei publice si datele trezoreriei finantelor publice,situatiile financiare trimestriale si anuale vor fi restituite ordonatorilor de credite bugetare pentru corectare.

Raspunderea pentru organizarea contabilitatii publice revine ordonatorului de credite bugetare. Exercitiul bugetar corespunde anului calendaristic cu exceptia primului si ultimului an de activitate.

Pentru a reflecta cat mai fidel situatia patrimoniului institutiilor publice, acestea sunt obligate sa efectueze ca lucrare pregatitoare inventarierea generala a patrimoniului.

Aceasta se mai efectueaza si in institutiile de fuziune, divizare sau cedare a activitatii.

Si institutiile publice potrivit reglementarilor contabile specifice, au obligatia cu oranizarea si conducerea contabilitatii generale(financiare), sa respecte cu buna credinta urmatoarele principii contabile:

principiul independentei exercitiului;

principiul prudentei;

principiul permanentei metodelor;

principiul continuitatii;

principiul necompensarii;

principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;

principiul inregistrarii separate a elementlelor de activ si de pasiv.

In cazul institutiilor publice tratamentele contabile aplicate vizeaza in principal modalitatile de evaluare si momentele evaluarii.

Evaluarea ca si in cazul agentilor economici consta in atribuirea unei valori monetare activelor sau pasivelor sau operatiunilor care modifica sistemul elementelor patrimoniale.

Fiind vorba de fonduri publice in cazul institutiilor publice, in principal evaluarea se bazeaza pe principiul costului istoric, acesta fiind singurul cost obiectiv determinat deoarece este reflectat de documentele justificative.

Momentele evaluarii bunurilor, creantelor si datoriilor sunt:

1. La data intrarii in patrimoniu acestea sunt evaluate si inregistrate in functie  de sursa de provenienta astfel:

la cost de achizitie cele primite cu titlu oneros;

la valoare justa cele primite cu titlu gratuit;

la pretul lor de inregistrare cele primite prin transfer fara plata de la alte institutii publice;

la costul efectiv de productie cele construite sau obtinute in cadrul institutiei.

2. La data inventarierii elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea lor actuala denumita si valoare de inventar stabila infunctie de utilitatea bunurilor,starea acestora si pretul de pe piata. Creantele si datoriile sunt evaluate la valoarea de incasat respectiv de platit.

3. La inchiderea exercitiului elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii, mai putin provizioanele si ajustarile de valoare inregistrate.

4. La data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum, elementele patrimoniale sunt inregistrate la valoarea lor contabila.

In organizarea contabilitatii institutiilor publice trebuie sa se tina seama de modalitatea principala de finantare a acestora astfel:

Institutiile publice in marea  lor parte functioneaza pe principiul acoperirii cheltuielilor de la buget si doar o mica parte pe principiul autofinantarii, adica a acoperirii cheltuielilor de functionare si de ____________________din venituri proprii.

Institutiile publice sunt institutii ale statului de drept care indeplinesc functii social educative, de aparare, etc.

Institutiile publice finantate integral din venituri bugetare realizeaza decontarile cu bugetul statului pe baze brute adica orice venit incasat se varsa la bugetul statului si orice cheltuiala efectuata se acopera de la buget.

Conturile de cheltuieli apar cu sold in bilant doar in cursul anului cand se inregistreaza suma angajamentelor efectuate fata de terti pe baza creditelor bugetare aprobate. La finele anului se inregistreaza diminuarea finantarii bugetare a anului curent prin debitarea conturilor de cheltuieli si creditarea contului de finantare prin intermediul contului de rezultate.

Institutiile publice care imbina finantarea bugetara cu autofinantarea vor efectua decontarile cu bugetul statului pe baze nete respectiv vor primi sau varsa la buget sume in limita diferentelor favorabile sau nefavorabile dintre veniturile si cheltuielile proprii.

Institutiile publice care se autofinanteaza in intregime pot pastra si reporta pentru exercitiul viitor fondurile obtinute dupa varsarea veniturilor care prin lege au aceasta destinatie.

PLANUL DE CONTURI

Conform celor 3 sectoare de activitate din cadrul economiei nationale, ministerul finantelor publice emite plan de conturi distinct pentru sectorul agentilor economici, pentru sectorul bancar si pentru sectorul public.

Pana la data de 01.01.2006 institutiile publice au condus contabilitatea dupa planul de conturi aprobat prin OMFP 324/1984.

Incepand cu 1 iunie 2006 planul de conturi pentru institutiile publice a fost adaptat cadrului general al planului de conturi, clasele de conturi fiind identice cu cele pentru agentii economici.

Specific planului de conturi actual este faptul ca sau introdus conturi pentru organizarea contabilitatii veniturilor bugetare pe structura bugetelor cunoscute si totodata sau diferentiat conturile pentru bugetele locale de bugetul statului.