Fundamentarea deciziei de finantare a exploatarii

Fundamentarea deciziei de finantare a exploatarii

Apelarea surselor proprii, atrase sau imprumutate, se va face in conditii de armonizare a relatiei rentabilitate-lichiditate si de diminuare a riscului.

Sursele durabile de finantare a ciclului de exploatare

Sursele proprii, chiar dacǎ implicǎ participarea "investitorilor de capitaluri' la proprietate si la distributia profitului net constituie totusi cea mai sigura sursa de finantare, determina autonomie financiara si elimina riscul retragerii fortuite a capitalurilor. Sursele atrase (datoriile curente de exploatare) sunt numeroase dar nesigure. Evolutia lor este strans legata de evolutia si caracteristicile de exploatare care determina atat marimea datoriilor curente (de exploatare), cat si durata lor de exigibilitate. In sfarsit, sursele imprumutate pe termen scurt prezinta principalul avantaj al mobilitatii lor, pentru a amortiza diferenta continuu fluctuanta dintre necesarul de finantat si sursele proprii si atrase de capitaluri circulante. In functie de context, aceasta diferenta variaza fie in acelasi sens, fie in sensuri contrare. Dar, pe langa caracterul oneros, sursele imprumutate determina cresterea gradului de indatorare al firmei.

O decizie optima de finantare a ciclului de exploatare poate fi aceea care echilibreaza relatia contradictorie dintre cresterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor proprii, folosire ce este insotita de o anumita rigiditate in atragerea acestor surse si in costul cel mai ridicat al acestora) si necesitatea apelarii la credite pe termen scurt, flexibile, care sa acopere nevoile temporare si sa vina in completarea surselor proprii (apelarea care este insotita de o intensificare a controlului bancar in legatura cu utilizarea creditelor si cu garantia rambursarii lor). Decizia este, astfel, destul de complexa, dar criteriul optim va fi realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate, lichiditate si diminuare a riscului.

La randul lor, sursele proprii si imprumutate sunt in corelatie directa cu sursele atrase din decalajele favorabile de plati catre furnizori, stat, salariati etc, respectiv datoriile curente din exploatare comerciale, fiscale, sociale etc. Pana la scadenta lor si uneori chiar peste scadenta, aceste datorii reprezinta capitaluri atrase gratuit de la cei catre care firma are obligatii de plati.

Datoriile de exploatare (sursele atrase)

Datoriile curente (din exploatare) rezulta din relatiile contractuale ale firmei cu tertii (care asigura furnizarea de materii prime, materiale, manopera, servicii), cu statul (catre care firma are obligatia, prin lege, de a plati impozite si taxe) si cu propriul personal (salarii datorate, salarii neridicate etc). Pe intervalul de la intrarea si receptia materialelor, serviciilor, manoperei sau de la nasterea datoriilor catre staf si pana la momentul platii efective a acestor datorii, firma beneficiaza de o sursa de capitaluri, furnizata de acesti terti in mod gratuit.

Avand in vedere caracterul avantajos al acestei surse de capital, firma ar putea profita prin cresterea, ca volum, a acestor datorii si prin amanarea termenului efectiv de plata. Cum insa angajarea acestor datorii este reglementata prin contracte sau prin legi de impozitare, firma va fi penalizata pentru depasirea termenului de plata.

Cu toate acestea, amenzile si penalizarile pentru amanarea platii furnizorilor fie ca nu se aplica, fie ca nu sunt destul de penalizatoare, ceea ce face ca amanarea platii furnizorilor sa devina un fenomen real si critic in economia romaneasca. Din motive ce tin de firma (lipsa de lichiditati), dar si de sistemul bancar (privind intarzieri in decontarea platilor), se ajunge frecvent la blocaj financiar indeosebi la firmele furnizoare de servicii publice.

Probleme pentru test grilǎ:

Proportionalitatea dintre datoriile curente (de exploatare) si cifra de afaceri reprezintǎ:

a) diferenta dintre incasǎrile si plǎtile perioadei, respectiv necesarul optim de trezorerie;

b) nivelul performantei economico-financiare a firmei in functie de dependenta de pietele de aprovizionare;

c) coeficientul de rotatie constant in timp sau durata medie a plǎtilor constantǎ in timp;

d) nivelul solvabilitǎtii si lichiditǎtii firmei;

e) nivelul excedentului de trezorerie al firmei.

Datoriile curente (din exploatare) rezultǎ din:

a) relatiile cu actionarii si institutiile de credit;

b) relatiile firmei cu tertii si angajatii acesteia;

c) relatiile firmei cu institutiile de credit si cele ale statului;

d) relatiile firmei cu actionarii si furnizorii de materii prime si materiale;

e) relatiile firmei cu tertii, statul si angajatii acesteia.

O gestiune eficienta a pasivelor circulante este cea care obtine:

a) un volum al decalajelor nefavorabile de plǎti, mai mare decȃt al decalajelor nefavorabile de incasǎri;

b) o ritmicitate a aprovizionǎrilor indiferent de scadenta de achitare a acestora, pentru a nu se intrerupe ciclul de productie;

c) un volum al decalajelor favorabile de plati, mai mare decat al decalajelor nefavorabile de incasari;

d) acoperirea necesarului de plǎti curente din capitalul social si rezultatul net al exercitiului financiar;

e) constituirea de provizioane calculate in functie de riscurile asimilate elementelor de activ la nivelul necesarului de plǎti curente.

Un serviciu de trezorerie activ va cauta sa angajeze intotdeauna datorii cu scadente intinse in timp, in raport cu stocurile si creantele-clienti pe care va cauta sa le transforme cat mai operativ in bani. Daca trezorierul va ajunge sa aiba datorii curente mai mari decat stocurile si creantele firmei, el va reusi sa realizeze o economie de ACR_nete, adica sa aiba un surplus de pasive circulante, concretizat intrun surplus de trezorerie, provenit gratuit de la terti (este adesea cazul firmelor de distributie cu ridicata si cu amanuntul).

Fiind surse gratuite de capital, o gestiune eficienta a pasivelor circulante ar fi aceea care reuseste un volum al decalajelor favorabile de plati, mai mare decat al decalajelor nefavorabile de incasari. Aceste datorii ale firmei catre terti (furnizori, stat, personal etc.) au un caracter repetabil deoarece sunt atrase si se reannoiesc continuu. In marime efectiva, acestea se evalueaza la nivelul soldurilor curente din bilant, iar ca marimi previzionate se estimeaza dupa metoda procent din vanzari, prin coeficientul sau durata de rotatie, metoda identica cu cea folosita in previzionarea nevoii de finantare a stocurilor, creantelor si a activelor circulante nete. Ca si in cazul activelor circulante, previziunea pasivelor circulante porneste de la relatia: proportionalitate dintre datoriile curente si cifra de afaceri, relatie care se considera constanta in timp:

Coeficient de rotatie = ^{Datorii  de exploatare} constant in timp

^{Cifra de afaceri}

sau

Durata medie a platilor = ^{Datorii de exploatare} · 360 = constantǎ in timp

Cifra de afaceri

Problemǎ pentru test grilǎ:

Din bilantul incheiat la sfȃrsitul exercitiului N rezultǎ urmǎtoarea situatie (u.m.):

datorii de exploatare 80.000; cheltuieli 65.000; datorii financiare 10.000; cifra de afaceri 180.000; datorii cǎtre personal 45.000.

Coeficientul de rotatie va fi:

a) 36,11 %;

b) 80,00 %;

c) 59,26% ;

d) 41,66%;

e) 44,44%.

Coeficientul de rotatie= Datorii de exploatare/cifra de afaceri *100= constant in timp

Coeficientul de rotatie= 80.000/180.000 * 100= 44,44%

Problemǎ pentru testul grilǎ:

Din bilantul incheiat la sfȃrsitul exercitiului N rezultǎ urmǎtoarea situatie (u.m.):

cifra de afaceri 200.000; stocuri 15.000; clienti 20.000; datorii de exploatare 95.000.

Durata medie a plǎtilor va fi:

a) 184 zile;

b) 207 zile;

c) 135 zile;

d) 171 zile;

e) 146 zile.

Durata medie a plǎtilor= Datorii de exploatare/Cifra de afaceri * 360= constant in timp

Durata medie a plǎtilor= 95.000/200.000 * 360= 171 zile

Problemǎ pentru test grilǎ:

Din bilantul incheiat la sfȃrsitul exercitiului N rezultǎ urmǎtoarea situatie (u.m.):

cifra de afaceri 100.000; stocuri 10.000; clienti 30.000; datorii de exploatare 35.000.

Durata medie a plǎtilor va fi:

a) 126 zile;

b) 140 zile;

c) 210 zile;

d) 114,5 zile;

e) 72 zile.

Durata medie a plǎtilor= Datorii de exploatare/Cifra de afaceri * 360

Durata medie a plǎtilor= 35.000/100.000 * 360= 126 zile

In consecinta, marimea previzionata a datoriilor curente va fi determinata de cifra vanzarilor estimata pentru anul de plan si coeficientul de rotatie sau durata de plata a datoriilor curente inregistrate in anul precedent:

Creditele pe termen scurt pentru finantarea ciclului de exploatare

In completarea surselor proprii si atrase, firma apeleaza la credite bancare de trezorerie sau pe obiect. Acestea au rol de amortizor intre cresterea sau reducerea nevoii de capitaluri circulante si diminuarea sau majorarea surselor proprii si atrase de capitaluri circulante. Aceste oscilatii se vor reflecta in marimea soldului creditelor bancare. Fata de perioada precedenta, soldul creditelor planificate poate fi diminuat cu excedentul de trezorerie degajat in perioada respectiva sau poate fi majorat cu deficitul de trezorerie rezultat la finele perioadei precedente.Majorarea soldului creditelor bancare poate fi facuta pana la o limita, si anume, cea a unui plafon stabilit de banca in relatiile sale de credit cu firma.

Studiu de caz: Determinarea creditelor de trezorerie se face conform planului de trezorerie, care se intocmeste pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere previzionale.

Planul de trezorerie

Trim. I Trim.II Trim. III Trim.IV

Probleme pentru testul grilǎ:

Planul de trezorerie se intocmeste pe baza:

a) bilantului si a contului de profit si pierderi previzionabile;

b) cifrei de afaceri si profitul net al firmei previzionabile;

c) profitului brut previzionat din activitatea de exploatare;

d) datoriilor de exploatare si a cifrei de afaceri previzionabile;

e) marjelor asupra cheltuielilor variabile de gestiune.

Bilantul si contul de profit si pierderi al exercitiului prezinta urmatoarele date (u.m.):

Soldul final de trezorerie (Sft) va fi:

a)

b)

c)

d)

e)

Soldul final de trezorerie= Soldul initial de trezorerie + Incasǎri - Plǎti

Soldul final de trezorerie=

Bilantul si contul de profit si pierderi al exercitiului prezinta urmatoarele date (u.m.):

Excedentul (+)/deficitul (-) de trezorerie va fi:

a)

b)

c )

d)

e)

Excedentul(+)/Deficitul (-) de trezorerie= Soldul final de trezorerie (Sft) - Necesarul optim de trezorerie

Excedentul(+)/Deficitul (-) de trezorerie

Soldul initial al fiecarui trim. coincide cu soldul final al trim. Anterior.

Soldul final, determinat ca diferenta dintre incasarile si platile perioadei, poate exprima un deficit de trezorerie (platile, inclusiv soldul de trezorerie al anului/trimestrului precedent, mai mari decat incasarile perioadei) sau un excedent de trezorerie (incasarile inclusiv soldul de trezorerie al anului/trimestrului precedent, mai mari decat platile perioadei).

Deficitul de trezorerie determina nivelul noilor credite pe care firma le va solicita in trimestrul respectiv pentru acoperirea platilor mai mari decat incasarile. Necesarul de credite a luat in calcul si nevoia de formare a unui sold minim permanent de cash ca un stoc de siguranta pentru plati imprevizibile.

Excedentul de trezorerie determina volumul creditelor in sold care urmeaza a se rambursa in trimestrul respectiv si/sau volumul plasamentelor, de trezorerie (daca soldul trezorerie ramane in cele din urma excedentar).

Asa cum se releva si in aplicatia de mai sus, firmele, indeosebi cele cu oportunitati de crestere, se confrunta in primele trimestre cu deficite intre incasari si plati pana la momentul in care acestea sunt absorbite din profitul net si amortizare. Acoperirea acestora se face, cel mai adesea, prin solicitarea de credite de trezorerie si, mai rar, prin scontarea de efecte comerciale (cambii, bilete la ordin, cecuri) sau prin afacturarea (vanzarea) creantelor de incasat (factoring) La randul lor, bancile analizeaza aceste solicitari de credite prin prisma "standing-ului", a bonitatii clientilor sai in functie de care se fixeaza rata de dobanda, comisioanele, conditiile de garantare a rambursarii creditelor etc. Analiza solicitarii de credite are ca scop identificarea clasei si a subclasei de risc (rating) care va fundamenta decizia de acordare a creditelor.