Impozitele personale

Impozitele personale

Impozitele personale intelese stricto sensu lovesc persoana fara a tine cont de facultatile sale contributive. Totusi, astazi, prin impozit personal se intelege un impozit care tine seama de situatia familiala sau a averii contribuabilului, pentru a taxa un venit, un produs sau un capital.

Spre deosebire de impozitul real, impozitul personal are avantajul ca vizeaza materia impozabila sub toate formele sale. Impunerea este insa mult mai tehnica si mai complicata, iar costuriile de gestionare mai ridicate. Un alt avantaj al impozitului personal este cel pe planul echitatii, deoarece diferentiaza sarcina sau povara fiscala in functie de capacitatea contributiva a fiecaruia. El este potrivit acelor obiecte impozabile care reflecta situatia personala a contribuabilului, cum ar fi venitul global pe care il realizeaza sau averea pe care o poseda. Evaluarea acestora reclama un personal calificat si expermentat, care sa poata efectua investigatiile fiscale necesare.

Caracteristicile venitului impozabil, fie ca se refera la persoane fizice, fie la persoane juridice, sunt in principal urmatoarele:

1. Venitul impozabil, atat cel castigat regulat, cat si cel exceptional cuprinde, in principiu, si venitul nemonetar (avantaje in natura, spre exemplu), pe langa venitul monetar.

2. Venitul impozabil este, in principiu, un venit net care se obtine deducand din suma venitului asa cum este obtinut sau perceput, adica in suma bruta, costurile, cheltuielile si obligatiile suportate pentru obtinerea sau conservarea acestui venit.

3. Venitul impozabil este un venit realizat, iar in unele cazuri el trebuie sa fie si disponibil. Atunci cand este vorba de profit, venitul impozabil este venitul realizat care cuprinde si pe cel care rezulta din luarea in consideratie a creantelor dobandite si a datoriilor certe, chiar daca unele si/sau altele nu sunt inca platite la inchiderea exercitiului considerat. Venitul altor contribuabili nu este impozabil decat daca, pe langa faptul ca este realizat, acesta este si disponibil pe calea platii in numerar, remiterii unui cec sau inscrierii in creditul unui cont.

Inegalitatea repartizarii sarcini rezultand din impozitul pe venit.

Impozitele personale se pot clasifica in:

1.impozite pe venit;

2. impozite pe avere.

La randul sau, impozitul pe venit ia doua forme:

o           impozitul pe veniturile persoanelor fizice

o           impozitul pe veniturile (profitului) persoanelor juridice

A. Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venit apare ca unul din impozitele cele mai complexe datorita a doua imprejurari. Prima se refera la vointa legiuitorilor de a asigura un minim de justete fiscala combinand personalizarea impozitului cu discriminarea fiscala, care tine seama de originea veniturilor si clasa acestora. A doua imprejurare rezida in interventionismul fiscal care se manifesta printr-o multitudine de dispozitii speciale care ingreuneaza mecanismul asezarii si stabilirii impozitului.

Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data in lume in Anglia in 1799 de catre William Pitt ca o masura temporara pe timp de razboi (dintre Marea Britanie si Franta). In preajma primului razboi mondial, si alte tari (SUA, Japonia, Germania, Franta, Olanda, Belgia, etc.) au adoptat impozitul pe venit in sarcina persoanelor fizice.

Acest impozit este datorat de persoane fizice pentru venitul pe care-l realizeaza. In cazul rezidentilor exista o obligatie nelimitata fata de acest impozit, ceea ce presupune ca un contribuabil este impozitat intr-un anumit stat nu numai pentru veniturile pe care el le obtine in acel stat, ci si pentru cele provenite din surse de peste hotare (venitul mondial). Contribuabilii care realizeaza venituri intr-un stat, fara sa indeplineasca conditiile de rezidenta sau de domiciliu, nu sunt impozitati in statul respectiv decat in functie de veniturile pe care ei le realizeaza aici. In acest caz exista o obligatie fiscala limitata.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice:

1. sistemul impunerii separate, care presupune o impunere pe fiecare categorie de venit al persoanei fizice in cauza;

2. sistemul impunerii globale, in care caz, dupa ce in cursul anului s-a efectuat impunerea separata pentru fiecare sursa de venit in parte (cu cotele de impozit aferente, in functie de impozitul si venitul respectiv), la sfarsitul anului toate veniturile sau numai o parte din acestea realizate de persoana fizica (sau familie, acolo unde sunt impusi impreuna sotii) se cumuleaza si, pe baza unei noi grile de impozitare anuale pregresive pe transe de venit, se caluculeaza impozitul anual.

Pe baza acestui calcul, impozitiul rezultat se compara cu totalul impozitelor achitate provizoriu in cursul anului de contribuabil si apoi se face regularizarea diferentelor.

In tara noastra, impozitarea veniturilor realizate de catre persoanele fizice a evoluat astfel:

in prima faza, pana in anul 2000, impunerea a fost strict separata - pe cedule - a fiecarei categorii de venit obtinute;

apoi s-a trecut, treptat, incepand cu anul 2000, la impunerea mai multor categorii laolalta, ajungandu-se la stabilirea globala a veniturilor impozabile;

potrivit prevederilor actuale ale Codului fiscal (incepand cu anul fiscal 2005) nu mai are loc procesul de globalizare a veniturilor, ci s-a instituit o cota unica de impozitare asupra veniturilor, ceea ce reprezinta o relaxare fiscala pentru veniturile mari

Veniturile care se supun impozitului pe venit in Romania sunt urmatoarele:

d)          veniturile salariale;

e)          veniturile din activitati independente (venituri realizate din activitati comerciale, profesii libere si din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala);

f)           venituri din cedarea folosintei bunurilor;

g)          venituri din investitii (dividende; venituri impozabile din dobanzi; castiguri din transferul titlurilor de valoare; venituri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si orice alte operatiuni similare si venituri de lichidare/dizolvare fara lichidare a unei persoane juridice);

h)          venituri din pensii;

i)           venituri din activitati agricole (cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, in sere si solarii special destinate acestor scopuri si/sau in siste irigat; cultivarea si valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor; exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si altele asemenea);

j)           veniturii din premii si din jocuri de noroc;

k)          venituri din transferul proprietatii imobiliare;

l)           venituri din alte surse, definite conform art. 78 din Codul fiscal.

In prezent, veniturile obtinute din orice sursa (activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal efectuat la la mai putin de un an de la dobandire, pensii, activitati agricole, premii, alte surse) sunt supuse cotei de impozitare de 16% - cota unica aplicata asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse de venit.

In vederea determinarii veniturilor impozabile obtinute de persoanele fizice si a impozitarii corespunzatoare a lor, in Codul fiscal sunt prevazute reguli specifice pentru fiecare tip de venit.

B. Impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Veniturile persoanelor juridice care sunt supuse impozitarii sunt profitul si dividendele obtinute din participarea la capitalul altei persoane juridice.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit in Romania este platit de persoanele juridice romane, de persoanele juridice straine care desfasoara activitate in Romania, printr-un sediu permanent, in asociere cu persoane juridice romane, intr-o asociere fara personalitate juridica.

Baza de impunere, adica suma asupra careia se aplica cota legala in vederea stabilirii impozitului datorat de contribuabil, o reprezinta profitul anual impozabil. Acesta se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Atat veniturile neimpozabile, cat si cheltuielile neductibile sunt prevazute si enumerate de Codul fiscal.

Cota de impunere este in prezent de 16%, care reprezinta regula si de la care Codul fiscal prevede unele exceptii:

contribuabilii care desfasoara activitati specifice barurilor si cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive datoreaza un impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri;

unele categorii de persoane juridice prevazute de Codul fiscal beneficiaza de anumite reduceri ori deduceri.

Calcularea impozitului pe profit se face prin aplicarea cote de impunere asupra bazei impozabile, sarcina calcularii, retinerii si varsarii sumei de bani reprezentand impozitul pe profit revine contrabilului care a realizat profit impozabil.

In cazul in care contribuabilul a inregistrat pierderi, pierderea fiscala anuala, determinata prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile ce se vor realiza in urmatorii cinci ani consecutivi.

Plata impozitului pe profit se face, in principiu, trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator aceluia pentru care se face plata. De la aceasta regulla sunt unele exceptii (institutiile de credit platesc lunar pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare aceleia pentru care s-a calculat impozitul; organizatii le nonprofit, precum si contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura si viticultura platesc anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul pe profit datorat).

Impozitul pe dividende

Dividendele sunt venituri curente ale persoanelor fizice si juridice care au participatii la capitalul unor societati comerciale, venituri care sunt supuse si ele impozitarii. Daca dividendele se distribuie in natura, legea stabileste ca evaluarea produselor acordate se va face la pretul de vanzare practicat de unitate pentru produsele din productia proprie sau la pretul de achizitie pentru alte produse, iar in cazul serviciilor, pe baza tarifelor stabilite pentru aceste servicii.

Obiectul sau materia impozabila este reprezentata de dividendele platite de societate si cuvenite asociatilor/actionarilor. Impozitul pe dividende se stabileste asupra valorii brute a dividendului platit catre o persoana juridica romana, prin aplicarea unei cote de 16%, care constituie venit la bugetul de stat. Obligatia calcularii, retinerii si varsarii acestui impozit revine societatii comerciale care distribuie dividende, iar termenul de plata este cel mai tarziu pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care se plateste dividendul.

C. Impozitele pe avere au ca obiect impozabil averea detinuta de contribuabili. Ele sunt, in general, venituri ale bugetelor locale si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

a) impozite asupra averii prpriu-zise:

- impozitele pe proprietati imobiliare (cladiri si terenuri);

- impozitele asupra activului net.

b) impozitele pe circulatia averii:

- impozitul pe succesiuni;

- impozitul pe donatii;

- impozitul pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri mobile;

- impozitul pe castigul de capital din tranzactionarea valorilor mobiliare, din dobanzi sau din tranzactii valutare;

- impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.

c) impozitul pe sporul de avere:

- impozitul pe plusul de avere imobiliara;

- impozitul pe sporul de avere dobandit in timp de razboi.