Participarea bugetului public la repartitia produsului intern brut (P.I.B.) si functiile acestuia

Participarea bugetului public la repartitia produsului intern brut (P.I.B.) si functiile acestuia

Cele doua laturi ale relatiilor bugetare se intemeiaza pe procesele repartitiei primare si secundare a P.I.N. Incidenta relatiilor bugetare asupra acestor procese este dependenta de caracterul si modul de organizare a economiei, de structura proprietatii in cadrul economiei nationale, si in ultima instanta, de modul de gestionare a societatilor comerciale cu capital de stat sau la care se manifesta coparticiparea de capital a statului[1].

Timp de 4 decenii in economia romaneasca a predominat proprietatea de stat si modul centralizat de organizare si administrare a economiei, astfel incat relatiile bugetare s-au manifestat, in primul rand, in procesele primare de distribuire a P.I.N., prin mobilizarea a celei mai mari parti din venitul net creat in unitatile de stat si repartizarea partii covarsitoare a resurselor bugetare pentru finantarea ramurilor activitatii economice din sectorul proprietatii de stat.

In al doilea rand, redistribuirea P.I.N. prin intermediul bugetului public, ponderea acestuia s-a mentinut la un nivel mult sub media mondiala, mai ales in comparatie cu tarile dezvoltate. Aceasta redistribuire s-a infaptuit prin preluarea unei parti a venitului net creat in sectorul cooperatist si a unei parti din veniturile primare si derivate ale populatiei, si prin alocarea unei fractiuni din fondul bugetar pentru finantarea activitatilor desfasurate de institutiile de stat, a celor consacrate apararii nationale si a ordinii publice, pentru intretinerea si functionarea organelor puterii si administratiei de stat, a institutiilor judecatoresti si a organelor procuraturii.

In prezent, integrarea relatiilor bugetare in repartitia P.I.N. cunoaste o restructurare majora, in plina desfasurare. Astfel, odata cu declansarea privatizarii, a inceput fenomenul restrangerii treptate a participarii bugetului public la repartitia primara P.I.N., atat in domeniul mobilizarii veniturilor bugetare cat si in alocarea pe destinatii a acestora[2].

In procesul formarii veniturilor bugetare, modificari s-au produs atat datorita aparitiei unei noi structuri a proprietatii, cat si datorita influentelor rezultate din noua modalitate de gestionare a proprietatii de stat, astfel incat era necesara realizarea unei separatii intre patrimoniul public si privat al statului, statul capatand o dubla calitate: subiect de drept public si ca subiect de drept privat, lucru ce s-a realizat in primul rand prin legea nr. 18/91.

Domeniul public al statului cuprinde bunurile ce sunt afectate unor utilitati publice, adica acelea de care cetatenii se folosesc direct, in mod gratuit sau platind tarife modice, precum si cele destinate in exclusivitate pentru desfasurarea activitatii organelor statale si institutiilor publice. Patrimoniul privat al statului cuprinde acea parte a avutiei pe care statul o detine ca orice particular si care ii aduce venituri in regim economic.

In Romania de azi, din momentul transformarii fostelor intreprinderi de stat in societati comerciale sau regii publice autonome si al adoptarii legii privatizarii acestora, s-a produs schimbarea regulilor de gestionare a acestora, de atunci conform dreptului comercial (privat).

Paralel cu acest proces, marile societati comerciale au devenit subiecti autonomi ai economiei, astfel ca relatiile dintre stat si aceste societati comerciale au capatat natura fiscala, statul manifestand suveranitatea fiscala, obligand respectivele societati comerciale sa puna la dispozitia sa o parte din P.I.N. pe care il creeaza sau pe care il insusesc pe piata, sub forma de impozite si taxe.

Derularea procesului dezetatizarii economiei romanesti, prin functionarea F.P.S. si F.P.P., a condus la modificarea esentiala a mecanismului alocarii pe destinatii a fondului bugetar, precum si a naturii proceselor de alocare a resurselor bugetului public. In acest context, putem aprecia, ca alocarea fondului bugetar pentru acoperirea diverselor necesitati a devenit, in integralitatea sa, o expresie a redistribuirii P.I.N.[3]

In cadrul mecanismului de functionare a economiei contemporane, bugetul public indeplineste cele doua functii a finantelor: functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie se manifesta in legatura cu mobilizarea resurselor, constituirea fondurilor bugetare si alocarea pe destinatii a acestora conform autorizatiei date de Parlament si a elementelor care intervin in executie, pentru necesitati impuse de indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

In conditiile actuale din Romania, se inregistreaza o restructurare majora a functiei de repartitie a bugetului, datorita schimbarilor de esenta ce au loc in structura proprietatii si a noului mod de gestionare a proprietatii de stat.

Functia de control a bugetului se manifesta prin punerea in practica a ansamblului reglementarilor vizand mobilizarea veniturilor bugetare si utilizarea acestora, a corelatiilor ce se manifesta intre bugetul public si subiectii ce participa la constituirea acestuia si la utilizarea resurselor ce le sunt alocate, si se indeplineste in stransa legatura cu cea de repartitie.

Legat de indeplinirea acestor doua functii, de repartitie si de control, bugetul public are rolul unei parghii cu influenta principala asupra activitatii economico-sociale, avand menirea sa contribuie la stimularea initiativei agentilor economici, la sustinerea derularii fenomenelor si proceselor economico-sociale pozitive si la limitarea celor negative.