Etapele procesului de comunicare si mecanismele interne ale acestuia

Etapele procesului de comunicare si mecanismele interne ale acestuia

In principiu, etapele procesului de comunicare sunt:

Codificarea intelesului - constǎ in selectarea anumitor simboluri, capabile sǎ exprime semnificatia unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile fetei sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie in simboluri ale comunicǎrii. In cadrul organizatiei, forma cea mai importantǎ de comunicare rǎmane totusi limbajul.

Transmiterea mesajului - constǎ in deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor prin canalul vizual, auditiv, tactil sau electronic de comunicare. Modul de transmitere a mesajului este determinat, astfel incat el devine o parte a mesajului.

Decodificarea si interpretarea - se referǎ la descifrarea simbolurilor transmise si, respectiv, explicarea sensului lor, proces formalizat in receptarea mesajului. Aceste douǎ procese care compun receptia sunt puternic influentate de experienta trecutǎ a receptorului, de asteptǎrile si de abilitǎtile acestuia de a descifra si interpreta diversele simboluri. Prin intermediul lor se constatǎ dacǎ s-a produs sau nu comunicarea, dacǎ emitentul si receptorul au inteles in acelasi mod mesajul.

Filtrarea - constǎ in deformarea sensului unui mesaj datoritǎ unor limite fiziologice sau psihologice. Filtrele fiziologice determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scǎderea acuitǎtii vǎzului, auzului, mirosului etc.) limiteazǎ capacitatea de a percepe stimuli si deci, de a intelege mesajul. Filtrele psihologice se instaleazǎ ca urmare a unor experiente trecute ori, a unor sensibilitǎti, predispozitii. Ele pot afecta perceptia si modul de interpretare a mesajelor, dandu-le o semnificatie total sau partial diferitǎ fatǎ de cea a emitentului.

Feed-back-ul - incheie procesul de comunicare. Prin intermediul sǎu, emitentul verificǎ in ce mǎsurǎ mesajul a fost inteles ori a suferit filtrǎri. Pentru cadrele de conducere, feed-back-ul comunicǎrii se poate produce in diverse moduri. Astfel poate exista un feed-back direct si imediat, prin care rǎspunsul receptorului este verificat in cadrul comunicǎrii fatǎ in fatǎ. Prin diverse simboluri - cuvinte, gesturi, mimica fetei - se constatǎ dacǎ mesajul a fost receptat sau nu, corect. Feed-back-ul indirect, propagat si intarziat prin declinul rezultatelor, calitatea slabǎ a activitǎtilor, cresterea absenteismului, conflicte de muncǎ etc., poate indica dificultǎti vechi si profunde ale comunicǎrii, ignorate sistematic.

In functie de traseul parcurs si de completitudinea etapelor, procesul de comunicare poate imbrǎca urmǎtoarele forme:

Proces de comunicare unilateralǎ. Se desfǎsoarǎ intr-un singur sens, de la emitent la receptor. Aceastǎ formǎ este lipsitǎ de ultima etapǎ a procesului, feed- back-ul. Din anumite motive, emitentul nu considerǎ necesarǎ verificarea rǎspunsului. Printre caracteristicile comunicǎrii unilaterale se numǎrǎ: plasarea sub controlul exclusiv al emitentului; desfǎsurarea rapidǎ; bazarea pe presupunerea concordantei mesajelor transmise si a celor receptate. Procesul comunicǎrii unilaterale isi dovedeste eficienta in anumite situatii cand discutiile, dezbaterile si chiar simplele explicatii sunt nepermise, considerate consumatoare inutile de timp.

Proces de comunicare bilateralǎ. Se desfǎsoarǎ in douǎ sensuri: emitent-receptor si receptor-emitent. Aceastǎ formǎ a comunicǎrii, prezintǎ urmǎtoarele caracteristici: iese de sub controlul exclusiv al emitentului prin interventia receptorului; in comparatie cu procesul precedent, pare mai dezorganizat, deoarece receptorii au posibilitatea interventiilor prin intrebǎri, sugestii, comentarii; cere mai mult timp intrucat transmiterea si receptia se pot transforma in discutii; semnificatia mesajului poate fi verificatǎ si la nevoie, clarificatǎ si redefinitǎ. Desi poartǎ dezavantajul consumului de timp, aceastǎ formǎ se dovedeste mult mai propice si eficientǎ in cazul comunicǎrii organizationale. (www.referatele.com/referate/Procesul_comunicǎrii.2007-11-12.html)