Violenta la televizor: desensibilizarea Americii

(autor: Kevin Szaflik)

Sistemul de clasificare TV

Noutati

Violenta la televizor ii poate influenta pe oameni sa comita faradelegi. Acesta este un subiect dezbatut acum de cei care lucreaza la Hollywood, de guvern si de telespectatori. Au fost publicate recent mai multe studii foarte mediatizate, care examineaza efectele pe termen lung ale violentei la televizor. Guvernul Statelor Unite si-a pus sperantele intr-un cip de computer inclus in noile aparate TV pentru a rezolva aceasta problema. Nu numai emisiunile contin violenta, dar si multe promo-uri si reclame folosesc violenta.

Intrebari

Oamenii trebuie sa isi puna mai multe intrebari. Toate actele de violenta pe care copiii le vad la televizor ii determina sa comita faradelegi ulterior. Efectele vizionarii violentei la televizor sunt pe termen scurt sau de durata. Este televiziunea un factor la fel de important in aparitia violentei in societate, cum sunt saracia economica, scolile proaste si familiile destramate? Este intr-adevar posibil sau dizerabil sa se controleze expunerea copiilor la un mediu cultural care nu poate fi niciodata in intregime benefic sau inofensiv?

Televiziunea poate avea o influenta puternica in dezvoltarea sistemelor de valori si a comportamentului la copii. Din pacate mare parte din emisiunile de televiziune de azi sunt violente. Mai multe studii desfasurate de UCLA (Universitatea din Los Angeles, California) "au descoperit ca astfel copiii pot deveni <<imuni>> la oroarea violentei; treptat pot accepta violenta ca o modalitate de a rezolva problemele; pot imita violenta pe care au vazut-o la televizor; si se pot identifica cu anumite personaje, victime si/sau atacatori" (https://www.ucla.edu/curree.ne/violence/iiid.htm)

Efecte

Vizionarea in exces a violentei la televizor de catre copii determina o agresivitate mai mare. Cateodata, vizionarea unei singure emisiuni violente poate opri agresivitatea. La copiii care se uita la emisiuni in care violenta este foarte realista, repetata frecvent sau lasata nepedepsita exista o probabilitate mai mare de a imita ce vad. Impactul violentei TV poate aparea imediat in comportamentul copilului sau poate sa apara ani mai tarziu, iar tinerii pot fi afectati chiar atunci cand atmosfera in familie nu prezinta nici o tentinta spre violenta. Totusi, aceasta nu inseamna ca violenta la televiziune este singura sursa a comportamentului agresiv sau violent, dar este un factor semnificativ.

Se da vina pe televiziune pentru copiii care devin violenti ulterior, deoarece este un tap ispasitor comod. In unele familii, televiziunea a devenit o baby sitter electronica, un inlocuitor pentru timpul nepretuit petrecut cu parintii. Copiii care isi petrec timpul de dupa scoala singuri deoarece parintii lor lucreaza vor descoperi ca invata comportamente nu de la parinti ci de la televizor.

Studii stiintifice

Pentru a determina efectele violentei la televizor, trebuie sa examinam studiile stiintifice realizate. Desi niste raspunsuri definitive pot fi greu de oferit, numai in ultimii trei ani s-au realizat patru studii foarte mediatizate privind violenta la televizor, fiecare analizand un aspect diferit. Unul dintre studii a fost desfasurat de patru universitati si finantat de industria televiziunii prin cablu. Acesta a descoperit ca din aproape 2700 de emisiuni analizate intr-un sondaj timp de 20 de saptamani pe 23 de canale, 57% contineau macar o forma de violenta (Zoglin, "Chip", p. 58). Totusi, numele canalelor nu au fost mentionate si ar trebui subliniat ca multe sisteme de televiziune prin cablu au acum peste 100 de canale. Un alt studiu a fost facut in 1995 de UCLA si finantat de retelele de televiziune. Acesta a descoperit "semne promitatoare" ca nivelul de violenta la retelele de televiziune este in scadere (Zoglin, "Chip", p. 58).

Intr-un al treilea studiu despre violenta TV, R. Rowel Huesmann si Leonard Eron au sondat toti copiii de 8 ani dintr-un oras american tipic in 1960. Au realizat in continuare studii pe aceiasi subiecti in 1971, 1981 si 1994. Au descoperit niste rezultate socante "Corelatia dintre vizionarea la televizor a violentei la varsta de 8 ani si gradul de agresivitate al individului la 19 ani a fost mai mare decat corelatia dintre vizionarea violentei la varsta de peste 8 ani si comportarea agresiva la varsta de 8 ani", afirma Eron (Martimer, p. 17).Eron apreciaza ca televiziunea este responsabila pentru numai 10% din comportamentul violent in aceasta tara. "Dar, spune el, daca am putea reduce violenta cu 10 procente ar fi o mare realizare" (Martimer, p.19)

Al patrulea studiu aratand efectele violentei TV a fost Studiul National asupra Violentei la Televizor. O larga coalitie de cercetatori, responsabili media si experti in sanatate mintala din mai multe universitati, intre care Universitatea din Texas, Universitatea Carolinei de Nord si Universitatea din Santa Barbara - California, au participat la acest studiu, care a fost organizat de Mediasope, o organizatie nonprofit angajata de Asociatia Nationala a Televiziunii prin Cablu in 1995 (Carter C11). El s-a autointitulat "cel mai detaliat studiu stiintific al violentei intreprins vreodata".Studiul a facut cateva observatii acuzatoare cu privire la modul in care este prezentata violenta. Conform studiului, 47% din actele violente prezentate nu au aratat nici un fel de urmare negativa asupra victimei. Numai 16% din emisiunile violente contineau un mesaj cu privire la consecintele negative pe termen lung ale violentei; iar in proportia socanta de 73% din toate scenele violente faptasul a ramas nepedepsit (Zoglin, "Chip", p.60). Aceste cifre, insa se bazau pe niste indicatii prea restrictive. Spre deosebire de unele studii anterioare, scenele comice in care personajele se ranesc nu erau considerate violente. Kramer dand cu capul in usa, in "Seinfeld", sau Tim Taylor care mereu pateste cate un accident in "Mesterul casei" nu erau considerati violenti. De asemenea, in acest studiu faptuitorii violentei trebuie sa fie pedepsiti in aceeasi scena cu actul violent. Dupa acest criteriu, majoritatea tragediilor lui Shakespeare ar fi dezaprobate; in definitiv, Macbeth nu isi primeste pedeapsa decat la sfarsitul piesei.

Studiul a descoperit ca 44% din emisiunile de la posturile retelelor de televiziune contineau cel putin o forma de violenta, in comparatie cu 59% la posturile de cablu obisnuite si 85% la canalele importante ca HBO si ??????. Studiul se referea la posturile retelelor de televiziune, ceea ce inseamna ca o emisiune difuzata de mai multe posturi, cum este Hard Copy, ar fi fost inclusa, deoarece este difuzata in regiunea din jurul orasului Chicago pe un post afiliat retelei CBS (WBBM-2 Chicago).

"Ar fi trebuit sa fi suferit o lobotomie ca sa crezi ca 44% din emisiunile retelelor de televiziune sunt violente. De cand sunt eu aici, nu pot sa ma gandesc la nici o emisiune care sa glorifice violenta, care sa nu arate durerea cauzata de violenta si sa nu incerce sa arate ca exista alte moduri de a realiza conflictele", raspunde Don Ohlmeyer, presedintele televiziunii NBC pe Coasta de vest (Zoglin, "Chip", p. 60). Totusi, potrivit unui sondaj desfasurat de US News si Universitatea din Los Angeles, California printre multe figuri de varf de la Hollywood, s-a descoperit ca 63% din elita de la Hollywood afirma ca industria glorifica violenta (Suttman, p. 39).

De ce acum?

Acest rol actual de ingrijorare fata de violenta la televizor pare sa apara intr-un moment nu prea potrivit. Serialele de actiune violente care erau in mare voga la televiziune in urma cu 10 ani - "The A-Team", "Magnum P.I.", "Miami Vice" - au disparut in mare parte. Putinele seriale politiste care au ramas sunt filme centrale ca "Lege si Ordine" sau "NYPD Blue", care contin putine scene de violenta explicite. Dialogurile pretins amuzante despre si din serialele de televiziune sunt un curent mult mai alarmant. Totusi potrivit unui sondaj desfasurat de US News si Universitatea din LA printre multe figuri de varf de la Hollywood, s-a descoperit ca 45% din elita de la Hollywood afirma ca in ultimul deceniu calitatea de ansamblu a emisiunilor de televiziune a scazut (Suttman, p. 40).

Emisiunile pentru copii si ce pot face parintii

Aceasta teroare a statiscilor I-a facut pe multi sa se avante intr-un joc de salon ce s-ar putea numi "Sa criticam televiziunea", citand cifre care, numai masoara acte de violenta fara a examina continutul emisiunii sau continutul actiunii. Ironia este ca unul din cele mai criticate emisiuni din aceste studii sunt desenele animate si alte programe pentru copii; ele sunt cele care infatiseaza violenta "nerealist", fara consecinte sau pedepse. "Cand ii arati unui copil mic un personaj calcat de masina si care sare inapoi in picioare fara sa pateasca nimic este o problema", afirma Ed Donnerstein, profesor de comunicare si psihologie la Universitatea din Santa Barbara, California, referindu-se la multe desene animate in general, de la emisiunile de sambata dimineata ale retelelor de televiziune pana la desenele animate produse de Warner Brothers, MGM si Paramount din anii '30 pana in anii '60 (Zoglin, "Chip", p. 61).

Problema despre care vorbeste Donnerstein este si mai complicata din cauza timpului mare petrecut de copii la televizor. In SUA, copiii se uita la televizor in medie trei sau patru ore pe zi. Academia Americana de Pediatrie sugereaza ca acestia sa nu se uite la televizor mai mult de doua ore pe zi (Neifert, p. 52). Chiar si in aceasta limita de timp, pana la terminarea scolii primare ei vor fi fost martori la 8000 de crime (Donalme, p. 25) si la mai mult de 100000 de alte acte de violenta (Diamant, p. 40). La televizor, faptasii scapa nepedepsiti in 73% din toate scenele violente si numai 4% din emisiunile violente subliniaza o tema anti-violenta (Mediascope). Vazand atatea acte de violenta copiii devin insensibili.

Ce trebuie sa faca parintii? "??????? = limita expunerea copilului dumneavoastra la aceste influente negative, alegeti emisiuni care prezinta un comportament pozitiv, cum ar fi ajutorul, grija si atentia fata de ceilalti", spune dr. Marianne Neifert, specialist in sanatatea copilului (Neifert, p. 52). Aceasta este usor de zis si mai greu de facut, intrucat multe din aceste emisiuni utile si grijulii sunt pline de promo-uri si reclame cu acte violente.

De ce exista violenta la televizor?

Violenta este folosita in multe feluri in promo-uri ca o momeala de atras spectatorii la emisiunea respectiva. Spectatorii vad violenta in promo-uri, care ii incurajeaza sa priveasca atat intregul anunt, cat si serialul pe care il prezinta. Cand dau drumul la televizor, spectatorii vad apoi violenta in prezentarea de la inceputul episodului. In timpul serialului, reclamele si promo-urile intrerup adesea scene violente sau intervin tocmai cand violenta sta sa izbucneasca pentru a se asigura ca spectatorii se vor uita in continuare. Toate aceste eforturi publicitare demonstreaza ca retelele de televiziune cred ca in loc sa ii indeparteze, violenta ii atrage pe spectatorii emisiunii.

Si aceasta deoarece violenta este un instrument eficace pentru publicitate. In unele cazuri, violenta poate avea viata lunga in publicitate. In serialul "Models Inc", spectatorii au vazut un viol intr-o avanpremiera, in promo-urile din timpul saptamanii dintre episoade, in episodul respectiv si in timpul recapitularilor episoadelor anterioare din urmatoarele trei saptamani (https://www.ucla.edu/curree.ne/violence/iiid.htm).

Exista motive logice pentru care atatea promo-uri prezinta scene de violenta. Promo-urile dispun doar de un timp foarte scurt pentru a arata ceva destul de interesant ca sa-l atraga pe spectator. Majoritatea promo-urilor contin mai multe scene, astfel complicandu-se eforturile de a explica actiunea in 10 sau 20 de secunde. Cu atat de putin timp la dispozitie, lucrurile cel mai usor de prezentat sunt cele care necesita putine complicatii: violenta si sexul. Spectatorii pot avea nevoie de context pentru a sti de ce are loc violenta, dar nu au nevoie decat de prea putin sau de nici un context ca sa stie ca un serial va contine actiune, arme sau batai cu pumnii. Chiar promo-urile pentru serialele de comedie prezinta putina "actiune" care se poate gasi in serial. Multe glume au nevoie de un context mai larg sau o complicatie mai lunga decat este posibil intr-un promo, ceea ce contribuie la tendinta acestora de a prezenta o scena de violenta comica (sau o referinta sexuala).

Unele promo-uri nici macar nu se pretind ca ofera vreun context. "Walker, politist texan", stie ca fanii lui nu il urmaresc pentru vreo poveste anume din saptamana respectiva, ci pentru certitudinea ca Chuck Norris, vedeta serialului, o sa se bata. Acest lucru a fost exprimat foarte clar intr-un promo pentru Walker care a fost difuzat in timpul emisiunii Hearts ??????? pe 24.09.1994 (https://www.ucla.edu.curree.ne/violence/iiid.htm). Promo-ul il prezinta pe Chuck Norris de la brau in sus facand altceva decat sa imparta pumni. Nu se mentioneaza in reclama nimic despre serial, iar promo-ul nu se refera la vreun episod anume. Nu-l vedem decat pe Norris si nu exista absolut nici un context. In mare parte este un promo cinstit, deoarece subliniaza exact despre ce e vorba in serial: despre batai.

Multe seriale cum ar fi "Lege si Ordine" sau "Dark Shadows" folosesc un minim de violenta si intr-un context adecvat, dar pana la urma si ele prezinta violenta in afara de context ca in promo-uri. Aceasta este o problema grava din mai multe motive. In primul rand, spectatorii isi formeaza o impresie gresita despre serial. ??????? crede ca acesta contine multa actiune si apoi sunt dezamagiti cand gasesc doar doua sau trei scene minim, imprastiate pe parcursul episodului. Cateodata un promo pentru un serial ca "Lege si Ordine", care nu ar fi interesant pentru fanii care cauta batai, arme si schilodiri, prezinta putinele scene de violenta existente in incercarea de a-i atrage pe acesti fani ai filmelor de actiune. Mai mult, promo-urile violente sunt adesea difuzate in timpul unor emisiuni dedicate copiilor sau al unor emisiuni total nonviolente. Chiar seriale care, in mod normal, nu contin violenta sunt promovate folosind si cea mai mica sugestie de violenta ce poate fi culeasa din serial. Un exemplu de acest fel este serialul difuzat la ore de varf, "Dark Shadows", prezentat de NBC in 1991. Daca actiunea serialului se referea in principal la povestea de dragoste dintre doua personaje principale, NBC a ales sa prezinte promo-uri ce infatisau o scena in care eroina principala pierde sange din abundenta si moare. Prin urmare, atat cei care cautau seriale violente cat si spectatorii ce doreau emisiuni nonviolente s-au simtit lezati. Din aceasta cauza, audienta a scazut si productia serialului a fost oprita (alt.tv.dark_shadows)

Acesta este un capitol din "Enciclopedia ??????? activistului pentru viata", publicata de Liga pentru Viata Americana.

Cap. 136 "Mass media: negustori de pornografie"

"Publicul a fost atat de mult intimidat intelectual de sustinatorii artei contemporane, incat s-a resemnat, obosit sa accepte cam orice prostie i se pune in fata . . Dar omul de rand are limitele lui, iar acestea sunt atinse cand unele din aceste lucruri ies din sanctuarul celulelor capitonate din galerii si muzee si sunt asezate in locuri publice, unde publicul este obligat sa le suporte si sa plateasca pentru ele . . Filosofia si practica actuala in arta se bazeaza pe un sistem de convingeri constand intr-un dispret deliberat fata de public . . Acestia vor mai mult decat banii nostri. Ei ridiculizeaza valorile traditionale si incearca sa le distruga, punandu-se din nou in postura de victima atunci cand obiectam."

Frederick Hart, toamna 1989, Arts Quarterly

Avertisment!

O parte din materialele descrise in acest capitol au un continut deosebit de ofensator.

Filosofia anti-viata

Avem cele mai bune retele si emisiuni de televiziune din lume. Acele persoane care incearca sa tina sub control ce se transmite la televiziune au o gandire retrogada si sunt pur si simplu niste cenzori.

Introducere

"Sunteti pe moarte. Vad in voi toate stigmatele caracteristice decaderii. Pot dovedi ca marea voastra bogatie si marea voastra saracie, capitalismul si socialismul vostru, razboaiele si revolutiile voastre, ateismul si pesimismul si cinismul vostru, imoralitatea voastra, mariajele voastre destramate, prin care pierdeti sange la baza si sunteti ucisi la varf, in creierele voastre, va pot dovedi ca acestea sunt semnele caracteristice ale epocilor de sfarsit ale statelor antice, Alexandria si Greacia si Roma cea nevrotica" (Osweld Spengler, Declinul Occidentului)