Cercetarea pedagogica si inovarea in invatamant

METODOLOGIA CERCETARII SOCIALE

CERCETAREA PEDAGOGICA SI INOVAREA IN INVATAMANT

Termenul de meodologie, conform definitiei clasice a lui Alex Mucchielli[1], presupune in fapt realizarea unei analize minutioase a componentelor unei cercetari pentru a avea rezultate cat mai bune. Deci pentru a obtine aceste rezultate ar trebuie sa ne gandim cu atentie la ceea ce dorim sa facem si sa aplicam metodele cele mai potrivite.

In cercetarea socio-umana "ceea ce dorim sa facem" inseamna de fapt realizarea unui plan de observatie sistematica sau a unei anchete bazate pe un chestionar standardizat sau realizarea unor observatii co-participative, interviuri individuale sau de grup, studii de caz, analize ale autobiografiilor.

Metoda de cercetare presupune deci alegerea unui itinerariu, a unei cai si a unui program dupa care se regleaza actiunile individuale si practice in vederea atingerii unui scop.

Metodele au un caracter instrumental, de informare, interpretare si actiune si sunt ghidate de fapt de conceptia generala a cercetatorului si de principiile teoretico-stiintifice de la care porneste.

Putem deci spune ca metodologia cercetarii in stiintele sociale este expresia constiintei autoreflexive, critice si constructive a unei discipline.

Uneori metodologia cercetarii in stiintele sociale este considerata ca ramura a filosofiei stiintei, dezvoltindu-se in relatie cu epistemologia. In aceasta ipostaza se admite ca exista o metodologie generala ale carei scopuri transcend pe cele ale oricarei discipline pentru a se ocupa de problemele comune intregii cercetari stiintifice. In functie de disciplinele existente metodologiei generale i se pot asocia metodologii particulare specializate.

Elementele metodologiei cercetarii in stiintele sociale pot fi: enunturile teoretice fundamentale admise ca referinte pentru o teorie si convertite in principii metodologice de orientare a abordarii realitatii sociale; metodele si tehnicile de culegere a datelor empirice (observatia, experimentul, ancheta); tehnicile si procedeele de prelucrare a datelor si informatiilor empirice pentru fundamentarea deciziilor privitoare la semnificatiile lor teoretice;  procedeele de analiza, interpretare si constructie sau reconstructie teoretica pe baza datelor empirice in vederea elaborarii de descrieri, tipologii, explicatii si predictii teoretice.

Aceste elemente ale metodologia cercetarii in stiintele sociale nu sint unitare si universal constituite, ci manifesta diferentieri importante, in functie de conceptia teoretica luata ca referinta. In sociologie nu exista inca, o "paradigma' unica, ci structuri teoretice alternative care uneori sint concurente iar alteori complementare, fiecare teorie sociologica majora avand tendinta de a-si deriva si formula propria metodologie.

De exemplu: E. Durkheim a formulat "regulile metodei sociologice'[2] in functie de conceptia sa despre societate iar Max Weber a construit o metodologie de studiere a fenemenelor sociale in concordanta cu propria "sociologie interpretativa' .

S-a ajuns astfel ca deosebirile principiale dintre abordari sa fie mai pregnante decit asemanarile si din aceasta perspectiva inca nu se poate vorbi de o metodologie unica a cercetarii stiintifice.

In functie de modul teoretic general aplicat in vederea explicarii vietii sociale, se distinge intre practica metodologica "obiectiva' si cea "interpretativa'.

Prima urmareste sa promoveze acea metodologie care este apropiata de modelul stiintelor naturii, faptele sau fenomenele sociale fiind explicate prin alte fapte sociale.

Desi unitara la nivelul celor mai generale principii, practica metodologica "obiectiva' a evoluat de la operationalism (dupa deceniul al patrulea al secolului nostru) la empirism (in a doua jumatate a acestui secol), pentru ca ulterior sa se consacre sub forma analizei structurale, analizei functionale sau a analizei sistemice.

Practica metodologica "interpretativa' a fost formulata de filosofia sociala neokantiana, dezvoltata de "sociologia interpretativa' a lui Max Weber si continuata in cadrul interactionismului simbolic, sociologiei fenomenologice si etnometodologice. In aceste abordari se pune accentul pe specificul subiectiv ireductibil al faptelor sociale, ceea ce implica necesitatea concentrarii analizelor asupra semnificatiilor investite si vehiculate de actorii sociali in interactiunile si situatiile lor sociale.

In conditiile existentei acestor abordari metodologice, analistul social se confrunta, in realizarea si finalizarea unei cercetari, cu mai multe deschideri optionale atit la nivelul postularii sau constructiei teoretice, cit si la cel al elaborarii proiectului unei investigatii.

In metodologia cercetarii in stiintele sociale au fost dezvoltate ca metode principale de culegere a datelor empirice: ancheta sociala, analiza documentelor sociale, observatia si experimentul. Fiecarei metode ii corespunde un set diversificat de tehnici aplicative, adica de operatii integrate intr-un mod particular de identificare, colectare si prelucrare a datelor empirice.

Diversitatea optiunilor teoretico-metodologice se releva si la nivelul definirii normelor si tehnicilor aplicative circumscrise uneia si aceleiasi metode. Astfel s-a manifestat preferinta pentru aplicarea si dezvoltarea tehnicilor de observare participativa, pe cind in practicile metodologice "obiective' s-au extins tehnicile de elaborare a anchetelor sociale.

Desi este posibil si adeseori s-a infaptuit transferul de tehnici de cercetare dintr-un mod de abordare in altul, trebuie avut in vedere ca nu se realizeaza doar un simplu transfer tehnic, ci si modificarea presupozitiilor teoretice care le-au generat. Tehnica de investigare trebuie deci modificata sau adaptata contextului teoretic.

Daca facem analiza tipurilor de cercetare Doug Newson descrie existenta acestora sub forma informala si formala.

Cercetarea informala este tipul de cercetare care implica nestabilirea anterioara a unor reguli si proceduri de cercetare standardizata. Datorita acestor proceduri, finalitatea cercetarii este de natura descriptiva si nu de natura predictiva.

Cercetarea formala - implica doua tipuri de cercetare - calitativa (istoriografia, studiile de caz, interviurile) si cantitativa, (ancheta si analiza de continut.)

In continuare vom face un studiu de cercetare pedagogica si inovarea in invatamant.

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem, amelioram sau inovam fenomenul educational.

Nu toate fenomenele educationale pot fi supuse unei experimentari riguroase de exemplu, formarea sentimentelor morale. Inovarea in invatamant se realizeaza atat prin generalizarea experientei avansate, cat si prin experimentare. Practica educativa constituie, pentru cercetator, o sursa de cunoastere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor si de generalizare a experientei pozitive.

In acelasi timp, cercetarea pedagogica, prin concluziile ei, contribuie la inovarea si perfectionarea procesului de invatamant si de educatie.

Cercetarea pedagogica poate fi fundamentala si aplicativa, observationala sau experimentala, spontana sau stiintifica.

Rolul cercetarii pedagogice consta in: explicarea, interpretarea, generalizarea si inovarea fenomenului educational prin schimbari de structura, sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

Functiile cercetarii pedagogice sunt:

- functia explicativa;

- functia praxiologica;

- functia sistematizatoare;

- functia referential-informationala;

- functiile de evaluare si control stiintific a procesului de instruire si

formare a personalitatii, raportate la cerintele sociale;

- functia de perfectionare si inovare a invatamantului si educatiei;

- functia predictiva.

Functia explicativa este specifica cercetarii pedagogice fundamentale, orientata spre noutate stiintifica, ce conduce la elaborarea unor modele teoretice explicative, necesare cunoasterii legitatilor fenomenelor educationale.

Functia praxiologica in sensul ca, cercetarea aplicativa, prin investigatiile empirice contribuie la cresterea eficientei actiunilor educationale si la inovarea practicii scolare, prin introducerea de noi modele actionale.

Functia sistematizatoare - cercetarea pedagogica ofera baza logica de sinteza, de organizare si prelucrare a datelor experimentale.

Functia referential-informationala asigura culegerea informatiilor cu privire la functionalitatea procesului instructiv-educativ, raportand datele cercetarii pedagogice la un sistem teoretic general, cu valoare explicativa.

Functia de perfectionare si inovare a invatamantului si educatiei, in raport de cerintele dezvoltarii stiintei, tehnicii, culturii si economiei de piata.

Functia predictiva, adica de anticipare a unor modele educationale, cerute de perspectivele dezvoltarii social-economice.

Inovarea pedagogica este o miscare de la traditie la modernitate, prin introducerea unor schimbari, in scopul cresterii eficientei procesului de instruire si formare a personalitatii omului contemporan. Inovatiile in domeniul invatamantului pot fi realizate sub forma unor schimbari de conceptie privind sistemul de organizare, programele, manualele scolare si metodele de invatamant, schimbari referitoare la relatiile interpersonale, ca spre exemplu relatia profesor-elev, sau schimbari de natura materiala, daca ne referim la mijloacele de invatamant si la laboratoarele de tehnologie didactica.

Implementarea inovatiilor in invatamant se realizeaza prin reforme educationale sau prin introducerea diferitelor schimbari la nivel structural si functional in scopul perfectionarii procesului educational.

Procedeele tehnice de aplicare a inovatiilor sunt:

- remanierea, care vizeaza schimbari de structura, ca spre exemplu noua structura a invatamantului liceal si superior;

- substituirea, de exemplu, inlocuirea unui manual cu altele mai moderne, manualele alternative;

- restructurarea, spre exemplu a planului de invatamant, prin introducerea unor noi discipline, de exemplu ecologia;

- adaugarea, adica introducerea unor elemente noi in invatamant, a planurilor cadru, a calculatorului s.a.;

- eliminarea unor forme invechite cum sunt relatiile autoritare si inlocuirea lor cu cele democratice in relatia profesor-elev.

Proiectul de cercetare este o sinteza a organizarii cercetarii pe etape si poate sa aiba urmatoarea structura:

- tema, problema de cercetat: importanta si actualitate;

- motivarea alegerii temei: scopul si modul de evaluare;

- istoricul cercetarii problemei;

- stadiul actual;

- ipoteza generala, ipoteze partiale si obiectivele cercetarii;

- metodologia cercetarii: durata cercetarii, locul, echipa de cercetare, etape, variabile dependente si independente, esantion, metode, tehnici si mijloace de invatamant, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);

- verificarea ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalitati;

- finalizarea cercetarii si valorificarea ei (elaborarea unei lucrari stiintifice, implementarea concluziilor etc.).

Etapele cercetarii in stiintele educatiei:

Organizarea cercetarii

a) Formularea temei, a problemei de cercetat, care trebuie sa respecte mai multe conditii:

- sa aiba caracter original;

- sa fie de actualitate sau de perspectiva;

- prin rezolvare sa contribuie la ameliorari sau la progresul teoretic sau practic;

- sa fie aleasa cu rigurozitate si sa fie precis delimitata;

- sa fie importanta sub aspect teoretic sau practic;

- sa fie integrata intr-un domeniu mai larg teoretico-metodologic;

- sa serveasca unor prioritati teoretico-metodologic sau practico-aplicative;

- sa poata fi verificata in situatii educationale;

- sa asigure cunoasterea stiintifica a fenomenului educational si sa propuna solutii de ameliorare a lui.

b) Documentarea si elaborarea instrumentelor de cercetare:

- precizarea bibliografiei si a surselor de documentare;

- utilizarea metodelor de documentare: lectura stiintifica, fise-conspect, pe probleme, fise de idei si de citate respectand aparatul stiintific (autorul, anul, denumirea lucrarii, editura, paginile etc.);

- elaborarea instrumentelor de cercetare: teste initiale, teste finale, proiecte didactice experimentale, grafice, diagrame etc.

c) Elaborarea proiectului de cercetare;

d) Formularea ipotezei generale si partiale;

e) Precizarea obiectivelor pe baza ipotezelor, respectand mai multe cerinte:

- ipoteza sa anticipeze solutia sau solutiile;

- sa fie corect formulata si sa se bazeze pe date reale;

- sa dirijeze intregul proces de cercetare;

- sa poata fi completata pe parcursul cercetarii;

- sa fie verificabila in procesul educational;

- sa poata fi confirmata prin cercetare.

f) Precizarea metodologiei cercetarii:

- stabilirea etapelor de cercetare: preexperimentala (de constatare), etapa experimentala si finala;

- fixarea metodelor de cercetare, a tehnicilor si mijloacelor;

- precizarea esantionului de elevi si a echipei de cercetare;

- stabilirea variabilelor independente si dependente;

- fixarea modalitatilor de experimentare si de culegere a datelor.

Desfasurarea cercetarii pe etape si aplicarea proiectului

- etapa preexperimentala, cand se aplica testele initiale pentru a constata nivelul de la care incepe cercetarea;

- etapa experimentala, cand se aplica instrumentele de cercetare (proiecte didactice etc.);

- etapa finala cand se aplica teste finale.

Finalizarea cercetarii prin:

- analiza, interpretarea si sintetizarea datelor experimentale;

- compararea rezultatelor obtinute prin experimentare, cu clasa de control si a rezultatelor obtinute prin tehnica rotatiei grupelor (de control si experimentare);

- verificarea ipotezei generale si a ipotezelor partiale;

- confruntarea rezultatelor cercetarii cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza generala;

- elaborarea unei lucrari stiintifice care sa cuprinda: tema, motivarea alegerii acesteia, scopul cercetarii, metodologia cercetarii (capitole, subcapitole), concluzii si bibliografia;

- implementarea cercetarii si evaluarea rezultatelor.

Clasificarea metodelor si tehnicilor de cercetare:

1. Lectura stiintifica - este consemnata in fise pe probleme si subprobleme care cuprind: autorul, titlul lucrarii, locul aparitiei, anul, editura si pagina. Fisele sunt de mai multe tipuri: fise de idei, de citate si de sinteza, care cuprind si judecati de evaluare a ideilor.

2. Rezumatul - de adnotare sau informativ, contine ideile de baza dintr-o lucrare.

3. Conspectul - ca forma mai complexa de rezumat, alaturi de referat, recenzie si sinteza sunt de asemenea folosite pentru informarea si documentarea stiintifica.

4. Metoda observatiei - este utilizata pe scara larga pentru investigare si culegere a datelor experimentale, respectandu-se unele cerinte: formularea unui scop precis al observarii, alcatuirea unui plan de observare, inregistrarea fidela a datelor (video, audio sau clasica), clasificarea, compararea, raportarea si interpretarea datelor. Observarea poate fi spontana, stiintifica, de explorare si de experimentare.

Metoda studiului de caz cuprinde - prezentarea cazului; analiza cazului; propunerea de solutii si testarea acestora; aplicarea solutiei mai eficiente.

Analiza produselor activitatii scolare - care sunt: planificari, proiecte didactice, cataloage, lucrari efectuate de elevi la disciplinele optionale.

5. Experimentul pedagogic consta in masurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali - spre exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul. Experimentul se desfasoara folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimenteaza, tehnica grupelor paralele (experimentala si de control), avand aproximativ acelasi nivel de cunostinte si tehnica rotatiei factorilor, cand grupa de control devine grupa experimentala, iar aceasta grupa de control.

6. Esantionarea reprezinta alegerea unui numar de subiecti din populatia scolara ce urmeaza a fi supusi experimentarii sau controlului cercetarii. In aceste cazuri, se foloseste numai esantionul experimental, testandu-se inainte de experimentare, situatia la care se porneste.

7. Metoda testelor. Testul este o proba precis determinata, ce implica o tema sau un grup de sarcini. Aplicand testul la un esantion (grup de referinta) obtinem etalonul, sau tabelul de notare, care este o scara cu repere numerice.

In functie de ceea ce masuram, intalnim teste pedagogice (de cunostinte, deprinderi, abilitati), teste psihologice si sociometrice, care masoara relatiile interpersonale din grup. Cerintele unui test sunt: validitatea (sa poata masura ceea ce ne propunem), etalonarea, pentru a corespunde varstei sau clasei de elevi testata), standardizarea, adica aplicarea si corectarea uniforma pentru toti subiectii, sa permita exprimarea rezultatelor in unitati de masura si sa foloseasca notarea dihotomica (raspuns corect sau gresit). Punctajul general al unui test rezulta din totalul punctelor obtinute la itemii care-l compun.

8. Interviul si chestionarele scrise, convorbirea individuala sau in grup, ancheta psihopedagogica si studiul documentelor scolare constituie tehnici eficiente pentru culegerea si interpretarea datelor necesare cercetarii pedagogice. In aceste cazuri, se precizeaza problema de cercetat, esantionul si indicatorii la care ne raportam raspunsurile.

9. Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale, prin clasificarea si ordonarea acestora, folosind calculul statistic, curbele statistice de marime, de distributie si de corelatie, al carei coeficient exprima gradul de legatura intre siruri de masuri corespunzatoare - spre exemplu, intre inteligenta si randamentul scolar s-a constat ca exista un coeficient de corelatie de 0,50.

10. Metoda scarilor de opinii si atitudini, in care rezultatele se distribuie pe o scara cu mai multe intervale. De exemplu, opinii sau atitudini: corecte, incorecte, mai putin corecte etc. Rezultatele la invatatura la o clasa pot fi distribuite pe o scara cu 4 intervale de cate 5 puncte fiecare sau pe o scara de calificative: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

Institutiile implicate in cercetarea educationala sunt:

Institutul de Stiinte ale educatiei - Bucuresti;

Universitatile prin departamentele de cercetare si catedrele;

- Invatamantul preuniversitar (cadrele didactice din invatamantul preuniversitar care, pentru obtinerea gradului didactic I, sunt obligati sa elaboreze o lucrare metodico-stiintifica).

Investitiile sunt efectuate de catre M.E.C., Banca Mondiala si de catre Uniunea Europeana prin diferite programe, in vederea realizarii reformei in invatamantul romanesc.

Dintre temele prioritare citam: reforma curriculara, elaborarea programelor si a manualelor alternative pe baza unei conceptii didactice moderne, managementul educational, informatizarea invatamantului, formarea formatorilor, evaluarea in procesul de invatamant etc.

BIBLIOGRAFIE

Marin Stoica - Pedagogie si Psihologie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002

Stan Liliana, Cercetarea pedagogica si inovarea in invatamant, in vol. Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi, 1994

3. Hassenforder, L., Inovatia in invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976

4. Mucchielli, Alex, Dictionar al metodelor calitative in stiintele umane si sociale, Editura Polirom, Iasi, 2002

5. Durkheim E., Regulile metodei sociologice, Bucuresti, 1974

6. Weber Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Bucuresti, 1984

7. Doug Newson, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg (2003) - Totul despre relatiile publice, Iasi, Ed. Polirom