Creativitatea pedagogica

CREATIVITATEA PEDAGOGICA

      Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare educatorului / cadrului didactic pentru proiectarea si realizarea unor activitati eficiente prin valorificarea capacitatilor sale de innoire permanenta a actiunilor specifice angajate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
    Elaborarea acestui model presupune raportarea la conceptul psihologic de creativitate care desemneaza dispozitia care exista in stare potentiala la orice individ si la orice varsta de a produce ceva nou si relevant la scara sociala si individuala (Dictionarul de psihologie).
    Structura creativitatii exprima interdependenta existenta intre produsul creat -procesul creator - personalitatea creatoare.

a) Produsul creator reprezinta, in esenta, un element nou in raport cu experienta sociala anterioara sau cu experienta de viata a unui individ. Validitatea produsului creator angajeaza doua criterii complementare:

1) criteriul originalitatii, care ofera 'un cadru de corelare care reprezinta spatiul ierarhic de manifestare a creativitatii in plan individual sau social;

2) criteriul relevantei, care permite autoevaluarea performantei, indiferent de forma sa de manifestare (produs creator material sau spiritual), in termeni de utilitate sociala.
      Originalitatea si relevanta produsului creator, exprimate la diferite grade de generalitate, acopera cinci niveluri ierarhice:

- nivelul expresiv care vizeaza comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative demonstrate in termeni de spontaneitate si de libertate de reactie, semnificative in plan individual (expresivitatea copilului este tipica pentru acest nivel al produsului creator);

- nivelul productiv care vizeaza realizarea unor produse (obiecte, fenomene, relatii etc, de natura materiala sau spirituala) care exprima originalitatea individuala a autorului, fara a atinge dimensiunea valorilor creative semnificative si in plan social;

  - nivelul inventiv care vizeaza reordonarea insusirilor specifice obiectelor, fenomenelor, relatiilor etc, studiate anterior, in vederea transformarii calitative a acestora la o limita situata practic intre originalitatea individuala si originalitatea sociala;

- nivelul inovator care vizeaza elaborarea unor produse noi si originale in plan teoretic si aplicativ, care asigura restructurarea obiectelor, fenomenelor, relatiiior etc.,  studiate in cadrul unui anumit domeniu de activitate;

  - nivelul emergent care vizeaza realizarea unor produse creative superioare care restructureaza/revolutioneaza nu numai domeniul de activitate cu sfera de referinta imediata (stiinta, tehnologie, arta, educatie etc.), ci si evolutia societatii in ansamblul sau.
    Primele doua niveluri corespund planului secundar al creativitatii care stimuleaza aparitia unor elemente noi semnificative, doar in raport cu experienta individuala. Ele asigura intelegerea fenomenelor studiate, chiar largirea acesteia, dar in limite cunoscute sau aplicate deja la scara valorilor sociale.

Ultimele doua niveluri corespund planului primar al creativitatatii care ofera 'o noua intelegere' a fenomenelor studiate. Ele asigura transformarea/restructurarea in adevaruri noi in raport cu realizarile anterioare, inregistrate intr-un domeniu sau altul de activitate.

Între cele doua niveluri, un rol aparte revine inventivitatii. Ea trebuie conceputa ca un nivel tranzitoriu care stimuleaza saltul de la produsele creative semnificative individuale la produsele creative angajate social.

b) Procesul creativitatii presupune parcurgerea urmatoarele patru etape:
    - pregatirea, care reprezinta o actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: identificarea problemei in termeni optimi (natura, specific, timp etc); analiza datelor problemei in vederea formularii clare a acestora (premise, principii, resurse posibile si necesare); acumularea si selectionarea informatiei necesare pentru abordarea corecta a problemei; prelucrarea si sistematizarea informatiei stocate; elaborarea strategiei de rezolvare a problemei la nivelul unui plan operativ;
    - incubatia, care reprezinta o actiune complexa realizabila intensiv sau/si extensiv prin diferite operatii de organizare si reorganizare a informatiei pregatite anterior prin procesari care valorifica experienta individuala si sociala a subiectului la nivelul constiintei acestuia, dar si in planul verigilor sale profunde, dependente de zona inconstientului si a subconstientului;
    - iluminarea, care reprezinta actiunea complexa de asociere si de combinare a informatiei care declanseaza momentul inspiratiei, respectiv al descoperirii solutiei optime de rezolvare a problemei;
    - verificarea, care reprezinta actiunea complexa de evaluare finala a solutiei adoptate anterior, realizabila prin operatii de apreciere, validare, aplicare etc, in conditii de amendare, finisare, ajustare, reorganizare, perfectionare permanenta.
      c) Personalitatea creatoare reprezinta cea de-a treia dimensiune a creativitatii, care evidentiaza resursele sistemului psihic uman, capacitatea acestuia de a angaja un proces creator, sustinut la nivelul constiintei individuale, cu scopul de a produce ceva nou, original si eficient.
    Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul urmatorilor trei categorii de factori: intelectuali - operationali - comportamentali ( Nicola. Gr., coordonator):
      Factorii intelectuali, inclusi in modelul tridimensional (elaborat de Guilford), vizeaza interactiunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gandire convergenta, gandire divergenta, apreciere critica); continuturi (exprimate: complementar, semantic, simbolic, imagistic); produse (proiectate/realizate ca: elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii).
    Interactiunea operatii-continuturi-produse evidentiaza trei calitati intelectuale tipice personalitatii creatoare: fluiditatea sau fluenta (capacitatea de a realiza, cu usurinta, asocieri intre idei, fapte, situatii etc); flexibilitatea ('capacitatea de adaptare la instructiuni schimbate'); originalitatea (capacitatea de a propune solutii noi, rare din punct de vedere statistic);
    Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii, sintetizeaza doua categorii de tehnici:
    a) tehnici tipice metodei brainstorming/asalt de idei, care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea si recombinarea ideilor, perfectionarea lor;
  b) tehnici tipice gandirii creative: tehnica listei de atribute, tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei.
  Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de: stil cognitiv (analitic sau sintetic, masurabil prin 'variabile de consistenta si nonconformism'); atitudini cognitive/cais 'permit o valorificare optima a aptitudinilor si cunostintelor in curs creator'; motivatie creatoare, (care implica 'nevoia de noutate si de orientare spre nou') - Popescu-Noveanu, Paul.
      Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii la nivel social, psihologic si pedagogic. Pe de alta parte, structura tridimensionala a creativitatii reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs-proces-personalitate.
a)    Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului
creator stimuland si dirijand acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv, afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica, politica, culturala etc. in aceasta acceptie, produsul creativ este cu atat mai elevat cu cat este mai extinsa si mai profunda (re)structurarea posibilitatilor personalitatii de intelegere a realitatii sociale.
    Functia sociala a creativitatii urmareste, insa, nu numai calitatea imediata a produsului creator, ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce in ce mai larga, la nivel temporal si spatial, mergand chiar pana la nivelul relatiilor de macrosistem. În acest sens, exista 'un specific social al creativitatii', concretizat in faptul ca 'fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate'.
b)    Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului
creator, angajand toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza:

    - inteligenta, in calitate de aptitudine generala, care asigura premisa sesizarii-rezolvarii-inventarii de probleme si de situatii-problema;
  - gandirea, in calitate de proces de cunoastere logica, proiectata multifazic, pe baza unitatii informational-operational, realizabila in sens convergent-divergent;
    - imaginatia, in calitate de proces de cunoastere logica, specializat in (reproducerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobandite anterior;
    - aptitudinile speciale, in calitate de 'vectori' ai actiunii eficiente, reglatori in anumite domenii de activitate;
    - atitudinile (afective, motivationale, caracteriale), in calitate de 'vectori' ai actiunii eficiente, autoreglatori in orice domeniu de activitate.
    Privite din perspectiva functionalitatii lor creative toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca insusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul intregului proces creator.
    c) Functia pedagogic a creativitatii determina modul de comportare a personalitatii creatoare, angajata in proiectarea unor actiuni educationale/didactice realizabile in conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect.
        Definirea conceptului de creativitate pedagogic presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile in sens prioritar formativ.
      Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite carateristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator - procesului creator - personalitatii creatoare.
      a) Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivitatii care reflecta capacitatea educatoarelor, invatatorilor, profesorilor, de 'a produce' corelatii instructionale si educationale noi ( corelatia subiect-obiect. Dezvoltata la nivelul structurii actiunii educationale/didactice) in raport cu realizarile anterioare).
      În aceasta acceptie, valorificand o teza de baza, afirmata la nivelul praxiologiei  'orice lucru bine facut este un lucru nou' ( Kotarbinski, Tadeusz ) - orice activitate didactica/educativa (lectie, ora de dirigentie etc.) eficienta este o activitate noua care asigura adaptarea proiectului pedagogic la situatiile concrete ale clasei si ale campului psihosocial, aflate intr-o continua schimbare si transformare. Aceasta tendinta sustine in timp (auto)perfectionarea permanenta a activitatii didactice/educative, cu efecte optimizante nu numai in plan psihopedagogic, ci si in plan social (cultural, politic, economic).
      Produsul creator de tip pedagogic angajeaza cel putin nivelul inventivitatii, situat intre creativitatea semnificativa doar in sens individual si cea relevanta (si) in plan social. La acest nivel,' nu ajung decat putini indivizi, si anume 'cei mai flexibili si mai receptivi la prelucrari simbolice pe spatii largi' (Landau, Erika,).
    Invatamantul determina cresterea numarului acestora tocmai datorita exercitiului de creativitate angajat permanent la nivelul lectiei, orei de dirigentie etc, care solicita educatorului adaptarea continua la situatii noi, imprevizibile, n regim de viteza rapida.
    Produsul creator reflecta complexitatea corelatiilor subiect-obiect. Corelatii angajate la nivelul actiunii educationale/ didactice, prin multiplicarea corespondentelor pedagogice necesare intre obiectivele pedagogice - continuturile pedagogice - strategiile de predare-invatare-evaluare, directionate special pentru realizarea unui invatamant prioritar formativ.
    Domeniul educatiei dezvolta un spatiu si un timp pedagogic deschis creativitatii in plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului), colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi) si social (creativitatea organizatiei/ afise scolare, creativitatea comunitatii educationale, nationale, teritoriale, locala).
c)    Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectarii
didactice/ educatiei care presupune valorificarea etapelor de pregatire-incubatie-iluminare-verificare a modului de realizare a lectiei, orei de dirigentie etc. in sens prioritar formativ.
Primele doua etape -pregatirea si incubatia - impun un anumit (auto)control
pedagogic, exercitat de cadrul didactic in diferite contexte educationale. El reorienteaza teasiunea psihologica a elevului intr-o directie constructiva, favorabila realizarii produsului creator vizat.
    Etapa iluminarii presupune intelegerea deplina a situatiei didactice/educative create. Stimuland decizia originala si eficienta, condensata afectiv intr-un anumit moment. de eliberare, 'la care nu se poate ajunge daca lipsesc premisele obtinute in faza de incubatie' (Landau, Erika).
    Etapa verificarii, definitiveaza procesul creator, exprimat printr-un produs specific - simbol sens, verbal; obiect, actiune, relatia sociala etc. - care respecta particularitatile domeniului de referinta (ciclu, disciplina de invatamant etc), actionand la nivelul perfectionarii corelatiei subiect-obiect, angajata in mediul scolar si extrascolar.
    Procesul creator implica sesizarea si rezolvarea unor probleme, actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii:       
      - definirea si intelegerea tipului de problema;
      - avansarea unor solutii virtuale;
      - aprecierea ipotetica a solutiilor probabile;   
      - (re)actualizarea/activarea cunostintelor si capacitatilor necesare pentru alegerea solutiei optime;
      - alegerea solutiei optime pe criteriul originalitatii si al eficientei;
      - aplicarea solutiei optime in cadrul specific definit de problema existenta;
      - verificarea modului de rezolvare a problemei in sens managerial (abordare sistematica - optima - strategica).
      Rezolvarea unor probleme din ce in ce mai complexe, in contexte pedagogice deschise, creaza premisa sesizarii unor situatii-problema (a carei premisa consta in actul de sesizare a situatiei-problema) - creativitate presupune rezolvarea si chiar inventarea unor situatii-problema la niveluri tipice procesului creator stiintific, bazat pe calitatile stilului elaborat si pe cele ale stilului inspirat.
    Procesul creator de tip pedagogic valorifica ambele stiluri evocate. Ca tendinte, ele pot fi accentuate la nivelul unor discipline scolare. Determinarea unor solutii didactice/educative, originale si eficiente angajeaza, insa, in egala masura, 'stiinta si arta pedagogica''. Toate etapele procesului creator contribuie la rezolvarea unor probleme si a unor situatii-problema, care apar in activitatea de predare-invatarc-evaluare: etapa pregatirii, prin 'colectarea materialului-brut care asigura o baza pentru desfasurarea procesului creator propriu-zis; etapa incubatiei, prin capacitatea sa de aparenta 'distantare de problema' sau de situatie-problema (care solicita solutii creatoare); etapa iluminarii, prin concentrarea motivationala maxima, care declanseaza optiunea cognitiva pentru o anumita solutie aplicabila in sens creator; etapa verificarii, prin testarea rezultatelor in conditii si forme variabile relevante in sens prioritar formativ.
      Acest model stimuleaza disponibilitatile creative ale elevului in activitatea de rezolvare sistematica a situatiilor scolare-problema, realizabila in mod special prin: pregatirea elevului (delimitarea si definirea problemei, situatiei-problema in termenii unor insusiri functionale; analiza structurii problemei/ situatiei-problema; analiza elementelor componente, raportarea lor la sistem; productia elevului (evaluarea diferitelor solutii posibile; asocierea ideilor principale in termenii solutiei probabile; asigurarea saltului de la gandirea convergenta la gandirea divergenta); decizia elevului (alegerea solutiei optime pe baza criteriului 'valorii prognostice', angajata social, in termeni de gandire divergenta).
      Procesul creator presupune intelegerea relatiei existente intre planul constient si cel inconstient si subconstient, relatie implicata la nivelul creativitatii, in general. in plan pedagogic, aceasta relatie speciala evidentiaza importanta invatarii constiente, dirijate, elaborate, in care 'accentul cade pe tehnica asocierii de idei', deosebita dar nu opusa in raport cu inconstientul /subconstientul, bazat pe 'modul inspirat de abordare a creativitatii' (Landau, Erika ).
      Relatia constient-inconstient permite intelegerea celor doua modalitati de abordare a creativitatii - elaborata, inspirata - la un nivel unitar, complementar.
      Planul constient desemneaza 'o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman' care 'pastreaza la nivel social si individual legatura sa vitala cu activitatea', in acest sens, 'a fi constient inseamna a te inscrie in povestea propriei tale experiente', intr-o' constructie sistemica in care sunt implicate toate procesele psihice', la nivelul 'interactiunii dintre afectiv si intelectual' ( Popescu-Noveanu, Paul ). Acest plan valorifica, in acelasi timp, si 'zonele periferice, crepusculare', care asigura legatura intre 'psihismul constient si cel inconstient'.
      Planul inconstient include 'un ansamblu de dispozitii, stari, procese psihofiziologice si psihice care momentan sau stabil nu se constientizeaza', dar care intr-o zona de profunzime isi pastreaza caracterul pregnant psihic. El se dezvolta astfel doar "in reciproca interactiune cu compartimentul constiintei".
      Procesul creator, in general, cel pedagogic, in mod special, valorifica teza conform careia 'inconstientul luat in sine, nu are sens, ci numai in raport cu constientul'. Pe de alta parte, energizarea si dinamizarea procesului creator presupune reconsiderarea constientului din perspectiva inconstientului care poate interveni ca inconstient individual (care include elemente ereditare, psihofiziologice, mnezice, afective, rationale), inconstient colectiv (care fixeaza diferite modele culturale ale comunitatii nationale, teritoriale, locale) sau inconstient automatic (care cuprinde o zona superficiala a inconstientului - apropiata de constiinta - echivalenta cu subconstientul).
    Subconstientul intervine de pe o pozitie tranzitorie, situata intre planul constientului si cel al inconstientului. El actioneaza ca 'o constiinta latenta, potentiala, preconstienta si postconstienta care coexista cu constiinta si deserveste constiinta', dar si un anumit segment al 'inconstientului nonconflictual si transparent'.
    Inconstientul intervine in mod conflictual, fiind inclinat spre 'ocultatie si negare'. Valorificarea sa, in sens pedagogic, presupune orientarea actiunilor de: formare si utilizare a montajelor de informatii, mergand pana la transformarea acestora in factori de reglaj; formare si utilizare a atitudinilor creative, mergand pana la transformarea acestora in factori de autoreglaj.
    Procesele creatoare, declansate la nivelul subconstientului si al inconstientului, 'asigura participarea activa a individului la actiunea adaptativa a organismului'. Pe de alta parte, contradictiile dintre planul inconstient si planul constient devin productive in sens pedagogic numai daca 'cerebratia latenta' este valorificata la nivelul proceselor creative elaborate. În cadrul acestora 'inconstientul preia si indeplineste proiecte si cautari ale constiintei' (idem)
      c) Personalitatea creatoare de tip pedagogic valorifica deplin resursele sistemului psihic uman la niveluri si forme de actiune corelate special in directia proiectarii-realizarii (auto) instruirii/(auto)educatiei permanente.
      Personalitatea creatoare angajata intr-un astfel de domeniu de activitate urmareste in mod special: centrarea actiunii pedagogice/didactice asupra unor obiective prioritar formative, care presupun depasirea performantelor si a competentelor anterioare; asigurarea corespondentelor pedagogice necesare in diferite situatii si contexte concrete intre: obiective-continuturi-metodologie-evaluare; angajarea permanenta a circuitelor de conexiune inversa, externe si interne, necesare pentru (auto)perfectionarea continua a activitatii pedagogice/ didactice.
        Profilarea comportamentului creativ de tip pedagogic valorifica trasaturile generale necesare si in cazul altor domenii de performanta si competenta care solicita diferite grade de restructurare a realitatii.
    Domeniul educatiei impune drept criteriu de validare a comportamentului creativ eficienta comunicarii pedagogice. El reflecta dinamica 'lucrului bine facut', organizat in functie de urmatoarele cerinte sociale, adaptabile la specificul discursului pedagogic: rezistenta la schimbare minima; cheltuieli minime; optimalitate tehnica, optimalitate economica ( Kotarbinski, Tadeusz).
    Actiunea eficienta in domeniul educatiei solicita o mediere permanenta realizabila intre 'subiect' si 'obiect', cu participarea creatoare a subiectului. In acest context 'orice act eficace este un act creator' (idem). Realizarea sa presupune valorificarea principiilor praxiologice generale la nivelul urmatoarelor norme operationale, concepute ca reguli ale comportamentului pedagogic creativ: regula pregatirii actiunii pedagogice/didactice; regula economisirii/rationalizarii resurselor actiunii pedagogice/didactice; regula instrumentalizarii actiunii pedagogice/didactice; regula perfectionarii actiunii pedagogice/didactice; regula cooperarii si a integrarii principalelor operatii ale actiunii pedagogice/ didactice.
      Aceste reguli vizeaza nu numai tehnologia pedagogica variabila, dependenta de obtinerea unor rezultate imediate, ci si atitudinile creative constante, care orienteaza capacitatile personalitatii in directia proiectarii unor activitati pedagogice inovatoare, in aceasta perspectiva,'orice definire a creativitatii la nivelul personalitatii va trebui sa se refere la interactiunea optima, generatoare de nou, dintre atitudini si aptitudini (). Aptitudinile nu sunt creative prin ele insele, ci devin astfel, in masura in care sunt activate prin motive si atitudini creative', educate si educabile.
    Personalitatea creativa de tip pedagogic presupune astfel proiectarea si realizarea capacitatii de organizare a unor: 'repertorii de procedee euristice si imaginitive educate in sensul atitudinilor creative'; tehnici de organizare a atitudinilor creative si de deblocare a acestora pentru atingerea unor stadii productive la niveluri de creativitate superioara; strategii manageriale de 'expansiune a formelor de invatare creativa', angajate la nivel de educatie permanenta ( Popescu-Noveanu, Paul ).
      Functia pedagogica a creativitatii orienteaza, in mod special: realizarea a doua actiuni complementare: elaborarea unui model de educare a creativitatii; proiectarea unei invatari creative.
      a) Elaborarea unui model de educare a creativitatii presupune valorificarea, la diferite niveluri de generalitate, a raportului functional existent intre comportamentul creativ si flexibilitatea gandirii creatoare.
        Obiectivul general vizeaza formarea-dezvoltarea unei personalitatii capabila sa se angajeze creator in plan cultural-profesional-etic.
      Obiectivele specifice/intermediare vizeaza proiectarea-realizarea unei educatii problematizante (relatia problematizare-creativitate), posibila prin: stimularea gandirii creative prin sesizarea si rezolvarea unor situatii-problema din ce in ce mai complexe; dezvoltarea capacitatilor operationale definitorii pentru personalitatea creatoare (analiza-sinteza; generalizare-abstractizare; evaluare critica); activarea metodologiilor pedagogice bazate pe corelarea optima a factorilor interni (stil cognitiv; atitudini-aptitudini creative) cu factorii externi (tehnologiile de: comunicare-cercetare-actiune practica-programare specifica, necesare pentru cultivarea creativitatii).
      Obiectivele concrete vizeaza operationalizarea obiectivelor generale si specifice la niveluri dependente de conditiile concrete de realizare (resursele creative ale organizatiei scolare, clasei de elevi, tipului de activitate educativa/didactica proiectat etc). În conditiile unei educatii/instruiri problematizante, aceste obiective concrete pot dezvolta gradual urmatoarele performante si competente sustinute prin sarcini pedagogice/didactice adecvate, realizabile pe parcursul unei/unor activitati de: stimulare a flexibilitatii gandirii; cultivare a gandirii divergente; valorificare a aptitudinilor speciale.
      b) Proiectarea invatarii creative presupune anticiparea unor strategii manageriale deschise, aplicabile in timp si spatiu prin: clarificarea scopului invatarii creative la nivelul interactiunii existente intre: operativitatea intelectuala - performanta scolara -restructurarea permanenta a activitatii de predare-invatare-evaluare; stabilirea sarcinilor cadrelor didactice in conditiile invatarii creative (individualizarea fiecarei secvente didactice prin diferite procedee de aprobare/ sentimentul succesului, incurajare a spontaneitatii, stimulare a potentialului minim-maxim, amendare a superficialitatii); crearea unei atmosfere afective optime, necesara pentru anularea treptata a factorilor de blocaj (teama, tensiune, imitatie, conformism, criticism, frica); valorificarea psihologica deplina a corelatiei profesor-elev la nivelul tuturor continuturilor educatiei: intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice.
      Conceptul pedagogic de creativitate propune un model teoretic adaptabil la conditiile unui 'praxis educational' deschis autoperfectionarii permanente. În aceasta acceptie, creativitatea defineste: un produs creator situat cel putin la nivel inventiv: un proces creator orientat in directia sesizarii si a rezolvarii situatiilor-problema la nivelul gandirii divergente; o dimensiune axiologica a personalitatii care valorifica resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interactiunii optime dintre atitudinile creative si aptitudinile creative.
    Formarea cadrelor didactice la nivelul cerintelor specifice creativitatii pedagogice presupune stimularea capacitatii acestora de proiectare-dezvoltare curriculara a activitatii de instruire/educatie, realizabila in mediul scolar si extrascolar.     
    Aceasta implica:
    a) institutionalizarea unor noi structuri de organizare a perfectionarii, cu stadii intensive realizate pe parcursul a doi-patru ani la nivelul unor module deschise si complementare care ofera informattii fundamentale, cu valoare metodologica superioara din domeniul: psihologiei (generale si a varstelor), pedagogiei generale (teoria educatiei si a instruirii) si sociale (sociologia educatiei), didacticii specialitatii, practicii didactice/ educationale, teoriei curriculumului, managementului educatiei;   
      b) elaborarea unor noi modele de discurs pedagogic, prin orientarea cunostintelor fundamentale si aplicative, (re)actualizate si completate, in directia rezolvarii unor probleme si situatii-problema, proiectate si dezvoltate in sens curricular, urmarind, in egala masura, stiinta 'de a gira imprevizibilul care este nonprogramabil' cu 'arta' de a valorifica deschiderile procesului de invatamant, angajate la nivel functional-structural si in contextul activitatilor concrete de predare-invatare-evaluare)
    c) operationalizarea unor dispozitive de profesionalizare pedagogica, prin redefinirea obiectivelor ( importanta 'efectelor asteptate', legate de 'satisfactiile personale' pentru rezultatele obtinute/criterii in promovarea manageriala), reorganizarea structurilor (in contextul metodologic specific educatiei permanente si pedagogiei adultului) si diversificarea 'ofertelor scrise' (cursuri, module, tematici si sinteze bibliografice etc.) realizate la nivelul eticii 'lucrului bine facut', care stimuleaza autoreflectia creativa, invatarea inovatoare, angajarea sociala, decizia manageriala.